Nosferatu, the simphony of horror

Movila Alin

Istorie, anul II

Filmul lui F.W. Murnau, „Nosferatu” nu inseamna a vedea un film horror precum vad marea
majoritate, oameni ce doresc acel sunet de vioara strident sau un corb ce loveste in geam, este mai
mult decat un film pentru duzina, Nosferatu inseamna sa gasesti un film cu vampiri inainte ca acesta
sa devina un cliseu, inainte ca iconicul „Dracula” sa fie ingropat in clisee, glume, seriale TV chiar si
desene animate, abordand o maniera diferita, problematica blestemului nu ideea hollywoodiana
horror a unei creaturi nemuritoare.

Cand vorbim despre personaje, fiind vorba despre un film epresiv mut jocul actoricesc este unul
bogat, locul de baza fiind ocupat de vampir ce joaca mai mult un rol animalic decat unul uman,
directia artistica a lui Murnau, confera ideea de suferinta, groaza, nu o masca de Halloween sau un
Don Juan. Abordarea nu este una groteasca si plictisitoare precum cea a filmelor horror facute
pentru profit, „Nosferatu” rămâne eficient: nu ne sperie, dar ne bântuie. Nu arată că vampirii pot
sări din umbre, ci că răul poate crește acolo, hrănit cu moartea. Filmul mut al lui Murnau bazat pe
romanul lui Barm Stoker despre Dracula, dar care nu are acest titlu, totusi el inspira pana si astazi o
serie mare de filme si seriale cu interpretari care mai de care dar niciunul nu reuseste sa ajunga la
ceva apropiat de ce ne este oferit in acest film. Totusi numele de „Nosferatu” este un titlu mai bun
decat „Dracula”, intrucat pana si cand spui numele ii simti un gust amar, in vreme ce la dracula
probabil vei zambi.

Povestea cunoscuta de multi probabil intrucat este atat de interpretata si reinterpretata incat poate
parea chiar rasuflata, dar nu este asa, nu in cazul acesta, povestea deci incepe in Bremen, Germania
unde un anume Knock, un mic agent imobiliar, desemneaza pe angajatul sau Hutter sa viziteze
castelul contelui Orlok, un castel indepartat in Transilvania de azi, acesta dorind sa cumpere o casa
„pustie” in oras, iar de aici incepe actiunea unei calatorii in adancul vizuinei din Carpati si nu numai.

Pentru perioada filmelor de azi tehnica planului suprapus este si pare o banalitate, insa pentru
perioada aceea montajele intercalate simultan sunt exceptii, Murnau fiind acreditat pentru
introducerea acestora fiind una din scenele cele mai tensionate si bune din intreg filmul. O alta scena
superb realizata este actul vaporului, una dintre cele mai iconice scene ale cinematografiei ramasa in
istorie si folosita apoi in multe alte filme si seriale celebre fiind ridicarea din sicriu a contelui Orlok, o
scena la fel de faimoasa precum scena capului rotativ din filmul „Exorcistul”

Filmul lui Murnau nu este in realul sens al cuvantului despre „vampiri” ci despre lucrurile ce ne
ingrijoreaza la 3 dimineata, ce rol joaca umbrele, despre o societate maturata de cancer, razboi, boli,
nebunie. Filmul reuseste sa sugereze asta prin intermediul imagini sale, o mare parte din film vom
vedea umbra, colturile ecranului fiind utilizate mai mult decat este obisnuit in filmele normale, fie
vom intalni personaje acolo fie actiunea odihneste acolo si este o regula de compozitie, actiunea
constituindu-se cand subiectul scenei este indepartat de centrul cadrului. Vorbind despre imagine,
efectele speciale ale lui Murnau adauga nota de neliniste: miscarea rapida a servitorilor lui Orlok,
disparitia contelui, utilizarea unui negativ fotografic pentru a oferi copaci albi impotriva cerului negru
si imaginii nocturne..etc. murnau realizeaza o serie de filme reusite pentru perioada sa si geniul
regizoresc se observa cel mai bine in aceasta opera, intrucat la scurt timp dupa acest film i-a fost
oferit un contract si s-a mutat in America in 1926, din nefericire cariera sa este una de scurta durata
intrucat a fost ucis intr-un accident de masina.
In ciuda faptului ca este un film mut, acesta este mai oniric decat un film normal, intrucat
personajele se confrunta cu scene alarmante dar li se refuza libertatea de a vorbi, deoarece nu exista
nici sunet in cosmaruri. De ce? Pentru ca vorbirea umana disipeaza umbrele si face camera sa para
normala, aici nosferatu exceleaza, acele lucruri traite noaptea nu trebuie sa vorbeasca, pentru ca
victimele dorm, asteapta in tacere, acest film realizand o capodopera in aceest sens.