MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL

REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA ,,ȘTEFAN CEL MARE”
Facultatea Drept, ordine publică şi securitate civilă

Disciplina:
Dreptul constituțional

Tema: Izvoarele dreptului constituțional

A elaborat: A verificat:
Studentul grupei 213 E. Cerguță
Cepraga Nicolae

Chișinău 2021

Cuprins:
 1. Drept constituțional. Generalizare.
2. Izvoarele dreptului.
3. Izvoarele dreptului constitutional.
4. Concluzia.
5. Bibliografia.

1. Dreptul Constituțional. Generalizare.

 Dreptul constituțional este ramura fundamentala a dreptului constituită dintr-un
ansamblu de norme juridice prioritar cuprinse în constituție prin care se
reglementează relații sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării,
menținerii și exercitării puterii de stat. Normele constituționale reglementează și
formă de stat, formă de guvernamînt, regimul politic, modul de organizare a
societății și garantarea drepturilor fundamentale ale cetățeni lor.

Rădăcinile dreptul constituțional ia începutul în epoca revoluției burgheze ce

avea ca rol primordial înlăturarea puterii monarhice ce era exercitată prin tiranie și
samovolnicie, atunci ideologii ca Montesquieu și alții au inițiat și au impus
principalele caracteristici a dreptului constituțional, a constituționalismului,
suveranității poporului, separarea puterilor și altele. Tot atunci se formează
orînduirea constituțională și dreptul constituțional, care a dat formă juridică ideilor
democratice tratate de teoreticieni.

Trăsăturile dreptului constituţional:

1. Este un drept fundamentat pe o interpretare jurisprudenţială
2. Este un drept al Constituţiei, Constituţia fiind sursa principală a dreptului
constituţional
3. Defineşte şi interpretează legea fundamentală
4. Este sancţionat de un judecător constitutional

2. Izvoarele Dreptului.

Izvoarele Dreptului

Izvor
formal

Izvoarele
de drept

Izvor
material
Izvoarele materiale sunt un sistem de factori sociali, politici, ideologici, materiali
care determină acțiunea legiuitorului și dau naștere unor reguli izvorîte din
necesitățile practice de necesitatea statului.

Izvoarele formale ale dreptului presupune forma de adoptare sau sancţionare a

normelor juridice, modul de exprimare a normelor (forma acesteia). După opinia
profesorului I.Muraru, pe care o susţin majoritatea savanţilor, pentru a identifica
izvoarele de drept constituţional trebuie să apelăm la două criterii: autoritatea
publică emitentă şi conţinutul actului normativ.

3. Izvoarele dreptului constitutional.

Izvoarele dreptului constituţional sunt actele normative adoptate de autorităţile
publice reprezentative. Aceste acte normative cuprind norme juridice , prin care se
reglementează relaţii sociale fundamentale, care apar în procesul instaurării
,menţinerii şi exercitării puterii de stat.

Izvoarele dreptului constitutional (Izvoare formale) sunt:

1. Constituția și legile de modificare.

2. Legile
3. Decretele
4. Tratatele internaționale
5. Cutuma
6. Actele normative

1. Constituţia este fundamentul întregului sistem juridic, apărând ca o sumă

de principii de bază, ca o stare de spirit care comandă şi controlează orice
activitate de normare. Aşadar, toate celelalte izvoare ale dreptului, indiferent
de felul sau poziţia lor ierarhică, trebuie elaborate pe baza şi în conformitate
cu prevederile legii fundamentale. Normele contrare Constituţiei, prevăzute
în orice act normativ, sunt anulate de Curtea Constituţională.
Constituţia este, deci, ansamblul regulilor ce privesc instaurarea,
exercitarea şi menţinerea puterii de stat.

Din punct de vedere juridic, orice stat, indiferent de forma sa de

guvernământ, are o Constituţie.

Din punct de vedere politic, Constituţia este un contract social între

naţiune şi putere prin care se determină atât drepturile pe care naţiunea şi le
rezervă (drepturile omului şi ale cetăţeanului), cât şi prerogativele cu care tot
 naţiunea mandatează, în mod limitativ, puterea să la exercite în numele ei şi
pentru ea, precum şi modalitatea de a le exercita, respectiv separaţia
puterilor în stat. Cu alte cuvinte, Constituţia trebuie să reprezinte un pact
fundamental emanând de la naţiune.

2. În sens larg, prin termenul „lege” se înţelege orice act normativ, iar în sens
restrâns este vorba doar de actele normative emise de organul legislativ al
statului. Accepţiunea care ne interesează din punct de vedere al unei analize
riguroase a surselor dreptului este cea de-a doua.
După importanţa lor, modalitatea formală a adoptării şi materiile pe care le
reglementează, legile se clasifică în legi constituţionale, legi organice şi legi
ordinare.

Legile constituţionale sunt Constituţia şi legile de revizuire a acesteia.

Legile organice ocupă locul secund în ierarhia legilor. Reprezintă o

prelungire a materiilor constituţionale. Pot interveni numai în domeniile
prevăzute expres de constituţie sau domenii pentru care Parlamentul
consideră necesară adoptarea acestei legi organice.

Legile ordinare sunt toate celelalte legi adoptate de Parlament şi pot

reglementa orice materie care nu ţine de domeniul legilor constituţionale sau
organice. Un loc important printre legile ordinare îl ocupă codurile (de
exemplu Codul civil), care grupează şi sistematizează într-un singur corp
majoritatea reglementărilor aplicabile unui anumit domeniu de activitate.
Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor. Deoarece legile
organice sunt superioare celor odinare, o lege ordinară care contrazice o lege
organică va fi judecată ca fiind contrară Constituţiei. Adoptarea legilor se
poate face pe cale parlamentară sau prin referendum. În cazul legilor
parlamentare, procedura de elaborare cuprinde următoarele faze:

a) iniţiativa legislativă,
b) fazele preliminare ale procedurii legislative,
c) dezbaterea şi votul,
d) medierea şi
e) promulgarea.
Pentru legile referendare, procedura cuprinde următoarele faze:
a) iniţierea consultării populare,
b) consultarea populară
c) confirmarea rezultatelor referendumului.

3. Decretele sunt izvoare de drept doar dacă şi în măsura în care conţin reguli
de conduită generale şi impersonale. De obicei, decretul prezidenţial are
caracter individual, deoarece priveşte reglementarea juridică a situaţiei
 profesionale a unui subiect individual de drept (persoană fizică), o amnistie
sau o graţiere individuală.

4. Tratatele şi convenţiile internaţionale şi în primul rând Declaraţia Universală

a Drepturilor Omului. Dacă există neconcordanţe între pacte şi tratate care
privesc legile fundamentale ale omului la care R.M. este parte şi legile
interne, au prioritate reglementările internaţionale, excepţie când constituţia
sau legile interne sunt mai favorabile. Tratatele internaționale pot fi un izvor
de drept constitutional, dacă reglementează un domeniu al dreptului
constituţional ( sfera drepturilor omului), care trebuie să fie de aplicaţie
directă, să fie ratificat conform dispoziţiilor constituţionale naţionale.

5. Cutuma juridică reprezintă normele formate în practica exercitării puterii de

stat, având rolul de precedent, dar care nu au fost consfinţite legislativ sau
judiciar. Rolul normei juridice în dreptul constituţional nu este semnificativ
(cu excepţia Marii Britanii, parţial a Noii Zelande, Suediei, Israelului). De
obicei, asemenea norme au o semnificaţie organizatorică care pot avea şi un
anumit rol politic. În ţara noastră, cutuma ca izvor de drept are o sferă de
aplicare restrânsă.

6. Acte normative ale şefului de stat (monarhului, preşedintelui etc.) cu

caracter de drept constituţional (ordonanţe, decrete, hotărâri). Acte
normative ale organelor de control constituţional. Deciziile autorităţilor
competente (Curtea Constituţională, Consiliul constituţional etc.) cu privire
la constituţionalitatea legilor şi a altor acte normative cu privire la
competenţa organelor de stat. Regulamentele (statutele) Parlamentelor. Este
izvor de drept constituţional deoarece determină organizarea internă a
acestora.

4. Concluzie.
Spre finele lucrării aș dori să concluzionez că însăși cunoașterea acestei discipline
ne va permite progresarea stabilă și echilibrată în calitate de funcționar a
Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova sau în calitate de jurist,
constituția fiind întregul fundament juridic al țării noastre.
5. Bibliografie:
 Teodor Cîrnaț, ,,Drept constitutional” Chișinău 2004
 Victor Rusu, Inna Pascalu ,,Drept constitutional” Chișinău 2013
 https://pdfcoffee.com/dreptul-constitutional-pdf-free.html
 https://www.scrigroup.com/legislatie/drept/Izvoarele-Dreptului-
Constituti93723.php