BOLILE

INFLAMATORII
INTESTINALE
Svetlana Ţurcan,
Profesor disciplina
gastrologie, doctor habilitat
în științe medicale
1
 Bolile inflamatorii intestinale
câtre care se referă colita ulcerativă (CU) şi boala Crohn (BC),
reprezintă patologia cronică inflamatorie idiopatică cu mecanisme
patogenetice preponderent autoimune determinate genetic .

Colita ulcerativă Boala Crohn

 inflamaţia
cronica difuză, ce
afectează, de regulă, mucoasa
intestinului gros şi are evoluţie
cronică recidivantă sau
neintreruptă cu răspândirea
proximală a procesului patologic
 inflamaţia cronică transmurală şi
segmentară a tubului digestiv, care
poate interesa orice segment al
acestuia: de la cavitatea bucală pînă
la anus, localizîndu-se cu predilecţie
la nivelul ileonului terminal
 Epidemiologia BII
Incidența BII
în diferite regiuni ale lumii
(cazuri /100 mii populaţie) Tendinţe
Incidența epidemiologice
SUA 8-15 moderne
Norvegia 15,6 o Creştere a incidenţei BII în
Danemarca 13,2 ţările est-europene și asiatice
Germania 4,1
Spania 2,6
o Creştere a formelor grave,
România 4
steroid-refractare şi steroid-
Moldova 4
dependente
Japonia 1,9
Hong Kong 0,4
 Incidența BII
Moldova
(cazuri noi per 100 000 populație)

Incidența BII
6,4
7 6
5,6
6 5,8
4,6
5 4 4,1 4,2
3,7 3,8 3,9 3,9 5
4 3,7 4,5
4 4
3 3,6 3,8 3,3
3,2 2,9 m=5,0
2
m=3,7
1
0
1999 2001 2003 2005 2007 2009 2011 2013 2015 2017 2019
 Incidența BII
Chișinău
(cazuri noi per 100 000 populația)

10 9
7,8
8
6,2 6,1
5,9
6 5
4,5
4,1 5,5
3,6 m = 6,8
4
1,9 2,4
2 2,4
m = 3,2
0
2007 2009 2011 2013 2015 2017 2019
 Particularităţile etnice şi demografice
 Diferenţă rasială şi etnică în răspândirea BII: cei mai predispuşi către aceste
afecţiuni sunt reprezentanţii rasei caucaziene (europoide).

 Se presupune că frecvenţa şi caracterul evolutiv al bolii este în legătură de

nivelul socio-economic. Incidenţe maximale ale BII se înregistrează în ţările
industriale, cu un nivel înalt de dezvoltare economică, inclusiv în condiţii de
cultură medicală şi igienă avansate. În plus, CU şi BC sunt mai frecvente în
familiile mai favorabile din punct de vedere socio-economic, mai des se
înregistrează în localităţile urbane comparativ cu mediul rural, preponderent
printre „lucrătorii de oficiu” comparativ cu cei antrenaţi în agricultură.

 Debutul BII este posibil la orice vârstă: au fost descrise cazuri cu debutul bolii
la vârsta de nou-născut (câteva săptămâni de la naştere), dar şi la persoane
cu vârsta mai mare de 60-70 ani. Însă, cel mai des aceste patologii afectează
vârsta tânără, cu incidenţa maximală la contingentul de 20-40 ani.

 Raportul bărbaţi : femei = 1: 1.

 Etiologia BII este necunoscută, iar patogenia - incomplet studiată

Ipoteze patogenetice
 Ipoteza infecţioasă (Mycobacterium paratuberculosis, Listeria
monocytogenes, Chlamydia trachomatis, Cytomegalovirus, paramicovirusuri
etc.: nu a fost demonstrat rolul etiologic pentru oricare dintre microorganisme
analizate).
 Ipoteza imunologică presupune un răspuns imun eronat orientat împotriva
florei intestinale condiţionat-patogene şi/sau antigeni alimentari. Cercetările
efectuate asupra influenţei alergenilor alimentari (lapte, ouă etc.) în BII nu a
demonstrat interacţiuni veridice.
 Ipoteza genetică este susţinută de existenţa diferenţelor etnice şi rasiale, a
„acumulărilor” familiale de boală, de concordanţe relativ înalte printre gemeni.
Însă, lipsa concordanţei absolute (100%) printre gemenii monozigoţi în această
patologie sugerează implicarea şi altor factori, decât cei genetici.
 BII nu sunt afecţiuni cu determinanţă monogenică (în contrast cu enzimopatiile
congenitale), dar sunt modele de boli determinate poligenic, se caracterizează
prin implicarea câtorva gene şi sunt influenţate de factorii mediului ambiant
ipoteză bifactorială (genetică + ambianţă).
 Ipoteza bifactorială în patogeneza BII
(“two-hit” hypothesis, Kaser A. et al)

 Apariţia BII reprezintă un rezultat de influenţa factorilor de mediu

extern asupra persoanelor cu susceptabilitate genetică prin
interacţiuni patologice dintre sistemul imun şi flora intestinală.

• Interacţiunile între Susceptibilitate

susceptibilitatea genetică
genetică, caracterul
atacului antigenic al
Microflora Disfuncţia
microflorei intestinale şi
intestinală imună
caracterul răspunsului
imun către această
agresiune antigenică
sunt mecanisme de Factodi de
Antibiotice?
bază in BII . mediu extern Fumat?
Enteropatogene?
Apendectomie?
Dietă?
AINS?
 Factori patogenetici în BII
Factori geneti:
 genele HLA care determină nu doar
susceptibilitatea la BII, dar, posibil, şi caracterul
evolutiv al bolii;
 legătura dintre BC şi polimorfismul genelor
NOD2/ CARD15;
 legătura dintre CU şi polimorfismul genelor
responsabile de răspuns imun: IL-23R,
IL12b(p40) şi altele.
Microflora intestinală:
 s-a demonstrat, că la bolnavii cu BII scade
semnificativ numărul de specii bacteriene (în
special din contul diversităţii florei obligatorii) în
paralel cu creşterea concentraţiei de
microorganisme condiţionat-patogene;
 există corelaţiia directă între concentraţia
bacteriilor parietale şi severitatea maladiei.
Se presupune că anumite antigene ale florei intestinale sunt triggerii cascadei de
reacţii imunologice, rezultantă prin colită la indivizii cu susceptibilitate genetică
Factori imuni:
 autoanticorpii pANCA (anticorpi către
zona perinucleară a neutrofilelor), la 50-
90% bolnavi cu CU, la 5-20% bolnavi cu
BC;
 anticorpii ASCA (anticorpi către antigenii
Saccharomyces cerevisiae), la 50-90%
bolnavi cu BC şi la 10% în CU;
 anticorpii către glicanele peretelui
bacterian: ACCA (anti-chitobisoside
carbohydrate antibodies), ALCA (anti-
laminaribioside carbohydrate antibodies),
AMCA (anti-mannobioside carbohydrate
antibodies);
 dezechilibrul citochinelor proinflamatorii
(TNF, IL-1, IL-2, IL-6, IL-8, IF-γ etc.) şi
antiinflamatorii (IL-4, IL-10, IL-13, etc.)
 Clasificarea CU
Extinderea bolii Forme evolutive ale CU
după clasificarea Montreal
 acută;
• colita distală: proctita,  cronică recidivantă:
proctosigmoidita;  cu recăderi rare (≤1/an);
• colita pe stângă (până la unghiul  cu recăderi frecvente (≥2/an) [1];
lienal);  cronică neîntrerupt-progresivă .
• colita extensivă: subtotală, totală.

(%)

10
 Tabloul clinic al CU
poate varia şi depinde de extensia şi severitatea procesului inflamator

Simptome locale (intestinale)

 eliminarea sângelui cu scaunul (hematochezia, rectoragia);
• mucus şi/sau puroi în masele fecale;
• dereglarea funcţiei intestinului:
 diaree sangvinolentă;

 constipaţia, asociată cu eliminare de mucus şi sânge în lipsa maselor

fecale;
 defecaţii nocturne;

 dureri abdomenale colicative; Simptome generale

 tenesme, chemări imperative;
 anemie;
 garguiment intestinal, meteorism.
 febră;
 astenie;
 tahicardie;
 tulbulări dispeptice;
 scădere ponderală.
 Tabloul clinic al CU
Manifestări extraintestinale
• artropatii:
• centrale:
• sacroileita;
• spondilita anchilozantă (boala
Behterev);
• periferice:
• oligoartrite (articulaţiile mari;
activitatea corelează cu activitatea
procesului inflamator în intestin);
• poliartrite (articulaţiile mici;
activitatea nu este în corelaţie cu
activitatea inflamaţiei intestinale şi
se menţine şi după colonectomia
totală);
• manifestări cutanate:
• eritem nodular;
• piodermie gangrenoasă;
• manifestări oculare:
• iridociclită;
• uveită;
• conjunctivită; episclerită [19];
• leziuni cavităţii bucale:
stomatită aftoasă;
• afecţiuni hepatice:
• colangita primară sclerozantă;
• hepatita reactivă etc.
 Manifestări extraintestinale

Eritem nodular Piodermie gangrenoasă

Stomatită Episclerită
aftoasă şi uveită
 Gradul activităţii CU după Truelove&Witts
Indice Gradul activităţii

Uşor Moderat Sever

Numărul defecaţiilor pe <4 4 sau mai multe ≥ 6 dacă

parcursul diurnei dacă

Puls < 90 ≤ 90 > 90 sau

Temperatură < 37,5º С ≤ 37,8º С > 37,8º С sau

Valorile hemoglobinei > 115 g/l ≥ 105 g/l < 105 g/l sau

VSH sau < 20 mm/oră ≤ 30 mm/oră > 30 mm/oră

sau
Proteina C-reactivă În limitele ≤ 30 mg/l > 30 mg/l
normei
 Complicaţiile CU
Locale
 hemoragie masivă;
 perforaţie peritonită;
 megacolon toxic (dilatarea rapidă a porţiunilor sau a
întregului colon, care devine afuncţional şi dezvoltarea
toxicozei grave);
 cancer colorectal
 infecţia intestinală secundară;
 supuraţii perianorectale. Megacolon toxic
Generale
 anemie severă;
 tromboembolii;
 sepsis;
 amiloidoză sistemică;
 afectări extraintestinale severe:
• iridociclită, conjunctivită purulentă;
• piodermie gangrenoasă masivă;
• stomatită aftoasă severă;
• boli grave ale ficatului.
Tub inert
 Criterii diagnostice ale CU
Endoscopice
 CU activă:
• inflamaţie continuă confluentă
concentrică a mucoasei;
• edem şi hiperemia mucoasei;
• desenul vascular absent sau frust;
• mucoasă cu aspect “granulos”; Aspect normal Gr. ușor
• hemoragii de contact, peteşii şi
echimoze;
• eroziuni şi ulcere de formă neregulată;
• pseudopolipi;
• mucus, sânge şi puroi în lumenul
intestinal;
• afectarea difuză, ce se răspîndeşte Gr. moderat Gr. sever
proximal.
 Remisiune: Stricturi, fistule,
• aspect normal sau cicatrici, ocluzii
• atrofia mucoasei şi/sau intestinale nu sunt
• pseudopolipi unici. caracteristice

Pseudopolipi Fibroză cu Cicatrici

pseudopolipi
 Criterii diagnostice ale CU

Radiologice
 mucoasa cu relief neregulat, cu
aspect granulos;
 eroziuni, ulceraţii sub forma unor
spiculi marginali sau pete baritate;
 ulceraţii profunde sub forma de
“buton de cămaşă” în stadii avansate;
Tablou radiologic normal
 pseudopolipi de dimensiuni şi forma
diferite, manifestate ca nişte defecte
de umplere);
 în stadiile tardive: lipsa haustrelor,
îngroşarea şi rigiditatea peretelui
intestinal, scurtarea intestinului –
colonul în forma de tub rigid şi
scurtat.
Tablou radiologic în CU activă cu
afectarea hemicolonului stâng
 Evaluarea datelor de laborator în CU
Diagnosticul de CU nu se stabileşte în baza testelor de laborator de rutină,
dar acestea servesc la determinarea gradului de activitate a bolii la momentul
investigării
Indicatorii sindromului inflamator Indicatorii anemiei:
• scăderea valorilor hemoglobinei;
general: • micşorarea numerului de eritrocite
• accelerarea VSH; etc.;
• creşterea concentraţiei proteinelor de fază • sideropenia.
acută (proteina C-reactivă, orosomucoidul, α-
2-macroglobulinele, β-2-microglobulinele,
Indicatorii dereglarilor
haptoglobina etc.); metabolice:
• trombocitoză şi activarea factorilor de • hipoproteinemia;
coagulare; • hipoalbuminemia.
• leucocitoză cu devierea formulei leucocitare Indicatorii dezechilibrului
spre stânga este caracteristică pentru infecţia electrolitic:
secundară.
• scăderea valorilor de Na, K, Mg etc.

Teste relativ specifice:

• calprotectina, lactoferina în fecalii;
• autoanticorpi antineutrofilici citoplasmatici (ANCA) etc. ;
• teste genetice (actual nu sunt recomandate pentru practica medicală).
 Tratamentul BII
Direcţii terapeutice principale:
 stopare rapidă a puseului de CU;
 prevenirea şi tratamentul complicaţiilor şi a manifestărilor
extraintestinale;
 tratament de durată fără steroizi, orientat spre menţinerea
remisiunii şi prevenirea complicaţiilor bolii;
 tratament chirurgical în caz de complicaţii cu pericol pentru
viaţă sau în caz de ineficienţă a tratamentului medicamentos.

2 etape principale:
• inducerea remisiunii;
• menţinerea remisiunii.

20
 Tratamentul BII
Tratament patogenetic

 Aminosalicilaţi (acidul 5-aminosalicilic – 5-ASA) în tablete, supozitorii,

microclistere:
• Sulfasalazină
• Mesalazină / Mesalazina MMX

 Steroizi:
• sistemice (prednisolon, metilprednisolon etc.) p/o sau i/v
• cu acţiune locală (budesonid) p/o sau p/r

 Imunosupresoare:
• tiopurine (azatioprină, mercaptopurină) – nu sunt recomandate pentru
inducerea remisiunii
• metotrexat;
• inhibitorii calcinevrinei (ciclosporină, tacrolimus) – pentru inducerea remisiunii
in cazuri grave
 Tratamentul BII
Tratament patogenetic modern
 Terapia biologică:
• Anticorpi anti-TNF (infliximab, adalimumab, golimumab);
• Antiintegrine (vedolizumab)
• Inhibitorii IL-23 (ustekinumab)

• Terapia cu molecule mici:

• Janus Kinase (JAK) inhibitor (tofacitinib)
• Sphingosine 1-phosphate receptor modulator (ozanimod)

Tratament simptomatic
• antidiareice (loperamidă etc.)
• corecţia anemiei, dereglărilor electrolitice
• susţinere nutritivă etc.
 TRATAMEN
 Activitate uşoară
 mesalazină 12 g/zi sau sulfasalazină 2-3 g/zi
În cazul localizării distale a procesului patologic – administrarea
preparatelor rectal
 Activitate moderată
 mesalazina 2-4 g/zi sau sulfasalazină 4-6 g/zi
 prednizalon 20-40 mg cu scăderea treptată a dozei
 sau budesonid 9 mg (entocort, budenofalk)

 Activitate severă
 prednizolon 90 - 120 mg, i/v
 ciclosporină 4mg/kg i/v
 terapia biologică sau cu molecule mici
 alimentaţie parenterală, substituirea electroliţilor,
albuminelor etc.
 antibioticoterapie după indicații

 Tratament de menţinere în remisie

 mesalazina 2 g/zi – 1g/zi
 azatioprina 100-150 mg/zi
 terapia biologică sau cu molecule mici
 BOALA CROHN
Localizarea procesului în BC

 Intestinul subţire şi gros

(ileită terminală, 60-70%)
 Intestinul subţire (20%)
 Intestinul gros (20%)
 Afectări ano-rectale
(20%)
 Esofag, stomac şi duoden
(1-5%)
 Tabloul clinic al BC
poate varia şi depinde de localizarea, extinderea şi severitatea procesului inflamator

Simptome locale (intestinale)

 diaree > 4-6 sâptămâni ;
 dureri abdominale, mai frecvent postprandial (garguiment intestinal
meteorism) ;
 eliminarea sângelui cu scaunul (hematochezia, rectoragia);
 mucus şi/sau puroi în masele fecale;
 afectări anorectale: fistule, fisuri, abcese pararectale.

Simptome generale
 scădere ponderală;
 tulburări dispeptice;
 astenie;
Triada tipică:
diaree, durere
 febră;
abdominală, scădere
 anemie;
ponderală
 tahicardie.

Manifestări extraintestinale
 Clasificarea Montreal a BC
Vârsta la debutul bolii:
A1 – < 17
A2 – 17-40 Formele evolutive ale BC:
A3 – > 40

B1 – fără tendinţă de
Localizarea segmentului stenozare sau penetrare
(forma luminală);
afectat: B2 – cu stenozare;
B3 – cu penetrare;
L1 – ileită terminală;
L2 – colon;
B1p sau B2p sau B3p – cu
L3 – ileocolon; fistule, fisuri, abcese
L4 – segment superior al perianale.
TGI.

26
 Indexul activităţii în BC după W.Best
(CDAI - Crohn diseases activity index)
 Numărul defecaţiilor cu scawn neoformat pe săptămâna x 2.
 Intensitatea sindromului algic abdominal pe parcursul săptămânii x 6:
(1- sindrom algic abs.;2- intensitate minimă; 3- intensitate moderată; 4- pronunţat).
 Starea subiectivă pe parcursul săptămânii x 6:
(0- bună;1- satisfăcătoare; 2- gravitate medie; 3- gravă; 4- extrem de gravă)
 Greutatea corporală _______ kg,
Greutatea corporală standard ______kg
1- greutatea corporală x 100 =
greutatea corporală standard
 Defans muscular, formaţiuni în abdomen la palparea abdomenului x10:
( 0- absent; 2- arbitrar; 5-este)
 Necesitatea tratamentului simptomatic al diareei x 4:
 (0- nu este necesar; 1- este necesar)
 Hematocrit. Diferenţa între valoarea de facto şi valoarea normală x 6 =
 (N - barbaţi - 47; femei - 42).
 Complicaţiile ale BC x 30:
(artralgii, artrite; irita, uveita; eritem nodular; piodermie; stomatită aftoasă; fistula anală,
abces pararectal, fistule şi abcese intraabdominale, febră (> 37,5 C pe parcursul săptămînii)
Indexul sumar al activităţii CDAI =
CDAI: < 150 – remisiune; 151 -220 – activitate uşoară;
221-450 – activitate moderată; > 450 – activitate severă
 Gradul de activitate a BC
Criterii Grad uşor Grad mediu Grad sever
CDAI echivalent 150-220 221-450 >450

Pierdere în greutate Pierdere în Caşecsia

Masa corporală
<10% greutate >10% (IMC<18)

Febră Nu >37oC >38oC

Dehidratare Nu Uşoară Da

Infiltrat în abdomen Nu Nu Da sau

Obstrucţie Nu Nu Da

Majorat
Proteina C-reactivă În limitele normei Majorat
semnificativ
 Complicaţiile BC
Forma evolutivă cu stenozare:
 stenoze cu ileus intestinal ulterior
(acut sau cronic).
Forma evolutivă cu penetrare:
 perforări “obturate”;
 abcese în cavitatea
abdominală;
 fistule: viscero-viscerale, viscero-
cutanate, viscero-vezicale, recto-
vaginale.
Forma cu afectare a intestinunul
subţire:
 sindrom de malabsorbţie sever
Rare (în orice forma):
 hemoragii masive;
 megacolon toxic;
 afectări extraintestinale severe:
• iridiciclită, conjunctivită purulentă;
• piodermie masivă;
• artropatii severe;
• boli ale ficatului decompensate etc.
 amiloidoză secundară;
 cancer gastrointestinal şi, mai rar,
cancer urogenital etc.
Cancer în
rezultatul
inflamaţiei
cronice şi al
malignizării în BC
 Criteriile diagnostice ale BC
Diagnosticul se confirmă prin evaluarea complexului de date clinice,
endoscopice, histologice, radiologice şi biochimice. Se utilizează:
• ileocolonoscopia – în afectarea segmentului terminal al ileonului şi a colonului;
• enterografia prin RMN şi TC – în afectarea intestinului subţire;
• endoscopie cu capsulă – în afectarea intestinului subţire;
• gastroduodenoscopia – în afectarea segmentelor superioare a TGI .

Radiologice:
• afectarea segmentară;
• afte şi ulcere fisurale;
• rigiditatea pereţilor, îngroşarea
pereţilor;
• relief “în pietre de pavaj”;
• îngustarea lumenului, stenozare;
• fistule.
BC cu afectarea segmentului în
sigma şi în colon transvers cu
stenozare
 CRITERIILE DIAGNOSTICE ÎN BC
Endoscopice:
 afectarea segmentară ;
 afte şi ulceraţii pe mucoasă
normală sau inflamată;
 desenul vascular absent sau
frust;
 ulcere longitudinale, fisurale;
 relief în ”pietre de pavaj”;
 defecte în peretele intestinal
(fistule), frecvent cu “nodul
santinelă”;
 îngustarea lumenului,
stenozare;
 mucus purulent în lumen.

Sunt caracteristice:
stricturi, ocluzii parţiale,
fistule
 Diagnostic diferenţial al BC
Simptome CU BC Tbc Colita
ischemică
Afectarea rectului Întotdeuna Rar Rar Rar
Afectarea porţiunii Foarte rar – ileită Frecvent Frecvent + af. Rar
terminale a ileonului recurentă cecului
Afectări perianale Rar Frecvent Rar Nu
Stricturi Rar Frecvent Caracteristic Caracteristic
(reg. Ileocecală) (ungeul lienal)
Endoscopic
Ulcere În mocoasa, Aftoase, Transversale, Cu forma
superficiale, cu longitudinale, lasă cicatrice neregulată
farmă neregulată profunde
Segment de mocoasă Nu Nu Nu Caracteristic
siniliu-vişinie
Afectarea difuză cu Permanent Nu Nu Nu
răspândirea proximală
Microscopic Inflamaţie Inflamaţie Inflamaţie Afectare
nespecifică în transmurală, transmurală, transmurală,
stratul mucos granuloeme granuloame macrofage cu
epitelioid- epitelioid- conţinut de
celulare celulare hemosiderină
nacazeoase cazeose
 TRATAMENT

 Preparate de primă intervenţie

- budesonid 9 mg în caz de activitate moderata
- prednizalon 40-60 mg cu scăderea treptată a dozei în caz de
activitate severă
- azatioprina 2-3 mg/cg/zi, 6 – mercaptopurină

 În cazuri grave
- tratament biologic:
- (ex. infliximab 5mg/kgc, 3 infuzii succesive la 0-2-6 săptămâni pentru
inducerea remisiunii și 1 infizie in 6-8 săptămâni pentru menținerea remisiunii)
- alimentaţia parenterală sau intraduodenală (la copii)
- substituirea electroliţilor, albuminelor etc.
 Prognostic în BII
 La bolnavii, la care primul atac înregistrează o formă clinică uşoară cu leziuni
inflamatorii localizate, pronosticul este mai favorabil, în timp ce la bolnavii cu
leziuni inflamatorii extensive şi cu primul atac sever, pronosticul este mai grav.
 În general speranţa de viaţă nu este schimbată esenţial la pacienţi cu BII, dar
bolala poate cauza alterare semnificativă a calităţii de viaşă şi invalidizarea
pacienţilor.
 25-30% dintre pacienţii cu CU necesită tratament chirurgical (colectomie totală)
din cauza ineficacităţii tratamentului, a complicaţiilor severe, înclusiv a displasiei
şi cancerului colorectal.
 70-75% dintre pacienţii cu BC necesită intervenţie chirurgicală timp de 10 ani
din cauza complicaţiilor şi a ineficacităţii tratamentului . Aproximativ 45% dintre
pacienţii operaţi necesită reintervenţie chirurgicală în decurs de 5 ani.

Profilaxia BII
• Profilaxia primară nu există.
• Profilaxia secundară constă în tratament de menţinere adecvat.
• Pacienţii cu BII de lungă durată necesită examinări endoscopice 1 în 1-2 ani
pentru diagnosticarea precoce a cancerului colorectal.
 Infecția determinată de
Clostridioides difficile (ICD)
 ICD in sec. XXI a devenit o problemă medicală și epidemiologică
gravă, în special în statele dezvoltate.

 În ultimii ani se observă creșterea semnificativă a incidenței și

gravității ICD.

 Riscul de majorarea incidenței ICD a crescut semninicativ în perioda

pandemiei COVID-19, faptul care este cauzat de tratament
spitalicesc de lungă durată în cazuri moderate și severe ale SARS-
Cov-2 asociat cu medicația antibacteriană, deseori combinată.
 Clostridioides difficile
 Anaerob obligat, gram
positiv, spor-formator.

 CD secretă 2 toxine : toxina A

şi B.

 Toxina A – enterotoxină cu proprietăţi citotoxice

slabe, măreşte permeabilitatea vasculară , provoacă
diaree secretorie, febră.

 Toxina B are acţiune citotoxică pronunţată,

citopatică.
 Clostridioides difficile
 În mod normal C.difficilae
se determină şi la
persoanele sănătoae -
mai puţin de 3%.

 În condiţiile unui
microflore echilibrate este
controlat şi nu-şi
realizează acţiunea
patogenă.
 Antibiotice și gradul de risc al ICD
Risc major Risc moderat Risc minor
Fluoroquinolone Macrolide Aminoglicozide
Cefalosporine de a 2-a și a Trimetoprim / Carbapeneme
3-a generație sulfametoxazol
Clindamicin Alte peniciline Tetraciclină
Ampicilină Sulfonamide Cloramfenicol
Tigeciclina
Daptomicină
Peniciline de spectru larg Vancomicină
cu inhibitori Metronidazol
(cu excepția ticarcilinei cu Rifampicină
clavulanat și
piperacilinei cu
tazobactam)

Aproape orice antibiotic utilizat poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea

ICD; chiar și medicamentele utilizate pentru tratarea ICD - vancomicină și
metronidazol
 Forme clinice de infecția CD

Diaree ușoară-
Starea de purtător
asimptomatic moderată (fără
colită)

Colita asociată Colita pseudo-

tratamentului antibiotic
fără pseudomembrane membranoasă

Colita fulminantă
Colita pseudo-membranoasă
 La ≈ 1% din
pacienţii care
administrează
antibiotice se
dezvoltă forma
clinică gravă a DAA
– colita pseudo-
membranoasă
(CPM)
Colita pseudo-membranoasă
Explorarea endoscopică

Pacienta A., 76 ani,

sec. artrologie,
2017
 Metodele de diagnostic al ICD
Test Sensibilitate Specificitate Substanța detectată
Cultura bacteriilor Ridicată Redusă* Forme vegetative sau spore
ale Cl. difficile
Testul de neutralizare a Ridicată Ridicată Toxine libere
citotoxicității în cultura
Gold standard
celulară
Testul de amplificare a Ridicată Redusă/ Acid nucleic al Cl.difficile /
acidului nucleic (NAAT) moderată al genelor toxinelor A și B

Glutamat dehidrogenază Ridicată Redusă* Antigen comun pentru

(GDH) diferite tulpine ale Cl.
difficile
Testul imunologic pentru Redusă Moderată Toxine libere
detectarea toxinelor A și B

* - testul trebuie să fie completat cu metoda de depistare a toxinelor A și B

Algoritm de diagnostic în caz de ICD
suspectă
 ICD
Tratament
 Întreruperea/modificrea tratamentului
antibacterian

 Rehidratarea adecvată

 Antidiareice (loperamid) nu sunt

recomandate

 Tratament antibacterian specific

Tratamentul antibacterian al ICD
Evoluția ușoară-moderată
 Vancomicină 125 (250) mg 4 ori/zi, per os, 10 zile ...

 Metronidazol 500 mg 3 ori/zi, per os 10 zile (nu mai

mult de 14 zile – neurotoxicitate)
sau
Evoluția severă-fulminantă
 Vancomicină 500 mg 4 ori/zi, per os / per rectum
+
Metronidazol 500 mg 4 ori/zi, i/v
 Tratamentul ICD
Recurența ICD
 Vancomicină 125 (250) mg 4 ori/zi, 10 zile – dacă primul
episod a fost tratat cu metronidazol
sau
 Fidaxomicina 200 mg x 2 ori/zi, 10-14 zile

Recurența repetată a ICD

 Vancomicină 125 (250) mg după o schemă:
 Prolongată:
 125 mg x 4 ori/zi, 10-14 zile apoi
 125 mg x 2 ori/zi, 7-10 zile apoi
 125 mg x 1/zi, 7-10 zile apoi
 125 mg x 2-3 ori/săpt., 2-8 săpt.
 Puls terapie: 125 (250) mg x 4 ori/zi, 10-14 zile apoi, 1-2 ori/sapt., 2-8
sapt. + Rifaximina 400 mg x 3 ori/zi, 20 zile sau
 Fidaxomicin 200 mg 2 ori/zi 10 zile-14 zile
 Tratamentul ICD
Recurența ICD
Tratament de alternativă:

 Rifaximina 400 mg 3 ori/zi, 10-20 zile (după

antibiotice de bază)

 Saccharomyces boulardi 250mg 2 ori/zi, 10-14

zile

 Transplant fecal (efect pozitiv în caz de colita CD

severă și/sau recurentă - 85-90%)