Noxele profesionale în unitățile sanitare.

Norme de protecție și securitate în muncă

Îngrijirea bolnavilor nu este lipsită de pericol. Pe de o parte, bolnavii prin bolile de care suferă,
pe de altă parte, aparatura şi materialele cu care se lucrează pot avea repercusiuni grave - uneori
chiar fatale - asupra personalului. Personalul de îngrijire îşi asumă acest risc din momentul în
care se dedică profesiunii alese. Volumul şi intensitatea riscului pot fi însă foarte mult reduse
printr-un comportament corect la locul de muncă, precum şi printr-o serie de măsuri de protecţie,
menite să evite efectele dăunătoare ale muncii cu bolnavul.

Riscuri profesonale

Riscurile profesionale includ:

 infecțiile cu agenții biologici profesionali (microorganisme, virusuri) cauzate adesea prin

rănirile cauzate de ace de seringă,
  suprasolicitarea osteo - musculo - articulară,
 intoxicarea cu substanțe chimice,
 riscurile radiologice,
 munca în schimburi.

Rănirile cauzate de ace de seringă

Infecțiile asociate/intraspitalicești sunt o problemă majoră. Rănirile cauzate de ace de seringă au

consecințe atât de ordin emoțional cât și fizic, deoarece personalul poate fi infectat în acest mod
cu virusuri având cale de transmitere sanguină, cum ar fi virusul HIV sau hepatita B și C.

Măsurile preventive:

 eliminarea utilizării acelor de seringă ori de câte ori este posibil;

 utilizarea unor instrumente dotate cu dispozitive de securitate;
 modificarea procedeelor de muncă care comportă risc de rănire cu ace, pentru a le face
mai sigure;
 interzicerea repunerii capacelor pe ace;
 instruirea angajaților privind utilizarea și îndepărtarea acelor de seringă după utilizare, în
condiții de deplină securitate, în containerele corespunzătoare obiectelor ascuțite.

Suprasolicitarea osteo~musculo~articulară

Suprasolicitarea osteo - musculo - articulară include:

 ridicarea istovitoare de greutăți, manevrarea manuală și pozițiile de lucru vicioase sunt

tipice pe timpul asistării pacienților
 manevrarea rufelor, a produselor, a mobilierului de diverse feluri etc., la manevrarea
cărucioarelor, a paturilor, a containerelor de gunoi etc., sau în cursul efectuării curățeniei
 poziții obositoare pot de asemenea fi prezente în sălile de chirurgie sau în laboratoarele
medicale

Măsurile preventive:

 evitarea pozițiilor de lucru vicioase

 utilizarea mijloacelor tehnice auxiliare sau echipamentele reglabile
 instruirea salariaților
 asigurarea de supraveghere medicală și servicii de reabilitare

Substanțele chimice

Substanțele chimice cum ar fi dezinfectante, gaze de anestezie, antibiotice, soluții pentru

curățenia spațiilor, latex, por fi:

 nocive pentru piele sau pentru aparatul respirator

  pot avea acțiune cancerigenă asupra organismului

Riscurile radiologice

Expunerea la o doză foarte mare de radiații poate conduce în scurt timp la arsuri ale pielii, stări
de vomă și hemoragii interne. Expunerea îndelungată la doze mai mici de radiații poate cauza
apariția cu întârziere a cancerului. Protecția se face prin folosirea echipamentului de protecție
adecvat.

Munca în schimburi

Munca în schimburi, cu gărzi de noapte, poate cauza o serie de probleme de sănătate și se adaugă
stresului în muncă. Măsurile de ținere sub control și de prevenire vor include ameliorarea
programului de lucru:

 schimburile sunt organizate prin rotație, de la cel de zi la cel de seară și apoi de noapte;
 există suficient timp liber pentru a permite angajaților să recupereze deficitul de somn,
după nopțile de muncă;
 schimburile sunt planificate și anunțate personalului cu suficient timp înainte;
 modificările neplanificate ale schimburi sunt menținute la un nivel minim.

Violența din partea publicului

Studiile au arătat că problemele psiho-sociale, cum ar fi violența din partea publicului,

intimidările din partea unor colegi de lucru și alți factori de stres, sunt frecvente în sectorul
sanitar.

Confruntarea cu durerea sau cu moartea pacienților, lipsa de autonomie și monotonia sarcinilor

de la anumite locuri de muncă, absența lucrului în echipă, munca în colectivități izolate, absența
sprijinului și a retro-reacției pot reprezenta factori suplimentari de stres.

Zonele de risc

Zonele de risc:

 Blocurile operatorii
 Medicina de urgență
 Unitățile de terapie intensivă
 Servicii de urgență și ambulanță
 Centrele de dializă
 Laboratoarele
 Unitățile de geriatrie
 Unități de anatomie patologică și medicină legală
 Băncile de sânge și plasmă, centrele de donare
Activități cu risc de infecție

Activități cu risc de infecție:

 examinările clinice ale pacienților,

 prelevare de probe de sânge, fluide corporale,
 procedurile chirurgicale,
 pansarea plăgilor,
 îngrijirea pacienților care nu se pot descurca singuri,
 activități de curățenie, dezinfecție,
 activități de transport și eliminare a deșeurilor.

Noxele profesionale

Noxele profesionale (din latină: noxă = vătămare) reprezintă acei factori din condiţiile de muncă
care influenţează negativ starea de sănătate a angajaţilor, determinând sau favorizând starea de
boală sau scăderea capacităţii de muncă.

Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale în munca medico-sanitară

Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale în munca medico-sanitară sunt:

1. Umezeala apare ca o noxă profesională, în special, în serviciile de balneologie şi

hidroterapie, precum şi în unele ramuri de fizioterapie, dar în condiţii neadecvate de
muncă pot apărea în orice serviciu medico-sanitar, acţionând asupra personalului care se
ocupă cu igiena, îmbăierea bolnavilor şi întreţinerea curentă a spaţiului de spitalizare.
Umezeala apare ca o noxă profesională în toate unităţile spitaliceşti la spălătorii, chiar
dacă acestea sunt mecanizate.
2. Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se utilizează pe scară
largă atât pentru diagnostic cât şi pentru tratament. Serviciile de radiodiagnostic şi
radioterapie, cele de explorări funcţionale, electro- şi actinoterapie cât şi celelalte ramuri
ale medicinii utilizează energia electrică pentru punerea în funcţiune a aparaturii de
specialitate cum sunt electrocauterele, fierbătoarele şi sterilizatoarele electrice.
3. Explozia gazelor este, de asemenea, posibilă. Pericolul este mai mare în serviciile de
anestezie, reanimare, fizioterapie (băi carbogazoase, aerosoli), unde se lucrează cu
oxigen, bioxid de carbon şi aer comprimat în butelii, sau diferite substanţe anesteziante
generale, ca: eter, ciclopropan, protoxid de azot şi altele, acestea din urmă fiind şi
inflamabile.
Efortul incorect dozat constituie, de asemenea, o noxă profesională frecventă în
activitatea de îngrijire a bolnavilor. Organizarea incorectă a serviciilor, amplasarea lor
dispersată, circuitele prea complicate, ca şi sistemele de semnalizare învechite, lipsa
ascensoarelor fac ca personalul să parcurgă în cursul unei ture de serviciu triplul distanţei
acceptabile (de 4 km) sau şi mai mult.
4. Ridicarea sau schimbările de poziţie a bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul acestora
cu targa sau căruciorul necesită o tehnică corectă, pentru a nu se produce vătămări ale
 sistemului locomotor al personalului (febră musculară, discopatii, întinderi de ligamente
etc).
5. Substanţele toxice, caustice şi corosive, precum şi cele inflamabile prin depozitare,
etichetare, mânuire, transport şi transvazare incorectă, spălarea recipientelor incomplet
golite reprezintă surse posibile de accidente şi îmbolnăviri profesionale. Orice substanţă
utilizată în spitale pentru dezinfecţie, dezinsecţie, curăţenie şi întreţinerea curentă,
materialele folosite pentru explorări funcţionale, ca şi medicamentele trebuie considerate
ca toxice şi deci periculoase pentru organismul uman. Munca cu aceste substanţe necesită
o atenţie deosebită, întrucât ele pot pătrunde în organism nu numai pe cale digestivă, ci şi
prin inhalare sau prin piele. Unele dintre ele - în aparenţă complet inofensive - se
acumulează în organism şi îşi manifestă efectul toxic numai după formarea unor depozite,
în cursul bolilor intercurente sau în cursul unui surmenaj.

Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de accidente şi boli profesionale

1. Iradiaţia cu raze ionizante: în serviciile de radiodiagnostic, radioterapie şi radiumterapie,

precum şi în cursul examinărilor şi al tratamentelor cu izotopi radioactivi. Atât razele
Roentgen, cât şi cele emanate de substanţele radioactive au proprietăţi ionizante care se
acumulează în organism şi adesea se manifestă numai după o perioadă de activitate sub
acţiunea acestora. Cantitatea maximă de raze ionizante pe care organismul o poate tolera
zilnic, timp îndelungat, fără să-i afecteze sănătatea se numeşte doză tolerantă, care nu
trebuie depăşită. Această doză poate fi controlată cu ajutorul dozimetrelor. Pericolul
razelor ionizante este mărit de faptul că obiectele din jur devin surse secundare de raze
ionizante si pot afecta: organele hematopoietice şi glandele sexuale, ceea ce duce la
modificarea tabloului sanguin, anemii, sterilitate; frecvente sunt şi leziunile cutanate
(dermatoze, dermatite), leziunile unghiilor, căderea părului, ulceraţii, cataracte timpurii.
Razele Roentgen lezează oul fecundat şi au efect periculos asupra embriogenezei. Razele
ionizante au şi acţiune cancerigenă.
2. Razele ultraviolete sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, precum şi pentru dezinfecţie
(servicii de primire, săli de operaţii şi anexe, saloane de nou-născuţi, saloane de bolnavi).
Acestea acţionează, în special, asupra ochilor şi tegumentelor. Efectul lor se manifestă, în
primul rând, asupra mucoaselor conjunctivale, dar, uneori, lezează irisul şi retina. La
nivelul tegumentelor, razele ultraviolete produc un eritem difuz; iradiaţia mai puternică
produce şi vezicule.
3. Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe chimice este,
frecventă. Sensibilizarea poate fi locală şi să intereseze numai tegumentele venite în
contact cu substanţa în cauză sau poate fi generală şi să producă erupţii generalizate,
febră sau chiar stări de şoc care pun în pericol viaţa persoanei sensibilizate.
4. Munca cu bolnavii în serviciile de psihiatrie (și/sau bolnavii iresponsabili moral şi penal)
sau în mod accidental şi la alte secţii de spital cu bolnavii psihici reprezintă un pericol
deosebit pentru integritatea corporală a personalului de îngrijire. Din acest motiv, în
aceste secţii lucrează de preferinţă oameni dotaţi cu o constituţie fizică mai robustă şi
specializaţi pentru această muncă.
5. Infecţiile nosocomiale reprezintă forma cea mai tipică a riscului profesional în munca cu
bolnavul (secţiile de boli infectocontagioase, în spitalele de tuberculoză şi pneumologie,
precum şi în secţiile şi serviciile de dermato-venerologie). Infecţiile intraspitaliceşti se
 transmit pe cale aerogenă (prin inhalare), pe cale digestivă (prin ingestie), prin contact
direct sau sunt inoculate prin soluţiile de continuitate ale tegumentelor, în special prin
leziunile produse cu instrumentele folosite la bolnavi sau sunt transmise prin vectori, mai
ales de insecte: purici, păduchi, căpuşe, ţânţari sau chiar prin bolnavi (rabia). Cunoasterea
modului de transmitere al fiecărei afectiuni, de catre personalul sanitar reduce riscul
aparitiei infectiilor nosocomiale.

Boli profesionale

Bolile profesionale includ:

 Boli infecțioase: HIV, infecția cu virus hepatic B sau C, tuberculoză

 Boli canceroase: ca urmare a expunerii la radiații
 Boli respiratorii: astm bronșic (formol, anatomie patologică), BPOC
 Boli dermatologice: dermatita alergică (latexul din mănuși)
 Boli osteoarticulare: suprasolicitarea articulațiilor, ortostatism prelungit, manipularea
pacienților
 Stresul: suprasolicitare, impact emoțional, ture de noapte

Profilaxia îmbolnăvirilor profesionale și protecția muncii în unitățile sanitare

Cauzele care pot genera accidente sau îmbolnăviri profesionale în munca de îngrijire a bolnavilor
sunt multiple, însă pot fi evitate dacă se respectă normele generale şi speciale de protecţie a
muncii (modul igienic de viaţă, călirea organismului, purtarea corectă a echipamentului de
protecţie) la care se adauga o serie de alte măsuri prevăzute şi în legislaţia noastră, obligatorii
pentru fiecare persoană care lucrează în cadrul unităţilor sanitare, indiferent de funcţie.
Persoanele care intră prima dată sau după o întrerupere mai lungă de 30 de zile la locul lor de
muncă, precum şi cei transferaţi în alte locuri de muncă trebuie să fie instruiţi asupra măsurilor
specifice de protecţie a muncii la locul unde vor lucra. Acest instructaj, numit introductiv, se
repetă la anumite perioade care, în funcţie de pregătirea persoanei şi locul de muncă, variază de
la 1 la 6 luni şi poartă numele de instructaj periodic. Instructajul trebuie să cuprindă şi metode de
utilizare a aparatelor electrice, iradiante, ale celor ce funcţionează sub presiune, precum şi modul
de mânuire şi transport al substanţelor toxice, caustice şi inflamabile.

Dotarea locurilor de muncă cu pericol de incendii cu extinctoare este obligatorie. Conţinutul lor
trebuie reîmprospătat la termen.

Măsuri de protecție

1. Gazele comprimate în butelii se utilizează numai cu reductoare de presiune, a căror stare

de funcţionare se verifică lunar. Amplasarea buteliilor se face la o distanţă cât mai mare
de sursele de căldură şi, în limita posibilităţilor, în afară de clădire.
2. Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul special instruit, respectând
presiunea şi temperatura pentru care sunt fabricate. Aparatele de măsurat presiunea
trebuie periodic verificate.
3. Aparatele de formolizare vor fi verificate înainte de punerea lor în funcţiune privind
permeabilitatea tubulaturii şi starea de funcţionare a aparatelor de control. Ele vor fi
utilizate numai sub supraveghere.
4. Oxigenul se înmagazinează în rezervoare tubulare de oţel, cu pereţii groşi şi rezistenţi, în
care este comprimat până la o presiune de 120-150 atm. Tuburile se ţin vertical. În partea
lor superioară se găseşte orificiul de umplere, prevăzut cu un robinet. Peste acesta se
înşurubează reductorul de presiune, care transformă presiunea înaltă din interiorul tubului
într-o presiune mai scăzută, reglabilă după necesităţile bolnavului.
o Transportul rezervoarelor în cadrul spitalului se face pe un cărucior cu roţi de
cauciuc; se va evita zguduirea sau lovirea cu ocazia transportului. Bomba se
aşează în poziţie verticală. Se recomandă să fie fixată de perete cu ajutorul unui
inel de fier.
o Rezervorul se va aşeză cât mai departe de sursele de căldură. Cât timp se degajă
oxigen nu se va aprinde nici o flacără în apropierea tubului.
o Robinetele şi garniturile bombei şi ale reductorului de presiune se utilizează
neunse. Contactul oxigenului cu grăsimi sau uleiuri poate da naştere la explozii
sau incendiu. Din acest motiv, se va evita manipularea aparatului cu mâinile unse.
Îmbinările reductorului de presiune se controlează numai cu săpun şi apă.
o Reductoarele trebuie verificate lunar. Robinetul buteliei trebuie deschis încet;
dacă acest lucru nu este posibil, atunci robinetul se va considera defect şi va fi dat
la reparat. Din cauza pericolului de accidente, bomba de oxigen va fi utilizată
numai de cei instruiţi special.
o Este interzisă:
 utilizarea aparatelor electrice care pot produce scântei sau care se
încălzesc până la incandescenţă,
 sterilizarea prin flambare sau flambările de orice natură în sălile de
operaţii sau în camerele anexe, în timpul anesteziei generale cu eter sau
ciclopropan şi oxigen,
 în cazul folosirii ciclopropanului se interzice folosirea lenjeriei din
material sintetic, care în caz de explozie arde pielea victimelor, şi se va
asigura un înalt grad de umiditate a aerului.
5. Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică sau medicamentoasă va fi ţinută
în ambalaje etichetate.
o Transvazarea unei substanţe oarecare, indiferent de natura ei, într-un recipient
care poartă altă inscripţie - întrucât poate da naştere la accidente - se pedepseşte
prin lege.
o Recipientele care conţin substanţe chimice, detergenţi, acizi sau baze utilizate în
întreţinerea saloanelor, băilor, W.C.-urilor, sălilor de operaţie etc, ca şi cele cu
substanţe utilizate la prepararea băilor medicamentoase trebuie etichetate corect,
indicând numele substanţei, concentraţia, precum şi scopul pentru care se
utilizează.
6. Manipularea substanţelor corozive sau caustice se va face numai cu mănuşi, şorţuri şi
cizme de cauciuc şi se vor ţine la îndemână substanţe neutralizante.
7. Pentru evitarea efortului exagerat este bine să se utilizeze ascensoarele şi cărucioarele, iar
schimbările de poziţie ale bolnavului să se facă de către 2-3 persoane, evitându-se prin
aceasta şi suferinţa inutilă a bolnavului. La ridicarea bolnavilor trebuie avut în vedere ca
 baza de susţinere a picioarelor să fie cât mai mare, genunchii să fie uşor flectaţi, corpul
aplecat înainte. În acest fel, centrul de greutate coboară, se măreşte stabilitatea corpului,
iar efortul de ridicare se execută, în primul rând, din genunchi şi în mai mică măsură din
coloana vertebrală. În vederea protejării forţei umane, se pot utiliza instalaţii şi aparatură
electromecanică pentru mobilizarea, întoarcerea, ridicarea şi aşezarea bolnavului din pat
în fotoliu sau fotoliu rulant.
8. Măsurile de protecţie trebuie respectate cu o deosebită stricteţe în mediu ionizant.
Izotopii radioactivi ca şi razele Roentgen şi de radiu au acţiune puternic nocivă asupra
organismului şi din acest motiv trebuie evitate.
o La serviciile de roentgen-diagnostic şi terapie, se vor purta şorţuri şi mănuşi din
cauciuc, impregnat cu săruri de plumb sau de bariu. Cu ocazia radiografiilor, în
timpul expunerii filmelor, personalul va ieşi din cameră, expunerea făcându-se
prin telecomandă.
o Personalul în cursul sarcinii nu trebuie trimis cu bolnavi la serviciile de Roentgen.
Asistentele cu loc de muncă permanent la aceste servicii, în perioada sarcinii să
fie repartizate în alte locuri de muncă, unde nu sunt expuse razelor.
o Stocul de radiu şi izotopi radioactivi se ţine în încăperi cât mai îndepărtate de
laboratoare sau saloane, în rezervoare speciale de plumb. Transportul lor în
cantităţi mici (ace, capsule cu conţinut de radiu, utilizate la terapie) se face în
rezervoare uşoare, cu mânere lungi, cu care se pot ţine cât mai îndepărtate de
corp, ştiind că intensitatea radiaţiilor scade cu pătratul distanţei. Cantităţile mai
mari de substanţă radioactivă care emite raze x se transportă în rezervoare
speciale cu pereţi groşi de plumb.
o Cu aceste substanţe se lucrează numai sub protecţia paravanelor de plumb,
eventual în nişe speciale cu telemanipulatoare, operatorul rămânând în afara nişei.
Dirijarea lucrărilor se face prin vizoare de sticlă groasă, iradiaţiile făcându-se cu
telecomandă, iar supravegherea bolnavilor, prin ferestre prevăzute cu sticle groase
având conţinut de plumb în cazul radiaţiilor.
o Pentru efectuarea diluţiilor de substanţe radioactive şi injectarea lor intravenoasă
sau intramusculară se utilizează tunul de injectare, confecţionat din plumb, care
oferă o protecţie perfectă a personalului.
o Aspirarea soluţiilor radioactive se va face numai cu pipete automate. Mirosirea
preparatelor radioactive trebuie evitată. La anumite manopere, care pot fi însoţite
de formarea de praf de substanţă radioactivă, se vor utiliza măşti cu filtre speciale.
Este bine ca aceste manopere să se efectueze în dulapuri de sticlă bine închise, în
pereţii cărora se găsesc mâneci de cauciuc care cuprind şi antebraţele introduse în
dulap sau instrumente dirijate din afară .
o Substanţele radioactive care rămân pe suprafaţa pielii sau a îmbrăcămintei
continuă să emită radiaţii; de aceea, poluarea pielii trebuie evitată lucrând numai
cu mănuşi de cauciuc sau mai bine de clor-vinilin. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea lor
trebuie efectuate corect. Consumul de alimente şi fumatul la locul de muncă sunt
strict interzise. Unghiile se vor tăia cât mai scurt. în nici un caz nu se va lucra cu
mâinile zgâriate sau cu răni, deoarece acestea favorizează pătrunderea
substanţelor radioactive prin piele.
 o Înainte de ieşirea de la locul de muncă, mâinile trebuie bine spălate şi se vor
detecta eventualele poluări ale pielii, îmbrăcămintei şi încălţămintei, luând la
nevoie imediat măsurile de îndepărtare a urmelor de substanţă radioactivă.
o Purtarea hainelor de protecţie este obligatorie. Dacă acestea s-au impurificat cu
substanţe radioactive trebuie imediat schimbate. Este strict interzisă intrarea cu
halatul cu care se lucrează la substanţele radioactive în saloanele de bolnavi sau în
alte încăperi ale spitalului.
o Bolnavul căruia i s-au administrat izotopi radioactivi cu scop de investigaţie sau
de tratament devine şi el sursă de iradiaţii, până când izotopul se epuizează sau se
elimină din organism. De aceea, acesta va fi izolat de restul bolnavilor. Dejecţiile
şi produsele lui biologice sau patologice, conţinând de asemenea substanţe cu
proprietăţi radioactive, vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de precauţie ca şi
însuşi izotopul.
o Aplicarea tuturor măsurilor de precauţie, întrebuinţarea izotopilor radioactivi
înseamnă un risc oarecare, în special de natură genetică. Motiv pentru care , este
bine ca manipularea lor să fie evitata de către persoanele sub 40 de ani.
o Asistenta care îşi desfăşoară activitatea în instituţii unde se lucrează cu radiu sau
cu izotopi radioactivi, precum şi în serviciile Roentgen trebuie să poarte în mod
obligatoriu dozimetre prevăzute cu filtre de metal.
o Personalul sanitar se sensibilizează adesea la diferite substanţe chimice sau
medicamentoase cu care lucrează. De aceea este important să se folosească
mănuşi de protecţie cu ocazia manipulării medicamentelor şi chiar la lucrările de
curăţenie şi de întreţinere efectuate cu detergenţi şi alte substanţe chimice.
o În caz de sensibilizare pe cale aerogenă, contactul cu substanţa sensibilizantă nu
poate fi evitat. Dacă încercările de desensibilizare a persoanei respective nu
reuşesc, aceasta se transferă într-un alt loc de muncă unde nu vine în contact cu
substanţa respectivă.
9. O importanţă deosebită o are evitarea infecţiilor intraspitaliceşti. (nosocomiale) - orice
infecţie care se produce ca urmare a activităţii medico-sanitare. Profilaxia acesteia
priveşte atât personalul cât şi bolnavii. În orice spital se pot interna bolnavi care pe lângă
afecţiunea lor de bază se găsesc în perioada de incubaţie a unei boli infecţioase. Aceştia
devin surse de infecţie atât pentru personal cât şi pentru ceilalţi bolnavi. În instituţiile
sanitare cu perioade de spitalizare de lungă durată este bine ca bolnavii nou-internaţi să
fie ţinuţi în carantină o perioadă echivalentă cu timpul de incubaţie a majorităţii bolilor
infecţioase, evitându-se astfel apariţia unei epidemii.

Personalul de îngrijire va căuta să folosească tehnica aseptică în orice manevră cu bolnavul. Îşi
va ţine mâinile curate prin spălare cu apă caldă şi săpun cât mai des, mai ales dacă s-a atins de
produsele bolnavilor cu boli transmisibile, a lucrat în saloanele acestor bolnavi sau în
laboratoare. Va evita folosirea prosoapelor comune, după spălarea mâinilor, utilizând prosoape
de unică folosinţă.

După evacuarea bolnavilor contagioşi se va face dezinfecţia terminală a saloanelor, iar în timpul
îngrijirii lor se vor dezinfecta toate produsele şi materialele, lenjeria şi vesela scoase din saloane.
Pentru prevenirea infecţiilor aerogene în caz de epidemii, personalul de îngrijire va intra în
saloane numai cu mască, pe de o parte pentru a se feri de contaminare, pe de altă parte - putând fi
şi el purtător de germeni - pentru a nu contamina pe bolnavi. Va căuta să se expună cât mai puţin
picăturilor Pfluge împrăştiate de bolnavul care tuşeşte, strănută sau vorbeşte. Personalul sanitar
bolnav nu va veni la lucru. Munca cu bolnavii se va organiza în aşa fel ca să prevină difuzarea
infecţiilor de la un bolnav la altul sau de la bolnav la personal. În vederea acestui scop, saloanele
de bolnavi cu boli aerogene cu difuzibilitate mare (rujeolă, varicelă, gripă etc.) vor fi deservite de
personal separat, iar dacă acest lucru nu este posibil, bolnavii cu afecţiuni aerogene vor fi îngrijiţi
ultimii. În celelalte saloane se va reintra numai după 25-30 min, pentru a nu duce infecţia
aerogenă şi altor bolnavi.

Pentru prevenirea infecţiilor cu transmisie digestivă se va evita contactul bolnavilor cu

alimentele şi vesela altor bolnavi. Spălarea veselei va fi însoţită şi de dezinfectarea ei, urmărind
cu o grijă deosebită, circuitul alimentelor din mediul aseptic spre cel septic şi împiedicând
circuitul invers.

Personalul de îngrijire nu va mânca în timpul serviciului şi va renunţa la fumat la locul de

muncă, pentru a nu duce mâinile - eventual infectate - la gură. Va evita să dea mâna cu bolnavii
şi va căuta să nu ducă mâinile la faţă sau la păr. Nu se vor utiliza niciodată grupurile sanitare ale
bolnavilor.

Ploştile şi urinarele vor fi spălate prin procedee automate cu apă fierbinte şi apoi dezinfectate sau
sterilizate.

Pentru prevenirea infecţiilor de contact direct, precum şi a celor de inoculare, produsele

patologice şi instrumentele utilizate vor fi manipulate numai cu pense si cu mănuşi de protecţie.
Instrumentele vor fi utilizate numai după o sterilizare corect efectuată, şi asistentele vor evita
lezarea tegumentelor cu cioburi de sticlă, instrumente tăioase sau alte obiecte care au venit în
contact cu bolnavii.

Purtarea obligatorie a echipamentelor de protecţie, a halatelor de supraprotecţie, ţinerea hainelor

de spital separat de cele de stradă, îmbăierea înainte de părăsirea serviciului, trecerea prin filtrul
personalului la părăsirea locului de muncă au drept scop evitarea îmbolnăvirii personalului sau a
familiilor lor prin infecţii interioare de spital.

Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi vor fi controlaţi şi la nevoie
deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon.

Periodic sau la nevoie se va face dezinsecţia sau deratizarea, distrugându-se astfel factorii
transmiţători ai multor boli contagioase.

În vederea protejării oraşului de materialului infecţios provenit din spitale, sistemul de canalizare
al acestora este prevăzut cu un tanc septic, în care se distrug toţi germenii infecţioşi proveniţi de
la bolnavi, săli de operaţii, laboratoare. Dacă spitalul nu are tanc septic, atunci dejecţiile
provenite de la bolnavi cu boli contagioase, înainte de a fi vărsate în reţeaua de canalizare, vor fi
amestecate în părţi egale cu cloramină 10%, var cloros sau cu un alt dezinfectant puternic pe o
durată de trei ore.