I.

Dacismul

Ce este dacismul?
Dacismul, asemnea latinității, este un curent ce străbate
cultura și limba română. Popularitatea acestuia crește odată cu
interesul acordat de romantici etnogenezei și mitologiei din
spațiul traco-dac. Se afirmă la jumătatea secolului al XIX-lea,
prin absolutizarea contribuției dacilor la formarea poporului
român. Cuprinde o varietate de ipoteze și evoluează ca un
curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în
Înterbelic.

Limba dacilor
Limba dacilor nu s-a păstrat în urma colonizării, ca urmare
a cuceririi Daciei de către Imperiul Roman și interesului
romanilor ca localnicii să poată fi stăpâniți.
Nu știm cum vorbeau dacii. Limba dacă este considerată de
unii experți ca fiind înrudită cu limba tracă, deși nu există nici
un text a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la această
limbă să fie unanim certificate de specialist. O inscripție
cunoscută este „DECEBALUS PER SCORILO”. A fost interpretată
divers de specialiști, ca „Decebal, fiul lui Scorilo”. Există și
ipoteza că inscripția ar fi pur și simplu în latină și deci s-ar
traduce „Decebalus prin Scorilo”. S-a pastrat din daca o lista de
nume de plante, nume de personae, nume de locuri, nume de
ape: Dunăre, Olt, Buzau, Somes, Cerna, Nistru, Arges, etc.).

Opinii ce susțin dacismul

Dacismul cuprinde o gamă variată de idei si ipoteze, ce

reprezintă în perioada interbelică puncte de maxim interes,
printre care și „Getica” (1926), creația istoriografică a lui Vasile
Pârvan (arheolog, eseist și epigrafist), o ampla încercare a
rezolvării problemelor referitoare la istoria Daciei. El afirma
că ,,spre deosebire de restul tracilor, careerau politeişti geţii
se arată în credinţele lor henoteişti”.
George Coșbuc amintea în creațiile sale lirice gloriosul
trecut al poporului nostru din cele mai vechi timpuri și până în
zilele sale. În „Decebal către popor” subliniază prin spusele
regelui că viața în stare de sclavie ar mări chinul și, de aceea,
este chemat întregul popor la luptă împotriva invadatorilor
romani de către Deceba, în scopul unui sfârșit demn.
Mircea Eliade subliniază rolul obiceiurilor religioase „într-
o istorie cu adevărat universală a religiilor” în lucrarea sa „De la
Zalmoxis la Genghis Han” (1910), dar în care sunt de asemenea
discutate originele religioase ale numelui etnic al dacilor.
Alte opere ce susține dacismul sunt atât „Momento mori”
de Mihai Eminescu care surprinde confruntarea dintre daci și
romani ce capătă dimensiuni dramatice, cât și „Rezolta
produsului nelatin” a lui Lucan Blaga prin care încerca să
demonstreze  ”latini / limpezi, raționali, cumpătați, iubitori de
formă”.

Dacii și românii de astăzi

Columna lui Traian surprinde dăltuite pe aceasta obiceiuri

rămase până astăzi în tradiția poporului nostru, precum portul
popular ori construcția caselor de la munte. Cea dintâi
asemanare, dintre îmbrăcămintea dacilor și portul popular
românesc, este recunoscută chiar și de Școala Ardeleană.

Bibliografie:
https://revistapontica.files.wordpress.com/2012/09/pontica-11-pag-51-57.pdf
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/dacismul-ca-secta-sau-crede-si-
nu-cerceta
https://www.scribd.com/doc/40153187/Ce-inseamna-Dacismul
https://pdfcoffee.com/eseu-latinitate-si-dacismdocx-pdf-free.html