FUMATUL

După studiile efectuate de Organizaţia Mondiala a Sănătăţii (OMS), tabagismul este pe cale sa
devină principala cauză de morbiditate şi mortalitate din lume. Se apreciază că în prezent există
aproximativ 1.1 miliarde de fumători în întreaga lume, dintre aceștia, 300 milioane (200 milioane
bărbaţi şi 100 milioane femei) se găsesc în ţările dezvoltate, iar aproximativ 800 milioane în ţările în
curs de dezvoltare, marea lor majoritate fiind bărbaţi.
Fumatul reprezintă un factor de risc major pentru starea de sănătate. Se apreciază că până în
anul 2020 fumatul va ridica numărul deceselor la 10 milioane de fumători pe an. Speranța de viață a
unui fumator este cu 5 – 20 de ani mai mică.
În prezent, fumatul constituie cauza a 90% din decesele prin cancer pulmonar, a 75% din
decesele datorate bronşitei şi emfizemului şi a aproximativ 25% din decesele prin boli cardio-
vasculare. Statistic, cancerul reprezintă, atât în lume, cât şi în ţara noastră, a doua cauză de deces după
bolile cardio-vasculare. Riscul de cancer la fumătorii activi este de 7.8 ori mai mare faţă de
nefumători şi este la fel de mare la bărbaţi ca şi la femei. Cancerul pulmonar este cel mai frecvent
neoplasm cauzat de fumat, constituind prima cauză de mortalitate prin cancer în lume (17% din
neoplasmele la barbaţi şi 12% la femei).
Cel mai important risc al consumului de tutun este asupra sistemului cardiovascular, fumatul
fiind unul dintre cei mai importanți factori de declanșare ai infarctului miocardic.
Principalii compuşi toxici din fumul de ţigară sunt: nicotina, gudronul, monoxidul de carbon,
benzopirenul, diferiţi alcaloizi, crezoli, piridine şi elemente radioactive (cadmiu, poloniu).
Nicotina este implicată în provocarea bolilor cardiovasculare, cu acţiune directă asupra
vaselor sanguine şi a celulelor nervoase din creier. Gudronul are efecte puternic cancerigene, cu
localizare mai frecventă la nivelul esofagului, laringelui, buzelor, stomacului, ficatului, pancreasului
şi rinichilor. Monoxidul de carbon irită laringele, bronhiile şi plămânii, fiind implicat în declanşarea
cancerelor la nivelul aparatului respirator.
Consumul de tutun (tabagism cronic) este considerat o boală şi din punctul de vedere al
definiţiei semiologice a bolii:
 Are agent etiologic: nicotina.
 Are mecanism patogenic: mecanismul de inducere a dependenţei.
1
  Are consecinţe: fizice şi psihice.
 Are tratament: medicamentos.

Dependența de nicotină
Nicotina produce dependența de 6-8 ori mai mare decât alcoolul, la fel de mare ca și cocaina.
95-100% din fumători sunt dependenți. Nicotina, indiferent de calea de administrare, pătrunde în
organism prin difuziune, fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare și toți constituenții sunt
absorbiți. 80 % din nicotină este distrusă la nivel hepatic, restul de 20 % se fixează pe receptorii
nicotinici prin intermediul cărora exercită efectele sale multiple.
Se disting trei tipuri de dependență de nicotină:
 Dependența comportamentală și socială care se asociază cu anumite momente ale zilei, așa
numita „țigară la cafea”.
 Dependența psihică, corespunde nevoii menținerii beneficiilor pe care le aduce nicotina, și
anume, senzația de plăcere, satisfacție, stimulare intelectuală, stimulare generală etc. Pentru a
învinge această dependență sunt necesare activități compensatorii: mișcarea în aer liber,
exerciții de relaxare, etc.
 Dependența fizică se instalează numai după câțiva ani și nu este sistematică pentru toți
fumătorii. Fumătorii cronici fumează în primul rând pentru a evita sentimentul de lipsă, care
se manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale concentrării.
Prin combinarea celor 3 tipuri de dependență rezultă trei grupe de fumători:
 Fumătorul cu dependență pur comportamentală, acest tip de fumător consumă sub 5 țigări
pe zi, stoparea fumatului și reluarea este fără efort.
 Fumătorul cu dependență comportamentală și psihică care fumează pentru a regăsi
efectele psihoactive ale nicotinei. Consumă în general 20 sau mai multe țigări pe zi (în funcție
si de împrejurări).
 Fumătorul cu dependență fizică asociată unei dependențe comportamentale, fumează mai
mult de 20 țigări pe zi (consum constant).

Sindromul de abstinenţă la nicotină

Dacă utilizarea indelungată de nicotina determină în timp dependenţă, absenţa ei provoacă o
serie de tulburări cunoscute sub denumirea de sindrom de sevraj sau de abstinenţă la nicotină.

2
 Sevrajul nicotinic constă în totalitatea simptomelor care apar la oprirea bruscă a aportului de
nicotină, mai ales în cazul utilizării timp îndelungat a acesteia și debutează în primele 4-12 ore de la
renunţarea la fumat, ceea ce antrenează apariţia unei serii de simptome, reprezentate de:
 nevoia acută de a fuma,
 iritabilitate,
 senzaţii de nelinişte, mânie, anxietate,
 oboseală,
 apetit crescut, mai ales pentru alimente dulci,
 probleme de concentrare,
 depresie,
 insomnii,
 cefalee,
 ameţeli.
Această simptomatologie variază în funcţie de persoană, unii fumători resimţind mai pregnant
sevrajul decât alţii. Toate aceste manifestări sunt trecătoare, atingând un maxim de intensitate în
primele 24-72 ore, urmând a diminua în următoarele 3-4 săptămâni.

Efectele tutunului asupra organismului

Tutunul afectează toate aparatele și sistemele organismului uman.
Aparatul respirator
 Bronhopneumopatie cronică obstructivă
 Cancer bronhopulmonar
 Astm bronşic
 Infecţii respiratorii frecvente
Boli cardio-vasculare
 Hipertensiune arterială sistemică
 Ateroscleroză
 Arteriopatii obliterante ale membrelor
 Cardiopatie ischemică
 Accidente vasculare cerebrale

3
  Tulburări de ritm cardiac
 Moartea subită
 Stenoze de arteră carotidă
 Trombangeită obliterantă
Cancer
 Cancer pulmonar
 Cancer laringian
 Cancer de colon
 Cancer de pancreas
 Cancer de esofag
 Cancerul gastric
 Cancer renal
 Cancere în sfera genitală
Alte boli pentru care fumatul e considerat factor de risc:
 Boala Alzheimer
 Cataracta
 Leucemia
 Ulcerul peptic
 Afecţiuni periodontale etc
Efecte negative ale tutunului la nivelul cavităţii bucale:
 Leucoplazia
 Stomatită nicotinică
 Boala periodontală
 Gingivita
 Candidoza cronică hiperplastică
 Glosita mediană romboidă
 Lichenul plan
 Carii dentare
Influenţe ale fumatului asupra vieţii sexuale:

4
Bărbaţii:
 Scăderea libidoului
 Infertilitate
 Reducerea numărului de spermatozoizi şi a motilităţii acestora
Femei:
 Scăderea fertilităţii
 Tulburări de ciclu menstrual
 Menopauză precoce
 Risc crescut de cancer de col uterin
Fumatul în timpul sarcinii:
 Încetinirea creşterii intrauterine
 Naşteri premature
 Greutate mai mică la naştere
 Sindromul morţii subite la copil
 Creşterea riscului de avorturi spontane
 Infecţii intrauterine
 Ruptură prematură de membrane

Consecinţe ale fumatului matern asupra fătului:

 Sindromul morţii subite a sugarului
 Apneea obstructivă
 Malformaţii congenitale (cheiloschizis sau paloschizis)
 Creşteri de tensiune arterială la nou-născut
 Factor precursor pentru astmul bronşic la copil
 Risc de obezitate la copil
 Peumonii şi bronşite
 Retard fizic şi mental al fătului

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR
5
 Organismul primeşte prin alimentaţie substanţele nutritive: proteine, glucide, lipide,
vitamine şi bioelemente. Astfel, alimentaţia îndeplineşte trei roluri determinante pentru starea de
sănătate:
 rol plastic, prin asigurarea dezvoltării celulelor şi ţesuturilor;
 rol energetic, prin furnizarea energiei necesare organismului în repaus, dar şi în
activitate;
 rol biologic, fiind sursă de substanţe indispensabile proceselor metabolice, prin
aminoacizii esenţiali, acizii graşi polisaturaţi și microbioelemente (Fe, Zn, Cu,
Mn, Mo, F, I).
Alimentaţia corectă, cantitativ şi calitativ, în funcţie de categoriile de vârstă (copii, tineri,
adulţi, persoane în vârstă) trebuie să asigure:
 creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor şi adolescenţilor;
 adaptarea şi rezistenţa la factorii nocivi ai mediului ambiant;
 menţinerea la valori normale a principalilor parametri:
 somatici (greutate corporală, talie);
 fiziologici (aparate şi sisteme);
 biochimici;
 întârzierea declinului fiziologic, specific vârstei a treia.
Comportamentul alimentar este ansamblul acţiunilor şi atitudinilor legate de alimentaţie.
Alimentaţia nu înseamnă doar hrană, ci un întreg ansamblu, din care fac parte trăsăturile
psihologice, biologice (neuro-hormonale, digestive etc.) ale persoanei, ca individualitate şi ca
parte a mediului său înconjurător – familie, societate, serviciu.
Alimentaţia presupune în primul rând alegeri: alegerea alimentului, momentului,
cantităţii, iar aceste alegeri au loc în permanenţă în cadrul comportamentului alimentar.
Comportamentul alimentar normal presupune mai multe etape: etapa de căutare, stocare
şi preparare a alimentelor, etapa propriu-zisă a alimentaţiei şi etapa de digestie. Aceste etape au,
la rândul lor, elemente programate în biologia noastră: senzaţia de foame, apetitul (dorinţa de a
mânca), plăcerea de a mânca, saţietatea, elemente care sunt în acelaşi timp influenţate si de
factori exteriori.

6
 Definirea unui comportament alimentar echilibrat și sănătos nu poate fi făcută fără să se
țină cont de numeroasele particularități (vârstă, sex, tip de efort, stare de sănătate, etc.) ale
fiecărei persoane.
În cazul adulților, este bine să se țină cont de următoarele recomandări:
 să se mănânce 3-5 (de preferință 4) mese pe zi, la cel puțin 3 ore distanță una față
de cealaltă;
 orele și numărul meselor să fi regulate;
 mâncatul să se facă încet, mestecând bine;
 să se evite în timpul mesei, conversațiile, îndeosebi cele tensionate, cititul,
vizionarea televizorului, ascultarea radioului;
 ambientul să fie cât mai placut, atmosfera cordială și alimentele estetice;
 niciodată după o masă, nu trebuie sa se simtă senzașia de "prea plin", deoarece
însemna că s-a depășit limita de sațietate.
Pentru ca digestia și absorbția nutrienților alimentari să se desfășoare corespunzator, este
necesar ca mesele să se repartizeze conform ceasului biologic al corpului uman. Procesele
metabolice, precum si cele digestive, se vor derula cu atât mai bine cu cât suntem mai constanți
în respectarea orarului meselor.
Din întreaga rație alimentară zilnică, este bine ca 20-25% să reprezinte masa de
dimineață și 10-15% cea de seară, cele două mese, fiind compuse din alimente ușoare. Masa de
prânz ar trebui să reprezinte aproximativ 55% din rația alimentară zilnică. Între mesele
principale, este bine să se intercaleze 1-2 mese secundare, puțin consistente. Adulții care nu
depun efort fizic solicitant, este bine să evite consumul de alimente în acest interval, pentru a
putea oferi organismului posibilitatea prelucrării complete a hranei consistente specifică mesei
principale.
Dintre obiceiurile alimentare cele mai nesănătoase se numară: mâncatul pe fugă,
înfulecatul alimentelor, mesele neregulate, supraalimentația sau subalimentația.
Consecințele unui comportament alimentar inadecvat, se pot răsfrânge mai repede sau
mai târziu asupra sănătății, sub forma unor tulburări ca: obezitatea, diabetul zaharat, diferite boli
digestive, litiaza biliară sau urinară.

7
 Tot în rândul obiceiurilor alimentare greșite, stă consumul prea mare de condimente iuți
sau acre, precum și de sare. Numeroase boli, multe cronice (hipertensiune arterială,
ateroscleroza, etc), își au originea într-un astfel de comportament alimentar.
Alături de partenerul nociv, sedentarismul, alimentaţia contribuie la răspândirea bolilor
metabolice şi nutriţionale.
Principalele boli de nutriţie (malnutriţie)
Boli carenţiale (aport insuficient) Boli prin hiperconsum
● întârzieri ale creşterii copiilor şi tinerilor ● obezitate
● slăbire – caşexie ● dislipidemii (creşterea lipidelor totale sau a
● hipo- şi avitaminoze: unor fracţiuni lipidice în sânge)
- scorbut (vitamina C) ● diabet (perturbarea metabolismului glucidic cu
- pelagră (vitamina PP) grade diferite de insuficienţă insulinică)
- anemie pernicioasă (vitamina B12) ● litiază biliară şi renală (prezenţa unuia sau a
- xeroftalmie (vitamina A) mai multor calculi în organul respectiv, datorită
- rahitism (vitamina D) metabolismului colesterolului şi a pigmenţilor
● malnutriţie proteică biliari)
● maladii carenţiale (insuficienţă sau lipsa ● ateromatoză (depunere pe pereţii interiori ai
bioelementelor minerale) vaselor de sânge a unor fracţiuni lipidice), care
- anemie feriprivă (Fe) induce unele complicaţii:
- nanism şi infantilism sexual (Zn) - hipertensiune arterială
- guşa endemică (I) - accidente vasculare cerebrale
- maladia Keshan (Se) - arterite periferice

Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolică și se asociază adesea cu boli cronice
severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este
caracterizată printr-un exces de țesut adipos.
Organizația mondială a sănătății a definit și clasificat gradele de obezitate, pe baza IMC -
indicele de masă corporală, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :
 gradul 1 de obezitate cu indicele de masă corporală cuprins între 30 - 34,9 kg/m2.
 gradul 2 de obezitate cu indicele de masă corporală cuprins între 35 - 39,9 kg/m2.
 gradul 3 de obezitate cu indicele de masă corporală egal sau peste 40 kg/m2.
8
 Cauzele obezității și factorii care o favorizează
1.ABUZUL ALIMENTAR. În mod evident, acesta este principalul factor extern.
Tendința spre supraalimentare poate lipsi în momentul declanșării procesului de îngrașare, de
unde se desprind argumentele în favoarea predominenței factorilor constituționali interni în
geneza obezității.
2. PREDISPOZIȚIA EREDITARĂ. Rolul elementului de moștenire genetică în
geneza obezității este adesea controversat sau chiar contestat. Astfel, se presupune că ar fi vorba
nu despre o ereditate care să implice tereneul constituțional, ci despre o așa-zisă ereditate ținând
de obiceiul persoanelor respective de a nu-și putea stabili un program de viață ordonat, și chiar
de incapacitatea acestora de a rezista în fața tentațiilor culinare.
3. FACTORII CONGENITALI. Factorii congenitali favorizanți acționează asupra
fătului în cursul vieții intrauterine și se corelează cu alterările neuroendocrine induse de abuzul
alimentar matern. Frecvența mare a accidentelor obstreticale la femeile obeze, precum si aparitia
la descendenti, a obezității asociate cu malformații congenitale, au dus la emiterea ipotezei
conform căreia obezitatea poate fi consecința unor traumatisme prenatale sau asociate exclusiv
actului propriu-zis al nașterii și/sau evenimentelor din preajma acestui moment, fără a se exclude
în aceste cazuri un cumul al factorilor ereditari.
4. SEDENTARISMUL. Lipsa exercitiilor fizice regulate se numară printre factorii care
contribuie la apariţia obezităţii. Sedentarismul este astăzi al patrulea factor de risc al mortalităţii
la nivel mondial, după hipertensiunea arterială, fumat şi diabet. Sportul practicat în mod regulat
ajută la scăderea cu 39% a riscului de a dezvolta cancer de sân, cu 26% a riscului de cancer
colorectal, cu 25% riscul unui atac cerebral şi cu 34% riscul de diabet.

5. ALCOOLISMUL Alcoolul poate constitui o sursă suplimentară de calorii și atâta timp

cât nu este consumat în cantități prea mari, susceptibile să compromită integritatea funcțională a
tubului digestiv și a ficatului, el poate favoriza apariția obezității.
7. TRAUMELE PSIHICE Traumele psihice au fost invocate ca factor declanșant al
obezității în proporție de 5,4% la femei și de 3,4% la bărbații obezi. În unele dintre aceste cazuri,
s-a putut releva cu o probabilitate destul de mare, o legatură directă între trauma psihică și

9
hiperfagie.
8. CAUZE ENDOCRINE. Rolul primar și direct al glandelor endocrine în instalarea
obezității este din ce în ce mai mult contestat. Obezitatea apare astfel ca o falsă boală glandulară,
deoarece tulburările endocrine uneori reprezintă efectul și nu cauza obezității. Argumente în
sprijinul acestei idei sunt date de faptul că mijloacele de investigație clinică sunt incapabile să
evidențieze în obezitate, o tulburare endocrină suficient de constantă care ar putea justifica
declanșarea obezității.
Complicațiile obezității:
 Complicații cardiovasculare: hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică,varice ale
membrelor inferioare, tromboflebite.
 Complicații osteoarticulare: coxartroza, gonartroza ,spondiloza lombară.
 Complicații ale pielii: vergeturi, celulită, eczeme.
 Complicații metabolice: diabet zaharat, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie.
 Complicații digestive: steatoza hepatica ,reflux gastroesofagian.

SEDENTARISMUL

Sedentarismul este un stil de viață care implică lipsa de mișcare sau de activitate fizică.
Se regăsește cel mai frecvent în țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare și este caracterizat prin
activități de citit, activitate în fața calculatorului sau vizionarea programelor TV pe toata
perioada zilei fără exerciții fizice.
Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, sedentarismul ocupă locul al
patrulea într-un top al factorilor de risc de deces la nivel mondial. În 2002, se estima că
sedentarismul era responsabil de 1,9 milioane de decese la nivel global. La ora actuală,
sedentarismul reprezintă cauza a aproximativ 3,2 milioane de decese annual, ceea ce detremină o
creștere cu peste 68% a numărului deceselor.

10
 După studiile OMS 60% dintre persoanele din lume duc o viață sedentară.

Cercetările efectuate avertizează că sedentarismul este tot atât de nociv pentru organism
ca şi tabagismul. Astfel, sedentarismul este una dintre cauzele majore ale unor boli severe:
diverse forme de cancer, diabet zaharat tip II, boli cardiovasculare, tulburări metabolice,
obezitate, deviații ale coloanei vertebrale, osteoporoză, insomnie, anxietate ,depresie, etc. 80%
11
dintre cazurile de boli cardiovasculare sunt provocate de alimentaţia dezechilibrată, sedentarism
şi fumat.
Inactivitatea fizică, alături de fumat și dieta săracă devin componente ale stilului de viață
modern toate conducând la creșterea rapidă a incidenței bolilor cronice precum diabet, boli
cardiovasculare sau obezitate. Bolile cronice sunt astăzi cauza principală de deces în lume,
excepție făcând Africa Sahariană, unde bolile infecțioase sunt cauza principală.
Printre măsurile preventive pentru combaterea sedentarismului recomandate de OMS se
numără activitatea fizică moderată 30 de minute pe zi, alături de încetarea fumatului și o
alimentație sănătoasă. În plus, față de modificările individuale ale stilului de viață se recomandă
și adoptarea de politici guvernamentale, precum crearea de rute sigure de mers pe bicicletă și
alergat, înființarea de parcuri, elaborarea de legi care să pedepsească fumatul în locuri publice și
promovarea mișcării în aer liber în școli, comunități și servicii de sănătate.
Efectele nocive ale sedentarismului asupra corpului
 obezitatea - este principalul efect al unui stil de viață sedentar.
 risc crescut de boli cardiovasculare- Sedentarismul predispune la apariția bolilor
cardiovasculare. Cercetările au demonstrat faptul că oamenii care stau mai mult de 6 ore
pe zi la birou au un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială, ateroscleroză,
angină pectorală, tromboză profundă etc. Potrivit unui studiu, lipsa de activitate fizică la
vârsta de mijloc crește riscul decesului de boli cardiovasculare cu 52% la bărbați și 28%
la femei.
 risc crescut de diabet zaharat - exercițiile fizice regulate contribuie la reglarea nivelului
de glucoză din sânge. Lipsa activității fizice, duce la creșterea glucozei, funcția
pancreasului (care secretă insulină) fiind suprasolicitată. Aceste lucruri cresc șansele de
instalare ale diabetului de tip 2. Alte tulburări ale metabolismului întâlnite la persoanele
sedentare sunt: niveluri anormale de lipide, valorile crescute ale trigliceridelor, niveluri
ridicate de colesterol LDL sau niveluri scăzute de colesterol HDL, fibromialgia și
sindromul de oboseală cronică.
 risc crescut de cancer - lipsa activității fizice crește riscul dezvoltării anumitor tipuri de
cancer: cancerul de sân, cancerul de colon, cancerul de endometru, cancerul de vezică
urinară, cancerul de prostată, cancerul pancreatic și melanomul.

12
  risc crescut de osteoporoză - inactivitatea prelungită poate duce la scăderea densității
osoase. Artrita și osteoporoza, caracterizate prin fragilitatea oaselor sunt favorizate de un
stil de viață sedentar.
 afectarea posturii și a coloanei vertebrale. Statul îndelungat pe scaun, în poziții
incorecte și lipsa activității fizice vor conduce la slăbirea mușchilor care sprijină coloana
vertebrală, dar și la scurtarea flexorilor soldului și a tendoanelor genunchilor. Principala
consecință este creșterea incidenței durerilor cronice, dar si rigidizarea coloanei
vertebrale.
 scăderea tonusului muscular . Statul pe scaun rigidizează și slăbește mușchii care susțin
coloana vertebrală și are efecte negative asupra articulațiilor coxofemurale și
genunchilor.
 tulburări de somn
 cefalee - persoanele care nu fac exerciții fizice sunt predispuse cu până la 14% la
dezvoltarea durerilor de cap, de tipul migrenei, față de cele care fac exerciții fizice în
mod constant.
 Fumatul, obezitatea și sedentarismul sunt asociate cu disfuncțiile erectile.
Deși disfuncția erectilă este o condiție descoperită mai ales printre bărbații în vârstă,
etiologia sa este încă puțin înțeleasă, iar studiile atrag atenția supra asocierii cu stilul de
viață. Tulburarea este mai frecventă la bărbații care sunt fumători, obezi și cu o viață
sedentară. 
 accelerarea procesului de îmbătrânire - telomerii sunt secvențe repetate de ADN,
situate la capetele cromozomilor, care au rol de a-i proteja de degradare. Pe măsura ce
îmbătrânim, telomerii sunt mai scurți și deteriorarea lor este asociată cu semnele fizice
care apar la vârsta mijlocie sau la cea înaintată. La persoanele inactive, telomerii se
scurtează mai repede decât la persoanele active, în concluzie, procesul îmbătrânirii se
accelerează, iar rata mortalității crește. Studiile efectuate au descoperit că stresul
influențează lungimea telomerilor, iar activitatea fizică reduce nivelul de stres.
 

13
14