Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Derivarea
Cuvântul de bază este elementul fundamental pentru formarea altor cuvinte. De exemplu: copil
Rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obținute de la
acesta.
-diminutivale- obiecte, însușiri considerate de vorbitor mai mici decât cele obișnuite. (coșuleț,
castravecior, copilaș, săculeț)
-augmentative-obiecte, însușiri, considerate de vorbitor mai mari decât cele obișnuite. (căsoi, măturoi,
grăsan).
Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii. Prefixele nu se scriu separat
decât în cazul prefixului ex- cu sensul de fost, de exemplu: ex-președinte.
Când un cuvânt de bază începe cu litera î, cuvintele derivate cu prefix de la acesta se scriu, după prefix,
tot cu această literă: neînceput, reînceput, reînființat.
Se pot forma serii derivative când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat. (grădină-grădinar-
grădinărie)
N.B, Diminutivele pot avea și alte valori în afară de sensul mai mic:
-exprimă simpatia, atitudinea pozitivă (E o fetiță tare cuminte!)
Compunerea reprezintă procedeul prin care se obțin cuvinte noi prin alăturarea, unirea sau abrevierea a
două sau mai multe cuvinte existente deja în limbă. ex: înspre, dinspre, gura-leului, Gara de Nord, S.T.B.
-alăturarea când termenii din care este compus cuvântul nu depind unul de altul, de exemplu: câine‑lup,
despre, după-amiază, anglo-român, pușcă-mitralieră, Cluj-Napoca, de la, de pe lângă
-subordonarea când unul dintre termenii din care este compus cuvântul este în relație de subordonare
față de celălalt, de exemplu: coate-goale, capră-neagră, rea-voință, mătasea-broaștei, stea-de-mare,
Sighetul Marmației, Valea Călugărească, papă-lapte, pierde-vară, zgârie-brânză
Exemple de prefixoide:
geo = pamant
bio = viata
avi = pasare
api = albina
tele = la distanta
auto = proprie
pseudo = fals
filo = iubitor
orto = corect
bi = doi
mono = unul / o singura
hiper = mare
hipo = mic
hidro = apa
Exemple de sufixoide:
log = specialist
logie = stiinta
fob = temator de
fobie = teama de
fil = iubitor de
grafie = grafie
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin
care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.
Trecerea aceasta se face fără a modifica forma cuvântului, adică fără a adăuga ceva, ca în cazul derivării
sau compunerii.
Cuvântul format prin conversiune se comportă în comunicare ca partea de vorbire la care a trecut.
Ca substantiv primeşte articol hotărât sau nehotărât, este determinat de un adjectiv şi îndeplineşte
funcţiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut şi complement.
Prin conversiune, se pot obţine substantive din: – adjective: Am intrat în adâncul întunecat al pădurii.
– verbe la participiu: Rătăciţii în pădure se sperie.
– verbe la supin: Mersul prin pădure îmi place. – verbe la gerunziu: Suferindul privea trist spre frunzele
căzute.
– adverbe: Înţelegea suferinţa aproapelui său. – pronume: Nu-mi pierd vremea cu nişte nimicuri.
Prin conversiune, se pot obţine adjective din: – verbe la participiu: Priveam lumina filtrată prin ramuri.
– pronume: Aceşti brazi sunt mici. – adverbe: Mi-am luat haine gata.
Prin conversiune, se pot obţine adverbe din: – adjective: Vorbeşte frumos despre natură.
– substantive care denumesc anotimpurile, părţile zilei, zilele săptămânii: Învaţă noaptea.
Prin conversiune, se pot obţine prepoziţii din: – adverbe: Deasupra crengii s-a aşezat o pasăre.