UNIVERSITATEA DE STAT DIN

MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT

REFERAT

DREPTUL COMERȚULUI
INTERNAȚIONAL

TEMA: PRINCIPUL CONCURENȚEI

LOIALE

Lector universitar :Dumitru Josanu

Autor:Dragancea Stefan gr-1807

CHISINAU
2021
 CUPRINS:

INTRODUCERE

I. PRINCIPIUL CONCURENȚEI LOIALE

II. DEFINIREA CONCURENȚEI LOIALE
III. CONCURENȚA NELOIALĂ
IV. EXEMPLU DE CONCURENȚĂ NELOIALĂ
V. CATEGORII DE CONCURENȚĂ LOIALĂ
PRINCIPUL CONCURENȚEI
LOIALE
 INTRODUCERE

Potrivit unei caracterizări cuprinzătoare, prin concurența comercială se înțelege lupta

dusă, atât pe plan național, cât și internațional, între firme capitaliste de producție,comerciale,
bancare, etc. În scopul realizării unor profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor
segmente tot mai largi de piața si în consecință, a sporirii volumului de afaceri.

Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt principiul libertăţii

comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul libertăţii convenţiilor şi
egalităţii juridice.
Din cele mai vechi timpuri au fost puse în evidență atât virtuțile, cât și riscurile concurenței.
Concurența nu de puține ori acerbă între participanții la comerțul internaional - a avut
un rol hotărâtor: a. în dezvoltarea meșteșugurilor; b. în înflorirea unor localități și chiar c.în
dezvoltarea unor popoare și regiuni ale lumii.
Concurența în schimburile comerciale a constituit din totdeauna un factor de progres
economic. Din cele mai vechi timpuri au fost puse în evidență atât virtuțiile, cât și riscurile
concurenței.
Concurența constă, în principal, într-o competiție pe piață între cei care exercită
activități asemănătoare. Pentru a pătrunde - și mai ales pentru a se menține pe piață - ei
trebuie să depună eforturi pentru a crea mereu mai bine și la prețuri tot mai acceptabile.
Printr-o asemenea competiție, comerțul a adus, în toate timpurile, bogăție, o bogăție care a
determinat „perfecționarea meșteșugurilor”.

I. Principiul concurenţei loiale

Se aplică între persoane care exercită o activitate asemănătoare. Concurenţa este o

confruntare sau o competiţie între comercianţi, exercitată în domeniile deschise pieţei pentru
atragerea şi menţinerea clientelei în scopul obţinerii de profit.
În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa îndeplineşte următoarele
funcţii importante:
 funcţia de garanţie a economiei de piaţă;
 funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor;
 funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ internaţional.
 are un rol deosebit în determinarea preţului mărfurilor.
 Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două categorii. Ele
privesc restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale. Restricţiile impuse
concurenţei urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin suprimarea practicilor
monopoliste, împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice.
În raporturile comerciale interne şi internaţionale, buna-credinţă se prezumă. În cazul
în care se constată, din partea unui contractant, reaua - credinţă, el va suporta rigorile legii,
foarte aspre în acest sens.
Acest principiu este consacrat de legea română prin dispoziţiile art.970 din Codul
Civil, care arată că orice convenţie trebuie executată cu bună - credinţă, ea obligând nu numai
la ceea ce este expres stipulat în ea, dar şi la toate efectele impuse de echitate, obicei sau legea
obligaţiei asumate, după natura sa1.
Principiul concurenţei loiale se aplică între persoane care exercită o activitate asemănătoare.
Concurenţa este o confruntare sau o competiţi între comercianţi, exercitată în
domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei înscopul obţinerii de profit.
Libertatea concurenţei reprezintă o premisă a dezvoltării relaţiilor comerciale şi o garanţie a
progresului. În funcţie de mijloacele folosite, concurenţa este loială şi neloială.

În determinarea limitelor concurenţei  se utilizează formula morală a loialităţii de

conduită în raporturile cu ceilalţi comercianţi. Concurenţa loială se exercităîn limita uzanţelor
comerciale oneste. În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa îndeplineşte
următoarele funcţii importante: funcţia de garanţie a economiei de piaţă; funcţia de facilitare a
liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor; funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la
actele de comerţ internaţional. Principiul concurenţei are un rol deosebit în determinarea
preţului mărfurilor. Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două
categorii.
II. DEFINIREA CONCURENȚEI LOIALE

Putem defini concurenta loiala ca fiind forma esentiala de concurenta in cadrul careia
comportamentul competitional al comerciantului se exercita manifest, cu buna-credinta si
potrivit uzantelor cinstite, in domenii permise concurentei, in scopul de a asigura existenta
sau expansiunea comertului sau. Deci, pentru existenta concurentei loiale se cer intrunite
cumulativ urmatoarele cerinte:

a.   comportamentul concurential sa fie manifest, adica sa aiba o existenta concreta,

la un nivel de intensitate care sa excluda, atat abuzul cat si absenta concurentei;

b. comportamentul concurential sa fie exercitat cu buna-credinta. Inexistenta bunei-

credinte comportamentale falsifica jocul liberei concurente imprimandu-i efecte
pagubitoare pentru ceilalti participanti la competitie;

c.   comportamentul competitional sa foloseasca uzante cinstite in activitatea

comerciala sau industriala. In existenta uzantelor cinstite in activitatea concurentiala
determina distorsiuni in jocul liber al concurentei si falsifica efectele acestuia;

1
(Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 19-23).
 d.   competitia concurentiala sa se desfasoare in domenii permise acesteia– sunt
domenii permise concurentei activitatile economice in care concurenta nu este
interzisa expres de lege sau prin conventia partilor;

e.   absenta actelor de infidelitate. Acestea constau in legaturi realizate de persoane

participante la intreprinderea unui comerciant, fara stirea si acordul acestuia, cu
concurenti ai sai, sub forma operatiilor comerciale sau a asocierii.

Ele privesc restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale. Restricţiile

impuse concurenţei urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin suprimarea practicilor
monopoliste, împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice. Concurenţa neloială
reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare aprocedeelor corecte în exercitarea unei acţiuni
comerciale.
Principalele forme ale practicilor monopoliste sunt înţelegerile anticoncurenţiale,
abuzul de poziţie dominantă şi concentrarea de întreprinderi.

III. Concurenţa neloială

Reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare aprocedurilor oneste sau corecte în

exercitarea unei activităţi comerciale sau industriale. Actele şi faptele de concurenţă neloială
presupun folosirea unor mijloacere probabile în activitatea comercială şi utilizarea unor
modalităţi discutabile în atragerea clientelei. Reprimarea concurenţei neloiale urmăreşte să asigure o
folosire corectăa libertăţii de concurenţă prin sancţionarea actelor abuzive.
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este deosebită de
concurenţa interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui drept este excesiv, pe
când concurenţa interzisă implică săvârşirea unui act fără drept.
Acţionează, în primul rând, în domeniul încheierii şi derulării contractelor de comerţ
Internaţional şi are o importanţă covârşitoare. Acest principiu pretinde ca orice convenţie
trebuie să fie efectuată de către părţi cu „bona fides”, iar părţile contractante să nu recurgă la
uzanţe necinstite, dând dovadă de concurenţa neloială.

Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 11/1991, sunt interzise practicile de concurenţă
neloială, după cum urmează:
 denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin
comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de
informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre
produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
 deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual
salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete
comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a
protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
 orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite 1 şi principiului
general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la
piaţă.
 Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1991, constituie contravenţii, în măsura în care nu
sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni,
încălcarea cu vinovăţie a prevederilor art. 2 alin. 2 lit. a şi b.
Contravenţiile prevăzute la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1991 se sancţionează cu:

 amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane

juridice;
 amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane fizice.
De asemenea, constituie contravenţie, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii
încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite cu
vinovăţie de către persoane fizice sau juridice:
 furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de
documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate potrivit
prevederilor art. 3 indice 4;
 furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în
timpul inspecţiilor desfăşurate;
 refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecţii desfăşurate potrivit
prevederilor art. 3 indice 4;
 nerespectarea măsurilor impuse de către Consiliul Concurenţei potrivit prevederilor
art. 3 indice 1 alin. 2 lit. a şi b2(art. 4 alin. 3 din Legea nr. 11/1991).
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este deosebită de
concurenţa interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui drept este excesiv, pe
când concurenţa interzisă implică săvârşirea unui act fără
drept. Interzicerea concurenţei poate rezulta din lege sau din contract.
Interzicerea concurenţei poate să rezulte din dispoziţiile legii sau din stipulaţiile contractuale.
Protecţia efectivă împotriva concurenţei neloiale este prevăzută de Convenţia de la
Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 cu modificările şi completările
ulterioare.  În conformitate cu dispoziţiile art. 10 al Convenţiei sunt interzise următoarele
acte de concurenţă neloială:
a. faptele care sunt de natură să creeze o confuzie cu întreprinderea, cu produsele sau
cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent;
b. afirmaţiile false în exercitarea comerţului, de natură a discredita întreprinderea,
produsele sau activitatea industrială ori comercială a unui concurent
c. indicaţiile sau afirmaţiile a căror utilizare, în  exercitarea comerţului, pot induce în eroare
publicul cu privire la natura, la modul de fabricaţie sau la caracteristicile mărfurilor. Prin
sancţiunea concurenţei neloiale se asigură buna desfăşurare a comerţului şi industriei,
ocrotindu-se interesele generale ale societăţii.

IV. Exemplu de concurență neloială

1. Cazul: Volkswagen AG/Commission, soluţie dată de TPI, 3 decembrie 2003

2
Potrivit  art. 3 indice 1 alin. 2 lit. a şi b din Legea nr. 11/1991, Consiliul Concurenţei poate
decide, după caz:
a) încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării;
b) interzicerea practicilor de concurenţă neloială (…);
 Situaţia de fapt Firma producătoare de automobile Volkswagen a interzis
concesionarilor săi din Germania practicarea unor reduceri la vânzarea noului model Passat,
recomandând un preţ unic de vânzare. Comisia a considerat că această practică încalcă
principiile liberei concurenţe prevăzute de tratat şi a aplicat o amendă societăţii Volkswagen
în valoare de 30,96 milioane de euro.
Volkswagen a atacat decizia Comisiei în faţa Tribunalului de primă instanţă, motivând
că nu s-au încălcat principiile comunitare în materia liberei concurenţe, din moment ce
iniţiativele de plafonare a preţului de vânzare al noului model Passat aveau caracter unilateral,
neexistând un acord între constructor şi concesionari în acest scop.

Dreptul aplicabil

Articolul 81, al.1 TCE, referitor la înţelegerile între întreprinderi:

„Sunt incompatibile cu piaţa comună şi sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, orice
decizie a grupurilor de întreprinderi, precum şi orice practici concertate între întreprinderi,
susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect
împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei interne, şi în
special cele care constau în:
a) fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor
condiţii ale tranzacţiilor comerciale;(…)”
Soluţia şi principiile degajate de CJCE
TPI a anulat decizia Comisiei de aplicare a unei amenzi societăţii Volkswagen,
argumentând că nu fusese dovedită în speţă existenţa unui acord de voinţă între constructorul
de automobile şi concesionarii săi din Germania, în vederea impunerii unui anumit preţ de
vânzare, fiind vorba doar un act unilateral al societăţii Volkswagen. Astfel, Comisia nu a făcut
dovada acceptării efective de către concesionari o preţului recomandat de constructor.
Pentru a exista o limitare a liberei concurenţe sancţionată de articolul 81 TCE este
necesară constatarea unei înţelegeri între cele două întreprinderi, adică realizarea unei acord
de voinţă între cele două părţi, şi nu o simplă decizie unilaterală a unei întreprinderi.
Se respinge astfel argumentarea Comisiei potrivit căreia acordul de voinţă dintre
constructor şi concesionar, în vederea impunerii unui anumit preţ de vânzare rezultă din însuşi
contractul de concesiune între aceste părţi, deoarece prin încheierea acestui contract
concesionarul ar accepta în mod implicit condiţiile care pot fi impuse ulterior de concedent,
chiar dacă acestea nu sunt conforme dispoziţiilor comunitare.
Tribunalul consideră că simpla semnare a unui contract de concesiune nu poate fi
interpretată drept o acceptare tacită, în avans, a unor iniţiative ulteriore ale concedentului,
susceptibile să contravină principiilor comunitare privind libera concurenţă în cadrul pieţei
interne.
În vederea aplicării articolului 81, al.1 TCE, Comisia trebuie să facă dovada alinierii
poziţiei concesionarului la iniţiativa anticoncurenţailă a concedentului, adică realizarea unei
“înţelegeri” între cele două părţi.
Notă: Împotriva deciziei TPI se poate introduce în termen de două luni de la notificare, un
recurs limitat la elemente de drept.
Evaluare
Art. 5 din Legea 21/1996 modificat prin OUG 121/2003 prevede:
„Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici sau asociaţii de
agenţi economici, orice decizii de asociere sau practici concertate între aceştia, care au ca
obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa
românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a
tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale inechitabile;
(…)”
Acest articol va trebui interpretat în lumina precizărilor făcute de Curte în această
speţă.
Această temă oferă posibilitatea evidențierii importanței politicii concurenței și
politicii comerciale a unui stat, în condiţiile liberalizării comerţului internaţional. Importanța
politicii din domeniul concurenței constă în faptul că aceasta vizează aplicarea normelor, care
garantează faptul că, întreprinderile funcționează în condiții de concurență loială. Regulile de
concurență sunt subordonate principiilor dreptului concurenței: principiul liberei concurențe,
principiul eticii concurențiale, principiul eficacității și principiul proporționalității.
O politică concurențială adecvată generează o serie de efecte pozitive: stimulează
spiritul antreprenorial și eficiența, asigură o ofertă mai variată, contribuie la practicarea unor
prețuri reduse și la promovarea calității.
Spre exemplu concurența de pe piața europeană ajută întreprinderile europene să fie
mai competitive și în afara Uniunii Europene, devenind capabile să facă față concurenței de
pe piața mondială.
Trebuie subliniată importanța politicii din domeniul concurenței, dar și rolul
autorităților de concurență care veghează asupra menținerii concurenței loiale, dar mai ales
asupra bunăstării consumatorilor. O politică din domeniul concurenței implementată în mod
adecvat generează o serie de efecte pozitive, dintre care putem aminti: stimularea spiritului
antreprenorial concomitent cu stimularea eficienței, consumatorii se pot bucura de o gamă mai
variată de produse, iar printre caracteristicile acestor produse ar trebui să se regăsească
calitatea și prețul redus. La nivel european putem plasa originile politicii concurențiale în
Tratatul de Instituire a CECO, deoarece atunci au fost menționate pentru prima dată o serie de
norme de concurență. Treptat pe măsură ce construcția europeană s-a dezvoltat politica din
domeniul concurenței a devenit mai complexă și mai rafinată.
Legislația din domeniul concurenței este atent monitorizată, iar în momentul în care se
impun anumite modificări, în sensul îmbunătățirii, acestea sunt adoptate. Dorim să accentuam
încă o dată atitudinea de prevenție pe care o promovează autoritățile de concurență. Această
atitudine este evidențiată prin transparența procedurilor care se aplică în cazul identificării
practicilor anticoncurențiale și prin politica de clemență promovată la nivelul Uniunii
Europene.
 România odată cu aderarea la UE a adoptat legislația europeană din domeniul
concurenței. Remarcăm efortul depus de autoritățile de concurență în vederea armonizării
acestei legislații cu cea europeană. De implementarea politicii concurenței în România
răspunde Consiliul Concurenței.
La nivel regional am putut observa că s-au făcut eforturi în ceea ce privește politica
din domeniul concurenței. Dacă inițial, în cadrul acordurilor de integrare regională s-a crezut
că legislațiile naționale de concurență ale statelor membre sunt suficiente, practica a
demonstrat contrariul. S-a constatat că beneficiile obținute prin liberalizarea comerțului pot fi
fructificate pe deplin numai dacă pe piața respectivă este instaurată concurența loială, astfel
tot mai multe acorduri comerciale regionale au introdus norme privind politica concurenței la
nivel regional.
În ceea ce priveşte acest principiu, deosebim, în cadrul sau, mai mulţi factori de
determinare şi anume:
1. Concurenţa presupune, în primul rând, o competiţie de piaţă între subiecte de drept
cu activităţi comerciale asemănătoare, care se întrec nestingherite pe piaţa liberă;
2. Domeniul concurenţei comerciale Internaţionale amplifică rolul concurenţei de pe
piaţa internă, ridicând-o, pe aceasta din urmă, la nivel continental, regional sau mondial, după
cum se manifestă
Acest principiu se regăseşte în actele normative cu aplicare internă şi cu vocaţie
Internaţională , el fiind, de altfel, o formă de manifestare a principiului libertăţii Comerţului,
acesta din urmă reprezentând, pe de altă, parte, fundamentul economic al exercitării
concurenţei loiale în Comerţul Internaţional.
Dintre actele normative care asigură pe plan naţional desfăşurarea raporturilor juridice
comerciale în condiţii de concurenţa loială, evidenţiem Legea nr.11/1991 privind combaterea
concurenţei neloiale, care sancţionează persoanele fizice şi juridice ce efectuează acte şi fapte
de comerţ cu încălcarea principiilor libertăţii comerţului şi a concurenţei loiale.
Minând cont de deosebita importanţă, în actuala conjunctură mondială, a relaţiilor
comerciale Internaţionale, concurenţa, componentă intrinsecă a acestor relaţii, îmbracă mai
multe forme, cum ar fi: concurenţa loială, neloială şi convenţia anticoncurenţială. Concurenţa
neloială poate fi definită în mod succint ca fiind recurgerea, de către comercianţi, la fapte şi
acte care contravin uzanţelor oneste în activitatea de comerţ internaţional.
Convenţia anticoncurenţială poate fi definită ca o manifestare a principiului libertăţii
comerţului, precum şi a caracterului voliţional al raportului juridic de Dreptul Comerţului
Internaţional, prin care părţile pot prevede în contractul de comerţ internaţional o clauză cu
caracter anticoncurenţial, în scopul apărării intereselor reciproce. Această convenţie obligă
părţile să nu efectueze acte şi fapte de comerţ internaţional care pot aduce atingere premiselor
raportului juridic stabilit între ele.
Se înţelege că atunci când concurenţa comercială internaţională se exercită în
conformitate cu uzanţele comerciale oneste, deci cu bună credinţă, în sensul respectării
normelor deontologice ale profesiei de comerciant, suntem în prezenţa unei concurenţe loiale.
O asemenea confruntare - fiind în acord cu reglementările stipulate în legislaţiile naţionale şi
în convenţiile internaţionale - oferă participanţilor la schimburile comerciale internaţionale
avantajele unui profit obţinut prin mijloace cinstite, licite. Totalitatea normelor care
reglementează concurenţa licită alcătuieşte Dreptul concurenţei3.
S-a consacrat principiul liberei concurenţe între cei care desfăşurau aceeaşi activitate.
Ori de câte ori „mai multe persoane urmăresc, în activitatea lor economică, acelaşi scop sau
un scop asemănător” există concurenţă. Normele care reglementează acest domeniu au dat
expresie - încă de la mijlocul secolului al XlX-lea - dreptului concurenţei.
În condiţiile liberalismului comercial, şi-au făcut, însă, loc acte şi fapte contrare
uzanţelor cinstite în activitatea comercială şi industrială - generate de tendinţa de a obţine
profituri cât mai mari cu orice mijloace - acte şi fapte care definesc concurenţa neleală la care
s-a recurs şi continuă să se recurgă destul de frecvent în raporturile comerciale internaţionale.
în aceste condiţiuni - ca o reacţie firească - au intervenit unele reglementări restrictive „ale
libertăţii proclamate iniţial şi, cu timpul, şi necesitatea de a lupta împotriva exercitării abuzive
a libertăţii de concurenţă”.
Principiul concurenţei conferă pieţei internaţionale un important grad de libertate în
determinarea preţurilor prin opţiunile pe care le exercită asupra produselor, absorbindu-le pe
unele, considerate acceptabile calitativ, şi respin- gându-le pe altele, considerate
necorespunzătoare. Acest rol important al concurenţei este realizat în confruntarea pe piaţa
internaţională a comercianţilor care oferă produse şi servicii, ce urmăresc să satisfacă nevoi
asemănătoare ale consumatorilor.

V. CATEGORII DE CONCURENȚĂ LOIALĂ

Din această categorie face parte, în principal, piața valutară în cadrul careia
schimburile au loc în condițiile prestabilite. Piața valutară este acea piață specifică pe care se
desfasoară comerțul cu valută, în sens larg4.
În cadrul pieței valutare se centralizează cererile și ofertele de valută, se realizează
prin mecanisme specifice operațiunile de cumpărare și vănzare de valută și se stabilește în
funcție de cerere și ofertă, cursul valutar. În general, piața valutară se compune dintr-un
număr de banci comerciale autorizate să desfașoare operațiuni valutare, precum și dintr-o
bursa valutară, care este de fapt o organizație interbancară cu activitate reglementată prin
lege.Operațiunile de vânzare și cumpărare de valută de pe piața valutară se pot efectua numai
prin intermediari autorizați de catre Banca Naționala a României, în condițiile stabilite prin
regulament și normele de aplicare a acestuia. Fac excepție operațiunile de schimb valutar
efectuate între persoanele fizice în mod incidental.

3
Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”,
Bucureşti 2011
4
A se vedea Norma nr. 3 din 1 aprilie 2005 privind functionarea pietei valutare interbancare, emisa de Banca
Nationala a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 297 din 8 aprilie 2005.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dreptul Comerțului Internațional, Ed. Fundației România de Mâine,Bucureşti,

2005, pg. 19-23
2. https://www.uoradea.ro
3. http://www.id-hyperion.ro/cursuri/drept_comercial_international.pdf
4. http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/DREPTUL
%20COMERTULUI%20INTERNATIONAL%20SUPORT%20DE%20CURS.pdf
5. www.scribd.ro
6. www.slideshare.com
7. www.biblioteca.regielive.ro