Cum folosim corect prepozițiile

Prepoziția
 Definiție
Conform  DEX,  prepoziția este definită ca fiind o parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi
sintactice de dependență între părțile unei propoziții. Așadar, este una dintre cele mai importante
părţi de vorbire neflexibile în limba română. Pe lângă această definiție, prepoziția poate fi privită ca o
clasă de cuvinte relaționale, care funcționează ca instrumente gramaticale cu care se exprimă
raportul de subordonare la nivel de propoziție. Putem observa că are o trăsătură esențială, care o
deosebește de alte părți de vorbire: din punct de vedere semantic, prepoziția nu exprimă noțiuni, ci
raporturi între cuvinte.

Pe scurt,  prepoziţia are rol de cuvânt ajutător.

 Rolurile prepoziției

↦ facilitează stabilirea unor relaţii sintactice, exprimând raporturi sintactice de dependenţă a

atributului faţă de substantiv, pronume, numeral şi a complementului faţă de verb, adjectiv, adverb,
interjecţie;

↦ ajută la formularea unor exprimări clare, concise, folosirea lor corectă este necesară întotdeauna.

 Clasificare

1. Prepoziții simple: de, la, cu, peste, lângă, sub, către, prin, contra, în, din, dintre, dintru, până, pentru,
fără,  spre etc.
2. Prepoziții compuse:
↦ se scriu într-un cuvânt prepozițiile compuse sudate: deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul,
dinaintea, dinapoia, dindărătul, dintre, dinspre, dintru, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, înăuntrul,
îndărătul, înspre, printre;

↦ se scriu în cuvinte separate prepozițiile compuse din două sau trei elemente nesudate: de către, de
dedesubtul, de după, de la, de pe, de pe lângă, de sub, fără de, în afara, în contra, până după, până în, până
la, până pe după, până pe la, până pe sub, pe la, pe lângă.

  Din motive fonetice, prepoziția „de-a”, prezentă în locuțiuni precum „de-a berbeleacul”, „de-a baba-
oarba”, „de-a latul”, „de-a-n picioarelea”, se scrie mereu cu cratimă.

 Prepozițiile de tipul „de + a + verb la infinitiv” se scriu fie separat, fie cu cratimă în fucție de tempo:
de a/de-a face etc.
  În cazul unui tempo rapid, unele vocale pot cădea și în locul lor va apărea apostroful: făr’ de
păcat, pân’ la tine etc.

3. Prepoziții după regimul cazual:

↦ prepoziții care cer cazul Acuzativ: toate prepoziţiile simple, cu excepţia lui „contra” şi „asupra”;

↦ prepoziții care cer cazul Genitiv: contra, asupra, înaintea, înapoia, dedesubtul;

↦ prepoziții care cer cazul Dativ: datorită, mulţumită, graţie, potrivit, conform, contrar;

Locuțiunea prepozițională

 Definiție
Locuținile prepoziționale reprezintă grupuri de cuvinte care au un înţeles unitar, asemenea
prepoziţiilor propriu-zise, şi care îndeplinesc aceeaşi funcţie ca acestea. Sunt formate fie dintr-un
substantiv, fie dintr-un adjectiv, fie dintr-un adverb şi, în mod obligatoriu, cel puţin o prepoziţie.

  Clasificare

↦ locuţiuni prepoziţionale care cer Acuzativ: în loc de, în afară de, în legătură cu, în caz de.

↦ locuțiuni prepoziţionale (provenite mai ales din adverbe) care cer cazul Genitiv: în faţa, în spatele,
în ciuda, în pofida, în locul.

  Unele locuţiuni prepoziţionale care cer cazul Genitiv se deosebesc de locuţiunile adverbiale: în
faţa/în faţă. Locuţiunile prepoziţionale sunt articulate, în timp ce locuţiunile adverbiale cer punct.
Struncturi precum „de-a latul”, „de-a lungul”, „de-a curmezişul” prezintă aceeaşi formă în cazul
locuţiunilor prepoziţionale şi în cazul locuţiunilor adverbiale.

↦ Este așezat de-a curmezişul gardului. (locuțiune prepozițională)

↦ Este așezat de-a curmezişul. (locuțiune adverbială)

 
 Cum folosim corect prepozițiile?
Situaţii frecvent întâlnite în limba română:

Este inadmisibilă eliminarea unor prepoziții deoarece enunţul va deveni ilogic (procesul de
omitere a prepoziţiilor este observabil în limbajul firmelor, în enunţurile din ziare, pe panourile
publicitare ca o consecinţă a exprimării foarte scurte, telegrafice, concentrate, concise):

 Reparăm încălţăminte dame şi copii/  Reparăm încălţăminte pentru dame şi copii

Vindem confecţii bărbaţi, femei şi copii/ Vindem confecţii pentru bărbaţi, femei şi copii

Avem stilou pastă/  Avem stilou cu pastă

Aici găsești mapă acte/  Aici găsești mapă pentru acte

 Intrare cinema/  Intrare în cinema

  „datorită” versus „din cauza”: „datorită” se referă la un aspect pozitiv, iar „din cauza” are un

sens mai negativ:

 a reuşit datorită banilor/  a reușit din cauza banilor

 s-a vindecat datorită pastilelor/  s-a vindecat din cauza pastilelor

 n-a înţeles informația din cauza zgomotului/  n-a înţeles informația datorită zgomotului

 O altă greșeală este remarcată în cazul folosirii prepoziţiei „la” în cazul dativ/genitiv:
  îţi vorbesc ca la un frate/  îți vorbesc ca unui frate

 urez la studenți/  urez studenților

 te spun la mama/  te spun mamei 

am scris rezumatul la o carte/  am scris rezumatul unei cărți

 Plasarea prepoziției „despre”  în locul genitivului este considerată greşită:

 o idee despre filmul acela/ o idee asupra  filmului

↦ „asupra” apare greşit şi în locul prepoziţiei „despre” sau în locul expresiilor „cu privire la”, „în ceea
ce priveşte”:

 s-au reluat discuțiile asupra referatului/  s-au reluat discuțiile despre/cu privire la referat/în

ceea ce priveşte referatul

 are o părere negativă asupra prietenei tale/  are o părere negativă despre/cu privire la

prietena ta

↦ prepoziţia „asupra” se utilizează uneori greşit, combinându-se cu verbele a lucra/ a munci:

 lucrez asupra temei/  lucrez la temă

 muncesc asupra spectacolului/  muncesc la spectacol

Confuzia verbului „a aparține” și prepozițiile „de” și „la”:

  aparţine de blocul vecin/  aparține blocului vecin

 aparţine la curentul renascentist/  aparține curentului renascentist

 Verbe care cer întotdeauna o prepoziţie: „a avea pretenţie la”,  „a colabora cu.. (la)”, „a umbla
după”, „a se mulţumi cu”, „a se complăcea în”, „a rezida în”, „a se încrede cuiva (în cineva)”, „a se
sustrage unei activităţi (de la)”.

 Omiterea prepoziţiilor într-un context reprezintă cea mai frecventă greşeală – dacă într-un
context se găsesc numai doi determinanţi în raport de coordonare, atunci se recomandă repetarea
prepoziţiei:

 de interior și exterior/  de interior și de exterior

 carne de vacă și porc/  carne de vacă și de porc

 Repetarea prepoziției „de” nu este mereu obligatorie (pentru a nu opri cursivitatea exprimării):

La atelier au fost prezente lucrări de artă, filosofie, sculptură (nu este necesară reluarea
prepoziţiei de  înaintea fiecărui substantiv);

 Dar există cazuri când omiterea prepoziţiei de nu este, însă, posibilă: „Eu ştiam că nu e
vorba de o preferinţă sau de  un joc de o clipă, ci de toată dragostea mea, de un trecut cald şi
luminos de doi ani…” (Camil Petrescu)

  Prepoziția „pe” care cere cazul Acuzativ este obligatorie:

↦ în cazul numelor proprii de persoane/animale/personaje:

A văzut-o pe Magdalena/ A văzut-o Magdalena (are sens, dar nu sensul care este necesar)

↦ în cazul numelor de persoane aflate în raport de coordonare:

  I-am văzut pe  Alin şi pe Dorin

 I-am văzut pe mama și tata ( limba contemporană acceptă și această variantă, deși se
recomandă folosirea ambelor prepoziții)

 Renunţarea la repetarea unei prepoziţii înaintea fiecărui termen coordonat din dorința de
economie în vorbire sau din alte motive nu este considerată a fi o greşeală decât dacă provoacă
confuzii sau dificultăţi în înţelegerea corectă a mesajului.

  Folosirea cuvântului „care” neprecedat de „pe” reprezintă una dintre cele mai întâlnite greșeli în limba
română:

 Cartea care am citit-o/  Cartea pe care am citit-o

 Nu mi-a plăcut filmul care l-am văzut/  Nu mi-a plăcut filmul pe care l-am văzut.

În schimb, dacă enunțul arată așa: „Nu mi-a plăcut filmul recomandat de profesorul meu”, prepoziția
„pe” nu este necesară, deoarece acțiunea „a recomanda” nu este făcută de tine, ci de către
altcineva.

 Prepoziția „pe” este nejustificată în formularea: „de pe azi pe mâine”. Varianta corectă este „de
azi pe mâine”.

 Confuzia dintre „între” și „dintre”:

 deosebirea între cele două/  deosebirea dintre cele două

 raportul între numere/  raportul dintre numere

 relaţia între rude/  relație dintre rude

 graniţa între cele două țări/  granița dintre cele două țări

 
  verbul „a se desprinde” se construieşte cu prepoziţia „din” (dintre), nu cu „într-un, într-o”:

 Într-un stup s-au desprins/  Dintr-un stup s-au desprins

  Prepoziţia „de” trebuie reluată înaintea fiecărui determinant:

lipsa de  calciu şi de zinc

sentimente de  furie şi de  tristețe

 În unele cazuri, prepoziţia „în” ia locul prepoziţiei „cu” sau a prepoziției „între”:

 A abordat problema în convingerea că/  A abordat problema cu convingerea că

 Apare în unul dintre episoade/  Apare într-unul dintre episoade

 În  una din zile a plecat/  Într-una din zile a plecat

   Prepoziţia „de” poate să introducă atribute sau diferite complemente: costum de baie,

halbă de bere, amici de nădejde, ziua de azi, copacul de aici, sală de teatru, am auzit de ea, am
plecat de acasă, vine de departe, gândeşte de una singură.

  Utilizarea prepoziției „de” în locul prepoziției „cu” și utilizarea prepoziției „cu” în locul prepoziției
„de”:

 actriță de reale talente/ actriță cu reale talente

 sala de flori era parfumată/  sala cu flori era parfumată

 sufăr cu astmul/  sufăr de astm

 Verbele şi locuţiunile verbale „a se ocupa”, „a-şi aminti”, „a se interesa”, „a se convinge”, „a avea

grijă”, „a-şi da seama”  trebuie folosite cu prepoziţia „de” şi nu „despre”: „s-a interesat de”, „s-a
ocupat de”, „şi-a amintit de”, „s-a convins de”, „are grijă de”, „îşi dă seama de” etc.

 
  Normele limbii române literare recomandă folosirea prepoziţiei „pentru”  în loc de prepoziția
„de” în următoarele cazuri:

 cerere pentru concediu/  cerere de concediu

 preocupare pentru tenis/  preocupare  de tenis

  în locul prepoziției „pentru”  poate să apară şi o locuţiune prepoziţională:  „cu privire la…”, „în
favoarea…”,  sau gerunziul privind (cerere privind concediul etc.)

 Folosirea prepoziţiei „din” în locul de prepoziția „de” („de” introduce un atribut, „din” introduce un

complement, trebuind să fie însoţit  mereu de un verb:

bibelou  de cristal/ bibelou făcut din cristal

geacă  de piele/ geacă făcută din piele

scaun de lemn/ scaun construit din lemn

 Prepoziţia „de” este înlocuită cu prepoziția „din” atunci când marchează originea: marfă din import

 Prepoziţia „de” este înlocuită cu prepoziția „la”  atunci când exprimă relaţia: campion la șah

 Funcțiile prepoziției „cu”:

↦ instrument: desenez cu creionul

↦ asociere: ceai cu miere

↦ reciprocitate: mă salut cu  ea),

↦ asemănare: fiica seamănă cu bunica ei

 prepoziția „cu”  se întrebuinţează greşit în cazul:

 s-a preocupat cu/  s-a preocupat de

  abundă cu/  abundă în

 Prepoziţiia „în” şi prepoziția „din” pot să introducă un complement de loc:

↦ „din” arată punctul de plecare: „plec din bar”

↦ „în” arată interiorul sau direcţia, ţinta mişcării: „păsările se întorc în țările calde”

 Exemple de folosire greșită a prepoziției „în”:

Fluviul izvorăşte în munţi/ Fluviul izvorăște din munți

 Prepoziţia „după” şi prepoziția „de pe” se confundă uneori în vorbire deoarece ambele introduc
complemente de loc, însă sensurile acestor complemente diferă:

↦ „după” exprimă situarea în spaţiu a unui obiect:

 Chem copiii după stradă/  Chem copii de pe stradă

De asemenea, și formularea „Am fost pe ștrand” este greșită în totalite, recomandată fiind folosirea
prepoziției „la”.