Coşbuc

ătre popor

bun pierdut
ăieşti cum ai fi vrut!
vrea un neam călău
g în gâtul tău:
l că ne-am născut,
-al doilea rău?

am fi scoborâtori,
tot suntem datori!
ac-ai murit
moş îngârbovit;
una leu să mori
ănţuit.

uptă murmurând,
ta şi-n primul rând,
e buni ne par
e laş fugar!
azi şi orişicând,
n zadar!

şi laşii ştiu!
ac! Dar cine-i viu
unii râd şi cad!
dar, viteaz răsad,
ohotit şi-un chiu
ână-n iad!

e sângele pârău,
raţul tău
-n faţă nu tresari!
-un zeu îţi pari
e ce se tem mai rău
ăi cei tari.

ani! Şi ce mai sunt?

-ar veni Cel-sfânt,
-un întreg popor
m întreba: ce vor?
da nici lor pământ
cerul lor!
ărbaţi, un fier şi-un scut!
l că ne-am născut:
rică de război
pleca napoi,
ânzător vândut
tre noi!

am nimic de spus!
jurând le-aţi pus
terea este-n voi
ar vă gândiţi, eroi,
t departe, sus,
ângă noi!