Relevanta unui nume de domeniu.

Manole Catalin, gr 202

Un sistem de nume de domeniu (abreviat DNS, în engleză Domain Name System) este un sistem

distribuit de păstrare și interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică, adica  are rolul de a
traduce un nume de domeniu (ex: www.google.ro) intr-o adresa IP. Cea mai cunoscută aplicație a DNS
este gestionarea domeniilor în Internet.
Routerele folosesc doar adrese IP. Ele nu sunt interesate de numele de domeniu pentru ca nu stiu ce sa
faca, cu el si nu au fost construite cu acest scop. 
Practic toate aceste dispozitive au nevoie de o adresa IP pentru a putea trimite traficul in Internet,
iar DNS-ul ne face pe noi, oamenii, sa retinem mult mai rapid si usor numele unui site din Internet. Deci
putem spune ca DNS ne-a salvat de un mare chin: cel de a retine o adresa IP similara cu
aceasta 216.58.206.3 vs. un nume precum google.ro.
Un lucru foarte interesant legat de DNS este faptul ca el poate fi folosit atat in Internet, astfel incat
oricine sa poate accesa o resursa (ex: site web), cat si din reteaua locala („acasa” sau cea a unei companii)
pentru gestionarea resurselor interne. La aceste resurse interne (server de mail, server de baza de date,
web etc.), doar accesul autorizat va fi permis al persoanelor din acea organizatie/companie.
Pentru majoritatea persoanelor fizice sau chiar a companiilor mici, este suficientă achiziționarea unui
nume de domeniu la nivel comercial. Aceasta înseamnă achiziționarea unui nume de domeniu disponibil
(de obicei în jur de 10 – 15 USD pe an), configurarea numelui de domeniu cu serverele de nume ale
gazdei web și începerea activității.

La nivel enterprise, însă, DNS-ul are multe alte implicații pe care organizațiile trebuie să le ia în
considerare. Bazarea pe DNS-ul unui furnizor creează diferite limitări. De exemplu, acest lucru
centralizează DNS-ul, dar, pentru o companie care are trafic internațional pe web, distanțele geografice
pot încetini timpii de răspuns. Acest lucru poate deveni și mai neplăcut dacă navigați dincolo de o pagină
web și accesați o aplicație care trebuie să proceseze interogări/răspunsuri într-o bază de utilizatori
internațională. Combinația dintre distanța fizică și DNS-ul centralizat creează un punct unic de eșec și
generează latențe mari (în ceea ce privește traficul pe internet, o latență de câteva secunde este
considerată mare). O configurație DNS enterprise utilizează o rețea dedicată, de obicei cu locații
geografice diverse. Acest lucru creează multe straturi de redundanță și eficiență geografică pentru
gestionarea traficului, chiar și atunci când apare o problemă cu serverul.

De asemenea, securitatea rămâne o problemă, deoarece comunicarea DNS necriptată poate duce la
apariția malware-urilor sau a altor situații periculoase. Serviciile DNS enterprise au adesea protocoale de
protecție împotriva atacurilor de blocare a serviciilor (DDoS), oferind mai multe straturi pentru a atenua
impactul acestora, păstrând în același timp domeniile accesibile.