Etapa turismului contemporan (postindustrială)

Progresele ştiinţei şi tehnicii, automatizarea, informatizarea gener

ează un timp liber

disponibil, ce constituie suportul amplificării mişcării turistice. Astfel, turismul manifestă

importante creşteri şi schimbări calitative. Au apărut mari firme turistice naţionale

(Balkanturist

Bulgaria; Fiabet

Italia; Djata

Japonia;)

internaţionale ( Thomson Travel, Travel

Trust

Anglia; Clubul Mediteranean, Clubul European

Franţa; Neckermann

Germania) şi

firme transnaţionale ( Turopa, Sofitel etc). Turismul devine pentru tot mai multe ţări o ramură a

economiei naţionale ce contri

buie din ce în ce mai mult la creşterea PIB

ului. Are loc

instituţionalizarea naţională şi internaţională a turismului. În 1925 a fost creată

Uniunea

Internaţională a Organismelor Oficiale din Turism

, în 1970 Organizaţia Mondială a Turismului

(OMT),

Alianţ

a Internaţională de turism Rutier

Academia Internaţională de Turism

ş.a

Perioada contemporană
Primele elemente care anticipează începutul unei noi etape de
evoluţie a
turismului apar în SUA, în perioada interbelică, ca urmare a dezvoltării
industriei de
automobile şi a unor condiţii socio – economice favorabile participării
la turism. În
1930, existau în SUA două milioane de proprietari de autoturisme în
timp ce în Marea
Britanie erau numai 132 000. Astfel, turismul automobilistic ia o mare
amploare şi
contribuie la dezvoltarea reţelei rutiere şi a unor noi tipuri de spaţii de
cazare de tipul
motelurilor
. Zonele litorale şi staţiunile balneare reprezintă principala destinaţie
dar
încep să se amenajeze şi zonele din jurul marilor oraşe. Existenţa
unui sistem de
transport integrat între Canada şi SUA a dat naştere la primele fluxuri
turistice
internaţionale semnificative.
La nivel mondial, perioada postbelică se remarcă în primul rând prin
creşterea
explozivă a volumului deplasărilor turistice, care dacă în 1950 se
cifrau la cca. 25
milioane în 1980 au ajuns la 285 milioane, deci de cca. 11 ori mai
mare. Creşterea
numărului de turişti s-a realizat prin lărgirea considerabilă a sferei de
atracţie.
Turismul a devenit accesibil tuturor categoriilor socio – profesionale
indiferent de
nivelul veniturilor şi s-a diversificat participarea diferitelor categorii de
vârstă, prin
implicarea tot mai largă a persoanelor tinere şi de vârsta a treia.
Ca urmare a acestor elemente se apreciază că turismul contemporan
a devenit un
fenomen de masă
şi a cunoscut un proces de democratizare în toate structurile sale. În
perioada 1960 – 1980 se dezvoltă şi se consolidează şi alte elemente.
Astfel, se
elaborează şi se pun în practică programele naţionale de susţinere şi
stimulare a
turismului, se dezvoltă şi se diversifică formele de turism, ia o mare
amploare
turismul organizat. În acelaşi timp, se intensifică procesul investiţional
atât la nivel
guvernamental cât şi din partea firmelor de profil iar, în paralel, cresc
cheltuielile
individuale pentru turism. În special în ţările cu o economie dezvoltată,
turismul a
căpătat un loc tot mai important în sistemul de valori socio-culturale
ale comunităţilor
devenind o adevărată
nevoie socială
.
După anul 1980 are loc internaţionalizarea şi globalizarea activităţii
turistice.
Acest proces este determinat în principal de două aspecte: pe de-o
parte, se produc
Universitatea
din
Bucure
ş
ti
Facultatea
de
Geografie
Copyright
©
DEPARTAMENT
ID
2009
consolidarea şi maturizarea pieţei turistice, cererea şi consumul
turistic cunosc o
dinamică continuă, oferta turistică, exprimată prin produsul turistic,
capătă tot mai
mult caracterele unui bun de larg consum inclus în circuitul
schimburilor economice,
iar pe de altă parte, creşte rolul marilor companii de turism cu mare
capacitate
financiară şi putere de decizie.
Deloc de neglijat este şi creşterea rolului turismului în economiile
naţionale.
Ponderea sa în valoarea exporturilor mondiale a crescut de la cca. 5
% în 1988 la cca.
9 % în 1998. Este un important creator de venituri – din turismul intern
şi de aport
valutar din turismul internaţional – având o contribuţie importantă la
formarea
produsului intern brut. Turismul creează noi locuri de muncă atât
directe cât şi în alte
activităţi, astfel că la un nou loc de muncă în turism apar încă 2 – 3
locuri în ramuri
auxiliare. Ca urmare turismul a devenit un factor de echilibru şi un
instrument tot mai
eficace în realizarea programelor de dezvoltare reg
Perioada turismului de masa propriu zilelor noastre incepe la mijlocul sec. nostru.
Amploarea deosebita a circulatiei turistice mondiale se datoreaza urmatoarelor cauze:

- scurtarea zilei de munca si a saptamanii de munca in tarile cu forta de munca ocupata in

industrie sau servicii, sau cele cu o agricultura puternic mecanizata; in consecinta, a crescut
productivitatea muncii si ponderea timpului liber destinat recreerii;

- ridicarea nivelului de trai a facut posibile alocarea unei parti tot mai insemnate din
bugetul familiar activitatilor de destindere si refacere fizica si psihica.

- dezvoltarea fara precedent a cailor si mijloacelor de transport; cresterea vitezei de

deplasare face posibila vizitarea obiectelor situate la mari distante intr-un timp scurt.

- dezvoltarea si diversificarea ofertei turistice in plan teritorial a facilitat satisfacerea

cerintelor recreative incepand chiar din locul de resedinta.

- cresterea nevoii de recreere si recuperare ca urmare a amplificarii stresului specific

vietii urbane actuale.

Aceasta perioada poate fi caracterizata prin intensificarea deosebita a turismului intern in

majoritatea tarilor lumii dar si a celui international; stimulat de inlesnicirile, consulare si vamale,
precum si de aparitia unor organisme internationale de profil, intre care mentionam Organizatia
Mondiala a Turismului infiintata in 1970, Academia Internationala de Turism, Federatia
Universala a Asociatiilor Agentilor de Voaiaj, Federatia Internationala de Balneologie si
Climatologie. Se maresc numeric, de asemenea, firmele cu activitati turistice: Thomson Travel,
Travel Trust, Club Mediteraneen, Club Europeen, Inturist, Cedac, Ibus, ONT etc

Principalele particularitati ale turismului contemporan sunt:

1- cresterea caracterului de masa, prin antrenarea unei ponderi majore a populatiei unor tari. La
nivel mondial ei antreneaza sute de milioane de persoane.

2- cresterea razei de deplasare, la nivel continental sau intercontinental.

3- se afirma printr-un volum in continua crestere estimat la nivelul consumului turistic. In

consecinta, el a devenit o ramura de baza a economiei multor tari receptoare.
4- diversificarea tipurilor sale in concordanta cu oferta si mai ales cu cerintele cererii. Turismul
curativ-balnear, cel de agrement sunt secondate adesea de turismul cultural sau sportiv, turismul
de tranzit este asociat celui de sejur indelungat etc.

5- mobilitatea deosebita datorita perfectionarii si diversificarii cailor si mijloacelor de transport.

6- accentuarea caracterului social prin antrenarea in astfel de activitati a populatiei cu venituri

mai mici.

7- intinerirea prin larga afirmare a turismului de vacanta.

8- feminizarea.

9- naturalizarea turismului prin cresterea importantei resurselor apartinand cadrului natural.

Robotizarea, cibernetizarea si automatizarea proceselor de productie din societatea contemporana

asociata cresterii a presiunii masinii asupra spiritului sunt cele doua fenomene care deschid larg
portile afirmarii turismului in viitor.

urismul si recreerea din Europa si America de Nord in perioada 1900-1950

Timpul aferent primei jumatati a secolului al XX-lea, pana spre punctul de

declansare a

primului razboi mondial, a fost atat pentru Europa cat s i pentru America de
Nord o perioada de

continua prosperitate si stabilitate politica si, in consecinta, propice pentru

turism. Deja la nivelul

anului 1900 existau cca.200 mii americani care calatoreau anual in Europa.
Mijloacele noi de

transport naval rapide si confortabile, ca 'Mauretania' sau 'Lusitania', faceau

excursiile foarte

agreabile. In Europa, statiunile turistice erau infloritoare, prospere atat in

zonele de litoral cat si in

zonele montane. Transportul feroviar si-a Inbunatatit substantial standardele

de confort si

comoditate si, de asemenea, s-a extins prin intrarea in circuit de noi linii de
cale ferata. Toata
aceasta dezvoltare a fost intrerupta, in cazul Europei, de izbucnirea razboiului
in 1914, reluata insa

in deceniul al treilea al secolului nostru, pana in 1929, cand incepe recesiunea

economica generala.

In America de Nord productia de automobile in serie a inceput sa concureze

cu succes in

anii '20 cu caile ferate, fapt ce a extins fluxul de turis ti si a accentuat

independenta clientilor de

orarele cailor ferate. Atat de-o parte, cat si de cealalta a Atlanticului,

intreprinderi diferite ca profil

au introdus vacantele platite muncitorilor lor. In plus, saptamana de lucru s-a

redus. Toate acestea

au impulsionat cererea pentru turism si recreatie; de exemplu, numarul

americanilor calatori spre

Europa a atins pragul de 300 mii in 1929. S-au petrecut si modificari

structurale in formele de

turism, vacantele de vara devenind tot mai populare. Multe din statiunile de
coasta mediteraniene au

pierdut gradual importanta traditionala de refugiu de iarna al elitei.

Anii '30 ai recesiunii economice au insemnat un declin important s i pentru

turism, in ciuda

incercarilor de stabilizare a acestuia prin extinderea vacantelor platite de

intreprinderi salariatilor

lor. Durata vacantelor platite a fost gradual marita dupa cel de-al doilea razboi
mondial. In Franta,

de exemplu, 'cong_ pay 馥' (concediu platit) a fost extins in etape, ajungand la
patru saptamani in

1978 s i cinci saptamani in 1980. Era un salt cantitativ substantial, comparativ

cu doar doua
saptamani cat reprezenta concediul platit salariatilor francezi cu cel putin un
an vechime la nivelul

anului 1936. Din punct de vedere legislativ, concediile platite au devenit o

obisnuinta dupa cel de-al

doilea razboi mondial si, concomitent, un suport al turismului de masa.

Totusi, pana la declansarea celui de-al doilea razboi mondial, in ciuda unor
legislatii

stimulative din anii '30 si a Inbunatatirii situatiei economice in perioada 1935-

1939, turismul

european s i nod-american nu a evoluat spectaculos. Razboiul, practic a pus

capat turismului in

Europa si l-a limitat sever in America de Nord.

In primii ani postbelici industria turistica, mai ales cea europeana, a reusit cu
greu sa se

refaca s i sa prospere intr-un mediu de pace favorizant, realitate ce a adancit

pesimismul multor

specialisti din perioada imediat urmatoare razboiului mondial. Din fericire

predictiile specialis tilor

s-au dovedit a fi gresite, mai multe tari europene inregistrand fluxuri turistice
superioare celor mai

buni ani ai perioadei interbelice. Europa si America de Nord s-au aflat in

pragul unei expansiuni

fara precedent a turismului. La o suta de ani dupa ce Thomas Cook a initiat

turismul modern se

conturau zorii unei noi ere a turismului de masa. Ceea ce constituia un lux
pentru putini in trecut, a

devenit acum o necesitate pentru multi. Desigur, majoritatea in tarile

dezvoltate si, inca, minoritate

in tarile slab dezvoltate.

AUREL GHEORGHILAŞ
GEOGRAFIA TURISMULUIsuport metodologic utilizat în

procesul de
predare – învăţare, la orele de curs,
lucrări practice şi seminar
http://barometer.ro/2015/01/11/cele-mai-importante-tendinte-de-tehnologie-din-industria-de-travel-
in-2014/

INDUSTRIEI HOTELIRE ÎN SECOLUL XX

La începutul anilor 1900 până la Marea Recesiune din anii ’30, a fost era “marilor hoteluri de
lux”. În această perioadă a fost construit hotelul PLAZA din New York, care este considerat şi
astăzi cel mai bun hotel din lume. Construcţia lui a costat 12.000.000 dolari, sumă fără precedent
la data respectivă. Caesar Ritz a realizat elegantul hotel RITZ din Paris, devenit ulterior
prototipul hotelurilor, RITZ-CARLTONS din Londra şi Madrid, urmate de New York şi Boston.
În 1931 s-a inaugurat hotelul WALDORF-ASTORIA din New York, care şi astăzi este unul
dintre cele mai mari hoteluri din lume.

După cel de-al doilea război mondial, Conrad Hilton a realizat existenţa unei cereri sporite
pentru camere de hotel şi a închiriat hotelul Stevens din Chicago, cu o capacitate de 2.000
camere, care în timpul războiului fusese folosit de către armată. Într-o succesiune rapidă, a
achiziţionat THE PALMER HOUSE din Chicago, LA PLAZA şi WALDORF din New York şi
THE TOWN HOUSE din Los Angeles. Curând a adăugat şi alte hoteluri mari, realizând ulterior,
în anii ’50 o fuziune Hilton-Statler, acesta din urmă fiind cel mai important lanţ de hoteluri
moderne din S.U.A. Hotelierul american E.M. Statler se numără printre cei care au încercat la
începuturile industriei hoteliere, să ridice nivelul de confort al serviciilor, oferind camere
spaţioase cu băi individuale, apă curentă, întrerupătoare electrice, telefoane, room-service,
sisteme de rezervări între hoteluri, radio. Inovaţiile ulterioare au inclus încălzire centrală, aer
condiţionat, lifturi pentru pasageri, sisteme de canalizare, care au fost adoptate rapid de către
hotelurile internaţionale. Ernest Henderson a realizat acelaşi lucru cu Sheraton. Aceste prime
lanţuri hoteliere au dominat piaţa până când Hyatt şi noul său prototip Atrium (realizat în 1967
odată cu deschiderea hotelului ATLANTA HYATT REGENCY), au revigorat arhitectura
marilor hoteluri de lux construite la sfârşitul secolului al XIX -lea.

Un alt pas major l-a constituit construcţia motelurilor, unităţi standardizate, amplasate de-a
lungul şoselelor, de către Kemmons Wilson, fondatorul lanţului HOLIDAY INN. Acestea au fost
primele unităţi de cazare de categorie economică care se adresau călătorului obişnuit care căuta
camere confortabile şi curate.

În Europa, evoluţia după cel de-al II-lea război mondial, a avut un curs diferit. Dezvoltarea
transportului aerian transatlantic a favorizat dezvoltarea turismului internaţional. În perioada
marilor hoteluri de lux, călătoria în străinătate se efectua cu vaporul, era apanajul claselor sociale
înalte, iar durata călătoriei era mare. Odată cu dezvoltarea transportului aerian comercial, noii
călători se deosebeau de generaţia anterioară. Erau, de asemenea, şi mult mai numeroşi, iar ţările
dezvoltate erau nerăbdătoare să-i atragă. Nu este surprinzător faptul că primele hoteluri mari
construite după război se aflau în proprietatea statului sau erau construite cu sprijin public.
Primul dintre acestea, THE CARIBBEAN HILTON din Puerto Rico a fost construit de către o
companie publică, care l-a convins pe Conrad Hilton să-l gestioneze pe o bază virtual lipsită de
riscuri, printr-un instrument cunoscut sub denumirea de contract de management hotelier.
Contractul separă aspectele de proprietate de cele de gestiune a hotelului, permiţând unei
companii hoteliere să obţină dreptul de a conduce o unitate în schimbul unor plăţi. Aceasta a
propulsat HILTON-ul într-o cursă care l-a lansat în rândul celor mai mari lanţuri hoteliere
internaţionale.

În anii ’60, turismul, inclusiv cel în scop de afaceri, a avut o evoluţie accelerată. La Londra,
Paris, Roma, Atena, Hong Gong, Tokyo s-au construit hoteluri mari, moderne. Lanţurile
hoteliere HILTON, SHERATON, HYATT au continuat să inaugureze hoteluri noi, de capacităţi
mari şi care se adresau în special oamenilor de afaceri. Valul construirii de noi hoteluri şi
moteluri în anii ’70 şi ’80 a creat un surplus de capacitate, reducând, gradul de ocupare în marea
majoritate a unităţilor de cazare. În acest context, companiile hoteliere au recurs la sisteme noi de
organizare, la noi metode şi instrumente de lucru specifice marketingului şi managementului,
pentru a putea supravieţui cu succes într-un mediu concurenţial tot mai solicitant.