I.

Latinitatea limbii romane

Romanizarea reprezinta un proces indelungat de culturatie, impartit in

romanizare lingvistica (eliminarea treptata a limbii autohtonilor) si romanizare
nonlingvistica (credinte si obiceiuri).
Conform Mariei Catanescu, limba romana are in comun cu limba latina:
- trasaturi conservatoare:
- in lexic (pastrarea unor cuvinte care nu se regasesc in celelalte limbi)
- in morfologie (forme distincte de genitiv-dativ la substantivele feminine)
- trasaturi inovatoare:
- transformarea unor vocale latinesti urmate de consoane
- modificarea unor consoane urmate de vocala
- modificare unor grupuri de consoane
- transformarea articolul posesiv si cel demonstrativ
- modificarea genitiv-dativului numelor proprii masculine

De asemenea, limba romana preia din limba latina:

- declinarile substantivului, simplificate (doar trei declinari in limba romana, fata
de cinci, in latina)
- sistemul cazurilor
- patru tipuri de conjugare
- modurile si timpurile verbale
- pronumele
- mare parte a numeralelor
- adverbe
- prepozitii si conjunctii
 La nivelul lexicului, romana preia o mare majoritatea a cuvintelor din limba
latina.
Ca urmare a asezarii slavilor si bulgarilor in zona, apar patru dialecte
romanesti: aroman, dacoroman, meglenoroman, istroroman.

II. Excesele latiniste

Scoala Ardeleana a fost o miscare cu caracter illuminist, formata in urma

anexarii Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, dar si trecerii unei parti a romanilor
la religia catolica.
Reprezentantii Scolii Ardelene au adus argumente istorice in sprijinul tezei
ca romanii transilvaneni sunt descendenti directi ai colonistilor romani din Dacia.
Acestia sustin purismul latinist, luand in calcul anihilarea completa a dacilor in
cele doua razboaie daco-romane.
Una din demonstratiile cele mai transante o gasim la Petru Maior, care
sustine ca “nu putem vorbi despre o casatorie a romanilor cu femeile dace, pentru
ca acestea, in fond niste salbatice, erau de alt neam”.
Exagerarile curentului latinist au continuat si mai tarziu, istorici ca August
Treboniu, sau lingvisti, ca Ion Massim, nu au incetat sa-si puna semnul egalitatii
intre romani si romani.

III. ROMANIZAREA DACIEI

Romanizarea Daciei a fost facuta in doua etape: colonizarea teritoriului

daco-getic si asimilarea bastinasilor daco-geti, adoptand limba latina si preluand
obiceiurile civilizatiei romane.
Procesul de romanizare a fost foarte intens, rezultatul fiind cel mai latin
dintre popoarele urmase latinilor, insusi numele tarii noastre provenind de la
romani, dupa cum spunea Constantin C. Giurescu: “Suntem singurii dintre
popoarele romanice care pastram numele stapanilor”.
Dupa ce Traian a invins Dacia, a inceput o colonizare masiva, colonistii fiind
atrasi de bogatiile teritoriului si aducand cu ei comercianti, mestesugari si oameni
de afaceri, efort care a dus la dezvoltarea socio-economica in Dacia. In rezultata
Dacie colonizata, formele de organizare politica si militara, cultura si limba
ocupatorilor s au impletit cu vechile traditii ale poporului dacic incat dupa
retragerea aureliana (271-274) procesul de romanizare continuand singur timp de
cateva secole.

IV. ROMANITATEA ROMANILOR

Dupa disparitia influentei si puterii Romei in partea de rasarit a imperiului,

romanii au rezistat elementului migrator, in anul 980, scrisoarea imparatului
bizantin Vasile al II- lea Macedoneanul fiind printre primele documente care
atesta nasterea poporului roman, sub numele de “vlahi”.
Bibliografie:
- www.wikipedia.com
- www.historia.ro
- www.limbaromana.md