Note de curs modul 13- Igienă, prevenirea și controlul infecțiilor

Curs 3, AMG I

IGIENA APEI

1.Nevoile de apă ale individului și colectivității

Apa este un factor indespensabil vietii.

In organism apa indeplineste o serie de functii si anume:

 Are rol in absorbtie, in transport, in eliminarea unor produsi de metabolism

 Participa la termoreglare, la echilibrul acido-bazic si ca parte activa la procesele
de sinteza din organism.
Apa reprezinta 60% din greutatea corporala a unui adult. Cu cat organismul este mai
tanar cu atat cantitatea de apa este mai mare.
Nevoile de apa ale organismului sunt de 2,5 l/zi din care:
 Apa exogena:-1,5l apa ca atare
-1l apa din alimente
 Apa endogena-200ml apa care ia nastere in organism din metabolizarea factorilor
nutritivi(glucide, proteine, lipide)
Tot 2,5l apa se elimina din organism in 24 ore:
 1,5-1,6l prin urina
 300-500ml prin transpiratie
 200-300ml prin respiratie
 200ml prin scaun
Cantitatea de apa primita de organism trebuie sa fie egala cu cea eliminata, adica
echilibrul hidric.
Omul consuma apa si pentru alte nevoi:
 Individuale(curatenia corporala, spalarea si prepararea alimentelor, curatenia
locuintei)
 Colective(stropitul strazilor, intretinerea spatiilor verzi, fantani arteziene pentru
decor)
 Industriale(diverse procese de productie)
 Zootehnice(adaparea animalelor, curatenia adaposturilor)
Consumul specific de apa este normat dupa numarul de locuitori.
Ca urmare a folosirii unei cantitati de apa s-a constatat cresterea nevoilor de apa in toate
tarile lumii, resursele fiind limitate.

2. Sursele de apă și caracteristici sanitare

Omul utilizează:

1
 - Apa subterană- are o calitate foarte bună, căci se filtrează prin sol, dar, este în general în
cantitate mică și nu poate servi la aprovizionarea cu apă decât pentru micile colectivități
și are o capacitate foarte mică de autopurificare.
- Apa de suprafață (rauri, afluenti si fluvii, lacuri naturale si artificiale, apa marilor si
oceanelor) este în cantitate mare și este folosită mai ales de marile colectivități, dar,
având debite variabile, se preconizează folosirea lacurilor de acumulare unde se adună
apa și unde suferă un fenomen de autopurificare; dar, nefiind în nici un fel protejată, este
considerată apriori poluată, de aceea, trebuie purificată (tratată) înainte de a fi distribuită
populației.

3. Deteriorarea – poluarea și protecția apei

Poluarea conduce la scăderea calității apei și constituie o problemă extrem de
importantă căreia trebuie să I se acorde o mare atenție și impotriva căreia este necesară
adoptarea unor măsuri de prevenire sau diminuare.
Sursele de poluare a apei se impart in :
 Organizate (cunoscute si acceptate, se pot lua masuri de protectie)
 Neorganizate (intamplatoare, necunoscute, ridica probleme pentru ca nu se pot
lua masuri de protective)
Poluantii principali ai apei sunt: germeni patogeni, substante chimice potential toxice,
substante radioactive, suspensii diverse. Aceștia pot proveni de la apele reziduale industriale;
apele menajere;
diferite substanter folosite in agricultura; imbogatirea cu substante organice ca urmare ca
urmare a depozitelor de gunoaie si resturi menajere,a preluarii unor ingrasaminte etc.
Măsuri împotriva poluării apelor:
-construirea de baraje;
-epurarea apelor reziduale(cu ajutorul filtrelor,a unor substante chimice sau a unor
bacterii biodegradante etc.);
-construirea de bazine speciale de colectare a deseurilor si reziduurilor,pentru a
impiedica deversarea directa a acestora in apele de suprafata;
-constructia de zone de protectie a apelor;
-construirea unor statii de epurare a apelor reziduale ale localitatilor;
-executia lucrarilor de indiguire si de construire a unor baraje;
-sa nu se arunce si sa nu se depoziteze pe maluri sau in albiile raurilor deseuri de orice
fel etc.

4. Autopurificarea apei
Apa, ca și aerul, cunoaște un fenomen de autopurificare care se realizează prin procese
fizice și fizico-chimice și procese biologice și biochimice.
Procesele fizice și fizico-chimice de autopurificare constau în sedimentarea suspensiilor
mai grele, sedimentare care este influențată de temperatura apei (se depun mai repede în apa
caldă), viteza de curgere a apei (depunerea se face mai bine în apele cu curgere lentă și
uniformă, fără cascade) prin diluție în masa apei, care se realizează mai repede cu cât raportul
de debite între apa primitoare (râu, fluviu) și apa care se revarsă (apa poluată) este mai mic,
dar, este întotdeauna mai bun în cazul când raportul de debite este mai mare; prin acțiunea
radiațiilor solare (UV) cu efecte antibacteriene, dar care având o putere mică de penetrație, nu

2
acționează eficient decât în cazul apelor curate și nu prea adânci, prin reacții chimice de
oxidare, reducere, neutralizare care are loc între substanțele chimice din apă și cele din apa
care se revarsă și chiar numai între substanțele chimice din aceasta din urmă.
Procesele biologice și biochimice constau în primul rând în concurența sau antagonismul
dintre flora proprie apei și flora poluantă pătrunsă în apă. Astfel, germenii proprii apei, germenii
saprofiți, eliberează în apă o serie de metaboliți cu acțiune antibiotică față de germenii poluanți,
atât saprofiți, cât și mai ales patogeni, ducând în cele din urmă, la distrugerea germenilor
patogeni.
În plus, diferite organisme din apă sunt bacterivore, se hrănesc cu germeni din flora
proprie apei, cât și din flora supraadăugată.
Toate aceste fenomene duc la autopurificarea apei de flora patogenă.
În multe cazuri, din cauza cantității mari de poluanți ajunși în apă și a expunerilor
repetate la aceștia, nu mai putem conta pe autopurificare, care trebuie înlocuită cu protecția
calității apei.

5. Patologia infecțioasă transmisă prin apă

Apa indeplineste un rol important in transmiterea unui mare numar de boli, cele mai
cunoscute si studiate fiind cele infectioase.
Pentru ca aceasta transmitere sa se poata realiza trebuie sa se intruneasca trei conditii
principale:
 Sa existe un eliminator de germeni, om bolnav sau purtator sanatos, in mediul
exterior, apa in cazul nostru.
 Germenii patogeni sa reziste timp suficient in apa pentru a putea fi transmisi
persoanelor care consuma aceasta apa
 Persoanele care consuma apa sa fie receptive fata de germenii din apa
Imbolnavirile infectioase hidrice pot imbraca, dupa modul cum apar, cum se dezvolta si
uneori chiar dispar, trei forme importante:
 Epidemia hidrica-reprezinta forma cea mai grava pentru ca cuprind un numar
mare de persoane si se pot extinde usor
 Endemia-cand boala cuprinde in general un numar mic de cazuri, dar permanente
in zona respectiva
 Forma sporadica- nu se poate stabili o relatie intre cazurile aparute, fiecare fiind o
entitate individuala
Principalele boli infectioase care se transmit prin apa sunt:
 Holera –produsa de vibrionul holeric care rezista in apa pana la 50-60 zile si este
foarte sensibil la clor
 Febra tifoida- produsa de bacilul tific care rezista in apa 20-21 zile si este sensibil
la clor
 Dizenteria –produsa de bacilul dizenteric, rezistenta in apa este de 5-7zile,
sensibil la dezinfectantii obisnuiti ai apei( clor)

3
  Leptospiroza –produsa de leptospire provenind de la sobolanul de apa, animale
domestice. Leptospirele din apa pot patrunde in organism pe langa calea orala si
prin piele producand boala.
 Tuberculoza-produsa de bacilul tuberculos provenind din sputa contaminata,
imbolnavirea realizandu-se prin consumul de apa contaminate,dar si prin
imbaiere.
 Bruceloza-se transmite rar prin apa, cazuri sporadice, sursa de imbolnavire-
animale(porc, vaca), brucela rezista 40-60zile, rezista la dezinfectie
 Hepatita A –produsa de virusul hepatic care rezista in apa 180-200 zile, este
rezistent la clor, sursa este reprezentata de materiile fecale ale persoanei bolnave
 Giardioza -produsa de giardia=parazit, sursa=omul, sobolanul,200mil persoane
se infecteaza anual ,supravietuirea in apa depinde de temperatura( sub 10 0C
rezista 2-3luni, la 210C- 1luna), este mai rezistent la clor decat bacteriile si
virusurile( sunt necesare doze mari timp indelungat), poate scapa dezinfectiei
uzuale a apei( si in retele municipale), imbolnavirea tine de apa de baut, cat si de
cea folosita recreational.

6. Patologia neinfecțioasă transmisă prin apă

Se imparte in doua categorii:

 Boli produse de unele elemente naturale( normale) ale apei
 Boli produse de elemente chimice poluante in principal toxice
1.In prima categorie sunt cuprinse bolile prin carenta sau excesul anumitor minerale din
apa:
 Gusa endemica- afectiune determinate de lipsa sau carenta iodului in apa
 Fluoroza endemica- afectiune datorata excesului de fluor in apa
 Afectiunile cardio-vasculare sunt considerate ca fiind influentate de procesele de
mineralizare a apei. Cresterea in apa a cadmiului, sodiului, cobaltului, nichelului
induce boala cardio-vasculara, iar cresterea zincului, calciului, magneziului,
cromului protejeaza cordul.
2. Afectiuni frecvente produse de elemente chimice:
 Intoxicatia cu nitrati se manifesta la copii mici. Nitratii sunt redusi in apa sau in
intestin la nitriti, patrund in sange si se fixeaza pe hemoglobina blocand-o sub
forma de methemoglobina si producand hipoxemie si hipoxie afectand in principal
sistemul nervos.
 Intoxicatia cu plumb apare sub forma cronica, de specificat efectul cumulativ al
plumbului cu localizare electiva la nivelul sistemului nervos central si la nivelul
sistemului osos.
 Intoxicatia cu mercur apare ca urmare a cresterii concentratiei mercurului in apa
poluata din surse agricole sau industriale, apare rar si produce tulburari renale si
hepatice.
 Intoxicatia cu cadmiu- acest element se localizeaza la nivelul rinichilor si ficatului,
determinand cresterea eliminarii de calciu, cu efecte asupra sistemului osos.

4
  Intoxicatia cu arsen se manifesta ,in special, la nivelul tegumentului si al fanerelor,
dar actioneaza si la nivel digestiv
 Intoxicatia cu cianuri- afectiune grava care consta in blocarea metabolismului
oxdidativ celular si se caracterizeaza prin fenomene de asfixie, tulburari nervoase
 Intoxicatia cu pesticide. Pesticidele sunt substante cu efect toxic asupra
organismului uman, ca urmarea degradarii lor biologice lente si datorita
remanentei lor prelungite in mediul acvatic. Sunt greu solubile in apa si se pot
acumula in organismul uman producand fenomene toxice hepatice, neurologice,
embriologice, endocrinologice, avand chiar actiune cancerigena.
 Intoxicatia cu detergenti- rar intalnita. Detergentii au actiune tensioactiva, actiune
care permite o mai buna absorbtie a altor substante toxice prezente in apa.

7. Condițiile de potabilitate ale apei

Importanta deosebita a apei in producerea unui numar mare de afectiuni a dus la
stabilirea unor conditii pe care trebuie sa le respecte apa pentru a fi potabila.
In mare, conditiile sanitare de potabilitate a apei se impart in 5 categorii:
 Organoleptice
 Fizice
 Chimice
 Biologice
 Bacteriologice
Conditiile organoleptice- au calitatea de a asigura consumarea apei cu placere, dar pot
evidentia si unele aspecte legate de poluarea apei. Acestea sunt gustul si mirosul.
Conditiile fizice:
 Temperatura
 Turbiditatea
 Culoarea
 Radioactivitatea
Conditiile chimice se adreseaza unui numar mare de substante chimice naturale si
poluante. Aceste substante se clasifica in:
a) Substante nocive- substante toxice poluante
b) Substante indizerabile –nu sunt toxice, dar modifica calitatea apei
c) Substante indicatoare- nu sunt toxice, nici nu modifica calitatea apei
Pentru toate substantele se stabilesc limite maxime admise.
Calitatile biologice
-in apa cu putin oxigen, cu mult amoniac si hidrogen sulfurat se dezvolta organism
denumite polisaprobe
-in apa cu oxigen mult, fara substante organice se dezvolta organism oligosaprobe
Conditiile bacteriologice
Principala conditie bacteriologica este reprezentata de lipsa din apa a germenilor
patogeni. Germenii indicatori au fost considerati germeni mezofili care se dezvolta la 37 0 C. S-a
constatat ca si prin respectarea conditiilor bacteriologice cu un anumit numar de germeni
mezofili au aparut epidemii, ceea ce a dus la gasirea altor indicatori si anume germenii
coliformi.