Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Specializarea Kinetoterapia în Traumatologia Sportivă

Competențe şi abilităţi
în profesia de kinetoterapeut

Studentă:
Pintilie Oana, căs. Manole
An II KTS

IAȘI – 2017

1
 Cuprins

.Competențe şi abilităţi...........................................................................................1
2.Competențele şi abilităţile în profesia de kinetoterapeut.................................7
2.1 Valori și virtuți morale ce determină o conduită etică..............................14
3. Abilități/tehnici ale kinetoterapiei și aplicarea lor în practică......................16
Concluzii.................................................................................................................19
Bibliografie.............................................................................................................20

2
 Competențele şi abilităţile

Piramida/Ierarhia diferitelor abilități seamănă mult cu

Piramia ierarhiilor necesităților umane a sociologului Maslow

Prin abilitate (deprindere, îndemânare, pricepere și alte sinonime) se înțelege un set de

deprinderi conceptuale, teoretice și practice rezultate în urma unui proces de învățare, al cărui
scop final este efectuarea unui proces în urma căruia se așteaptă realizarea și finalizarea unui
anumit rezultat dorit. Pe scurt, abilitatea sau capabilitatea cuiva reprezintă totalul cunoștințelor
sale de orice natură.

Astfel, folosit la plural, noțiunea desemnează un set de cunoștințe de orice natură, cu care

persoana pe care le are poate opera în societate. Astfel, abilitățile pot fi generale dar și extrem de
specifice. Spre exemplificare, în domeniul muncii, se pot distinge calități foarte generale, așa
cum sunt menajarea timpului, munca în echipă, motivarea individuală și conducere.Abilitățile se
pot dezvolta odată cu acumularea continuă de experiență, informații și noțiuni, fiind de mare
folos pentru a îndeplini sarcini specifice încredințate la locul de muncă. 
Ele pot fi tehnice, cum sunt cele legate de utilizarea unui soft, sau non-tehnice, cum ar fi cele
de țin de gestionarea timpului, de administrare a unui proiect, de implementare a unei
strategii,proceduri ,metode sau de manageriere a unui buget(în cazul unui sef).

3
 Indiferent că vorbim de viaţa personală sau de cea profesională, pentru a ne atinge obiectivele avem

nevoie să ne dezvoltăm câteva abilităţi indispensabile şi care pot fi aplicate cu succes în numeroase

situaţii.

Abilitățile reprezinta intelegerea teoretică sau practică a unui lucru dintr-un anumit domeniu.
Spre exemplu, putem vorbi despre cunoștințe de aplicare a unei metode kinetoterapeutice,
cunoștințe care să te ajute să obții cele mai bune rezultate într-un proces de recuperare.Există o
graniță destul de fină între aptitudini și abilități, motiv pentru care cele doua noțiuni sunt adesea
confundate.Potrivit unor opinii, principala diferență dintre cele două ar fi ca unele sunt
dobandite, iar celelalte sunt înnascute. 
Uneori, un anumit mod de comportament și un anumit tip de atitudine pe care o persoană o
adoptă într-o situație dată sunt lucruri care stau la baza modului în care iși face treaba. Prin
definiție, abilitățile sunt calități pozitive, ele pot exista sau nu în profilul unui candidat și ar putea
fi definite prin cât de bine știe acesta să pună în aplicare cunoștințele și aptitudinile.
Spre exemplu, abilitățile unui kinetoterapeut îl pot ajuta pe acesta să identifice și să rezolve
cu ușurință și într-un timp foarte scurt problemele pe care le poate întampina în procesul de
recuperare.

Capacitatea de a soluționa cu brio eventualele probleme pe care le implică un job este o

abilitate, iar ea are în spate nu doar cunoștințe învățate, ci și o serie de trăsături personale, cum ar

4
fi viteza de reacție sau rezistența la stres.De aceea,de cele mai multe ori abilitățile acestea vin in
completarea cunoștințelor.
Procesul de recrutare pentru un post de muncă, ar trebui sa tina cont de aceste aspecte, iar fișa
postului să includă o descriere a candidatului ideal, a candidatului care printr-un cumul de
cunostințe, aptitudini și abilități, să reușească să preia sarcinile noului job și să le facă fața cu
succes.
Nivelul de educație, de experiența profesională, trainingurile și cursurile de calificare
profesională urmate duc la acumularea de competențe și abilități. Acestea sunt indispensabile
pentru un kinetoterapeut.
Atunci când vorbim despre competențe personale și profesinale ne referim la abilitatea de a
realiza o acțiune, de a indeplini o misiune profesională la standardele cerute cu ajutorul
cunoștințelor, al abilităților și al aptitudinilor.

Cu cît dispunem de mai multe competențe personale, cu atât suntem mai pregătiți să găsim
soluții și să ne creăm o viață profesională cât mai implinită. Pentru ocuparea oricarui job
recrutorii folosesc o listă de competente specifice pe care doresc să le identifice la potențialul
angajat. Altfel spus, pentru majoritatea joburilor disponibile în companii, fișa postului cuprinde
și un set clar de competențe necesare pentru buna desfasurare a activității respective.

Cele mai frecvent întalnite competențe necesare în mediul profesional sunt abilitățile de
comunicare, de organizare, de lucru în echipă dar nu numai.

1. eficiența la locul de muncă; la ora actuală nu sunt apreciați angajatii care lucreaza mult peste
program fară rezultate vizibile, ci acei angajați care reusesc să realizeze obiectivele și sarcinile
de lucru la un nivel calitativ ridicat, cu cât mai puține resurse și într-un timp cât mai scurt.

2. viziunea despre obiective contribuie în mod esențial la crearea unei strategii de lucru cât mai
eficiente și în concordanță cu atingerea acestora ; aceasta este o competență extrem de utilă în
cazul managerilor, al executivilor și al liderilor din companii

3. flexibilitatea în abordarea situațiilor de lucru, a interacțiunilor din mediul profesional este

foarte apreciată în prezent în cadrul companiilor tocmai datorită numeroaselor schimbări
intervenite la nivel economic și necesității de a reacționa rapid și de a se adapta la noile
contexte ; flexibilitatea se manifestă atât la nivelul acceptării unor noi sarcini de lucru, a lucrului
într-o nouă echipă, un nou departament sau proiect, cât și la nivel de abordare diferită a unor
situații similare din trecut.

4. proactivitatea reprezintă întotdeauna un avantaj pentru angajatul care se intereseaza de

inovațiile din domeniul în care lucrează, de noile produse sau servicii existente pe piață, propune
idei, proiecte, soluții ; o astfel de atitudine face diferență între angajatul care iși îndeplinește

5
sarcinile și cel care se evidențiază ca fiind un angajat ce aduce valoare companiei în care
lucrează.

5. orientarea spre rezultat contribuie de asemenea la realizarea obiectivelor profesionale

proprii, ale echipei, ale departamentului sau ale companiei. Intr-o lume economică tot mai
competitivă, această competență devine tot mai necesară și mai apreciată de către angajatori.

6. seriozitatea la locul de muncă în ce privește respectarea programului, a sarcinilor de lucru, a

celorlalti colegi constituie de asemenea o calitate apreciată la angajați.

7. comportamentul adecvat față de colegi, superiori, colaboratori, parteneri ai companiei este

una dintre competentele căutate .

8. capacitatea de a lucra în echipă constituie un criteriu important pentru mulți recrutori atunci

când selectează viitorii angajați. Această capacitate devine obligatorie pentru alegerea
persoanelor celor mai potrivite să lucreze în departamente care presupun interacțiunea și
cooperarea cu ceilalți membri sau în cadrul unor proiecte unde realizarea obiectivelor depinde in
mare parte de buna relaționare și implicare a participanților.

9. comunicarea eficienta a fost întotdeauna necesară pentru majoritatea tipurilor de joburi și

definitorie pentru joburile care presupun lucrul direct cu clienții sau cu mult personal.
Comunicarea eficientă presupune exprimarea clară, concisă a ideilor, dar și ascultarea activă și
respectarea părerilor celorlalți angajati, parteneri, colaboratori sau parteneri de discuție, evitarea
conflictelor.

10. dorința de a învăța continuu este la ora actuală și va fi și în viitor utilă, dar mai ales
necesară angajaților și profesionisștilor care doresc să fie în permanență informați despre
progresele și noutățile din domeniul lor de lucru, despre noile produse și  servicii existente pe
piață, despre proiectele și inițiativele din aria lor de expertiză la nivel național sau internațional.

Formarea continuă conduce la abordarea unor noi domenii de lucru, la extinderea

posibilităților de angajare și de dezvoltare personală și profesională, la menținerea pasului cu
evoluția și schimbările economice, sociale și profesionale.

Alte competențe
:Organizare/Planificare/Sinteza/Analiza/Inovare/Adaptabilitate/Managementul timpului1

1
Diana Crisan,Lorand Soarez,Graunte pentru success,Editura Lorand Soares Szasz , Cluj Napoca, 2015

6
 Competențele şi abilităţile în profesia de
kinetoterapeut
 Unii te vor binecuvânta, alții te vor blestema!
 Vei vedea oameni în starea lor cea mai proastă dar și în cea mai bună!
 Nu vei înceta niciodată să fii uluit de capacitatea de a iubi, a îndura, și de curajul
lor!
 Vei experimenta trăiri și eșecuri , vei plânge și vei râde mult, vei ști ce înseamna să
fii om și să fii uman!

Un kinetoterapeut este specializat în medicina de recuperare, are competențe și abilități în a

implementa unui pacient un program de recuperare specific traumatismului,afecțiunii
acestuia.Deci kinetoterapia este o specialitate medicală ce se centrează asupra persoanelor,care
fie în urma unui traumatism sau a condiției în care se afla,au suportat o schimbare în corpul
lor,ce i-a făcut incapabili să funcționeze la parametrii normali.Cu toții știm,că nu este ușor deloc
să lucrezi cu bolnavii,acestia au nevoi speciale.Unii din ei ajung să fie irascibili,pesimisti ,ceea
ce nu ajuta deloc în procesul de recuperare .

În mod normal, kinetoterapeutul lucrează cu o echipă, formată din medic

,psiholog,logoped,asistenți sociali , pentru ai ajuta pe pacienți să înțeleagă mai bine ceea ce li s-a
întâmplat,iar în cazul fericit să-i readucă la stadiul, nivelul de funcționare anterior apariției
bolii,traumatismului.Însă ,cu toții știm că de cele mai multe ori, un kinetoterapeut trebuie să
îndeplinească mai multe funcții, acesta trebuie să îndeplinească și rolurile unui psiholog, și a
unui logoped dar mai presus de toate trebuie să-și exercite meseria cu succes. De aceea este
nevoie ca noi, specialiștii kinetoterapeuți să deținem cât mai multe abilități ,cunoștințe personale
și mai ales profesionale.

Profesia de kinetoterapeut are ca scop promovarea cunoștințelor medicale de kinetoterapie

pentru asigurarea stării de bine fizic a individului și a populației în general, prevenirea
incapacităților, a limitelor funcționale și a dizabilităților la individul cu risc de comportament
motor alterat, datorate unor factori medicali de stres socio-economic sau situațiilor din viața de
zi cu zi și furnizează mijloace pentru recuperarea sistemelor corpului, esențiale pentru mișcare,
pentru asigurarea potențialului maximal al anumitor funcții, minimalizarea incapacităților, a
limitărilor funcționale și a dizabilităților (extras din legea privind exercitarea profesiunii de

7
kinetoterapeut, inființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeuților din România
- Art.2).2
Kinetoterapia este o profesiune recunoscută și reglementată, cu specificitate clinică și
educațională, urmarind diversitatatea contextului social, economic, politic. Este în mod evident,
o profesie singulară, și calificarea profesională de baza, obținută în orice țară, reprezintă
realizarea unui curriculum care califică kinetoterapeutul să-și folosească titlul profesional și să
practice ca un profesionist independent.
În exercitarea profesiunii, kinetoterapeutul trebuie să dovedească devotament, corectitudine,
disponibilitate și respect față de ființa umană (extras din legea privind exercitarea profesiunii de
kinetoterapeut, înfiintarea, organizarea și funcționarea Ordinului Kinetoterapeutilor din Romania
- Art.3)
Noțiunea de kinetoterapie este o componentă a Kinetologiei (Kinesiologiei), care se
definește ca știința care se ocupă cu studiul mișcării organismelor vii și al structurilor care
participă la aceste mișcări (Dally, citat de Motet D. si Marza D., 1995).
Kinetoterapia se ocupă cu studiul mecanismelor complexe (nervoase, musculare,
osteoarticulare, ale organelor, aparatelor și sistemelor etc.) ale activității motrice normale a
omului, în vederea stabilirii măsurilor profilactice și terapeutice cu scopul corectării - prin
folosirea exercițiului fizic ca mijloc de baza - a tulburărilor, deficiențelor şi sechelelor generate
de boală sau traumatism (Motet D. si Mârza D., 1995).
În țările anglofone, noțiunea este cunoscută ca Physical Therapy și, la noi, este de multe ori
tradusă greșit fizioterapie, în loc de terapie prin mișcare.
Kinetoterapia este procesul educativ – terapeutic – recuperator prin care se urmărește
îmbunătățirea (optimizarea) stării de sănătate fizică şi psihică în vederea integrării sau
reintegrării sociale și profesionale a persoanelor în situații speciale (care nu au avut sau și-au
pierdut capacitățile psihomotrice în urma unor îmbolnăviri sau traumatisme).
De asemenea, prin metodele și procedeele folosite, kinetoterapia are un rol deosebit de
important atât în profilaxia primară, cât şi în profilaxia secundară, folosirea exercițiului fizic
special structurat şi asamblat având influențe benefice în prevenirea îmbolnăvirilor, ca și în ceea
ce privește instalarea unor deficiențe, dismorfisme, ca urmare a unor sechele după îmbolnăviri
sau traumatisme (Moţet, D. si Mârza, D., 1995).3
Kinetoterapeuții funcționează ca practicieni individuali sau ca membrii ai unor echipe de
îngrijire a sănătății.

Natura studiilor unui kinetoterapeut îl pregăteşte pentru a deveni un practician autonom,

diagnosticul clinic kinetoterapeutic este rezultatul unui raționament clinic care are ca rezultat
identificarea deficitelor existente sau potențiale, a limitărilor funcționale şi a
abilităților/disabilităților, care vor direcționa procesul terapeutic
2
extras din legea privind exercitarea profesiunii de kinetoterapuet, infiintarea, organizarea si functionarea
Ordinului Kinetoterapeutilor din Romania - Art.2).
3
 Moţet, D. şi Mârza, D., (1995), Bazele teoretico metodice ale exerciţiului fizic (Activităţi motrice),Note
de curs, Universitatea din Bacău

8
 Kinetoterapeuții, fie că se numesc fizioterapeuți sau fiziokinetoterapeuți, îndeplinesc un rol
important în educația şi îmbunătățirea sanatatii indivizilor societații, folosind tehnic şi teste
variate standardizate international. Un kinetoterapeut calificat asigura prin abilitățățile și
cunoștințele sale îndrumarea în procesul terapeutic . 4

Modurile în care se dobândesc competenţele profesionale, se face în funcţie de gradul de

aprofundare al cunoştinţelor şi abilităţilor care merge în paralel cu creşterea calităţii actului
profesional prestat, prin: iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare, recalificare.

Încă de la începutul carierei, indiferent de profesie, este necesară inițierea fiecărei persoane în
domeniul profesional pe care dorește să și-l însușească, astfel încât pe baza dobândirii de
cunoștințe, abilități tehnice sau aptitudini minime, aceasta să fie capabilă să înceapă să
acumuleze informațiile teoretice și practice necesare orientării către o viitoare profesie.

Deținătorul diplomei trebuie să fie capabil:

- sa înteleaga responsabilitătile legale și considerațiile etice ale practicii profesionale;
- să se conformeze regulilor de conduita profesională, publicate de Confederația Mondială de

4
Art. 3, extras din legea privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut- EXERCITAREA
PROFESIUNII DE KINETOTERAPEUT, ORGANIZAREA ŞI FUNCȚIONAREA ORDINULUI
KINETOTERAPEUȚILOR DIN ROMÂNIA, ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ A
KINETOTERAPEUȚILOR MUNTENIA BUCUREŞTI,2008

9
kinetoterapie și de asociațiile naționale de kinetoterapie /forurile oficiale;
- să fie conștient de semnificația auto-reglementării profesionale;
- să fie la curent cu granițele competenței profesionale într-un mediu extrem de dinamic de
îngrijire a sînatatii;
-să se angajeze în dezvoltarea profesionala continua, în vederea dezvoltării competențelor
practice și a menținerii acreditării profesionale;
- să participe la dezvoltarea continuă a profesiei;
- să recunoască semnificația eficacității clinice în practica kinetoterapiei.

Relatii profesionale
Un kinetoterapeut ,trebuie :
- sa participe eficient la abordarea inter-disciplinară a îngrijirii sănătății;
- să asiste alți profesioniști în îngrijirea sănătății în practica lor profesională;
- să cunoască competențele celorlalți profesioniști din domeniul sănătății și să folosească
proceduri adecvate de trimitere a pacientilor;
- să inițieze și să mențină o colaborare eficientă cu agentii/instituții externe cu relevanță în
activitatea sa, incluzând alți profesioniști din sănătate;
- să coordoneze desfășurarea activității angajaților în mod efectiv și eficient.

Abilitățile de comunicare

Printre cele mai căutate și apreciate de angajatori se număra abilitățile de

comunicare. Comunicarea este actul de transfer al informațiilor dintr-un loc în altul (de la o
persoană la alta), verbal, scris (folosind cărți, reviste, e-mail, site etc.), vizual (folosind tabele,
logo-uri, grafice etc.) sau non-verbal (folosind limbajul trupului, gesturi, tonul și intensitatea
vocii).
Aceasta implică din partea kinetoterapeutului capacitatea de a transmite intenționat informații
exacte și clare, potrivite din punctul de vedere al stilului și al conținutului, cu pacientul. Această
abilitate trece de granițele industriilor și profesiilor și îi ajută pe cei care o dețin atât să obțină
job-ul dorit, cât și să avanseze în carieră.
Comunicarea optimă asigură un mediu de lucru armonios și constructiv, contribuind la crearea
unei echipe de lucru eficiente.  Comunicarea eficientă presupune capacitatea de a exprima idei
clar, concis și cu încredere.

10
De ce este atat de importantă comunicarea?

 comunicarea deschisa și directă aduce rezultate pozitive;

 se lucreză armonios și constructiv cu colegii ,chiar și cu pacienții;
 se recunoaște profilul comportamental al interlocutorului mult mai ușor;
 întelegerea a ce se ascunde în spatele unor argumente, mesaje sau motivații;
 se pot aborda neîntelegerile și confruntările într-un mod amiabil;
 se pot pune intrebări deschise care îi încurajează pe cei din jur să iși expună punctul de
vedere;5

- să emită în mod confidențial judecăți profesionale;

- să aibă o permanentă atitudine critică cu privire la propria practică profesională și să se
angajeze în auto-formare în mod corespunzator;
- să demonstreze o bună capacitate de comunicare;
- să respecte demnitatea pacientului;
- să fie adaptabil și flexibil în activitatea sa;
- sa acționeze potrivit normelor de protecție a muncii.
- FRAK poate să includă o declarație cu privire la înregistrarea/evidentă educației și activităților
educaționale

- să-și focalizeze asupra pacientului practica profesională;

- să cunoască originile și situația actuală a asistenței medicale și sociale din propria țară;
- să înteleagă competențele și extinderea practicii kinetoterapeutice în instituțiile de îngrijire a
sănătății;
- să recunoască importanța practicii non-discriminatorii;
- să fie la curent cu legislația sanitară în vigoare, inclusiv cu cea privind protecția muncii, și să o
integreze în practica kinetoterapeutică;
- să dețină un rol activ în educația sanitară și în programele de promovare a sănătații;
- să recunoască sfera largă a valorii cercetării știintifice și a activităților educative în cadrul
sistemului sanitar și în sfera profesională

Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de

muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional. Competenţele profesionale se
dobândesc pe cale formală, non-formală sau informală.

Prin calea formală se înţelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare
profesională. Prin calea non-formală se înţelege practicarea unor activităţi specifice direct la
locul de muncă sau autoinstruirea. Prin calea informală se înţelege modalităţile de formare

5
https://www.hipo.ro/locuri-de-munca/vizualizareArticol/1371/Abilitatile-de-comunicare

11
profesională neinstituţionalizate, nestructurate şi neintenţionate - contact nesistematic cu diferite
surse ale câmpului socio-educaţional, familie, societate sau mediu profesional.

Astfel, pentru a fi competent din punct de vedere profesional şi a avea o carieră de succes este
necesar:

 să deţii competenţele specifice domeniului

 să deţii competenţe (expertiză) şi în alte domenii
 să ai experienţă profesională sau realizări
 să fii eficient
 să te implici profesional
 să ai motivarea profesională (autoevaluarea nevoilor de formare)
 să îţi organizezi profesia (plan de dezvoltare profesională / personală)

Alte competenţe şi abilităţi

În funcţie de specificul postului sau de ceea ce ne dorim în carieră, ne putem gândi la alte
competenţe şi abilităţi necesare integrării pe piaţa muncii. Vă propunem o listă a acestora cu
menţiunea că nu este exhaustivă, aceasta putând fi completată.

 Abilitatea de a face faţă schimbărilor (capacitatea de adaptare la situaţii noi,

managementul riscului)
 Creativitatea şi gândirea inovatoare
 Capacitatea de sinteză şi analiză
 Abilitatea de a căuta informaţii şi de a le utiliza
 Abilitatea de a acţiona independent şi creativ
 Abilitatea de organizare şi coordonare
 Abilitatea de a rezolva probleme
 Abilitatea de a lua decizii
 Abilitatea de a-i motiva şi influenţa pe ceilalţi
 Abilitatea de a te face înţeles
 Abilitatea de a te impune
 Abilitatea de a lucra în echipă
 Abilitatea de a negocia
 Abilitatea de a comunica eficient
 Abilitatea de a învăţa repede
 Rezistenţa la stres
 Abilitatea de a folosi eficient timpul
12
  Disponibilitate la program prelungit
 Punctualitatea
 Abilităţi interpersonale
 Disponibilitatea de a accepta critica
 Abilitatea de a face prezentări în public
 Abilitatea de a elabora documente specifice
 Capacitatea de analiză critică şi autocritică
 Corectitudinea şi cinstea.6

Valori și virtuți morale ce determină o conduită etică

(a unui bun kinetoterapeut)

Pentru a se încadra într-un sistem, un kinetoterapeut,dar și fiecare individ,trebuie să

respecte valori și virtuți morale impuse de societate.

Un kinetoterapeut trebuie să demonstreze:

ONESTITATE prin:
-atitudine consecventă de angajament,promovarea adevărului înainte de interesele
proprii,căutând în orice moment binele comun
 exersarea acţiunilor de zi cu zi cu corectitudine, de la gânduri la fapte
 exprimarea stimei faţă de o altă persoană, acţionând şi discutând sincer şi corect

RESPONSABILITATE prin:
-voința individului de a-și asuma consecințele deciziilor

 oferirea priorităţii educaţiei în sănătate şi îngrijirii pacienților

 asumarea consecințelor și remedierea lor în orice situație
 angajarea în activităţi de dezvoltare profesională continuă şi de îmbunătăţire
 colaborarea şi cooperarea cu colegii în interesul educării şi bunăstării
pacienților,educarea lor în desfășurarea activităților de zi cu zi (elemente di școala
spatelui)

6
ARTICOL Centrul Medical clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii,CODUL DE ETICĂ
ȘI DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ C.M.C.R.N.C „Dr. N. Robanescu” – București, 2012

13
INTEGRITATE prin:
 crearea şi menţinerea relaţiilor profesionale corespunzătoare
 comportarea cu imparţialitate, încredere şi onestitate

RESPECT prin:
-asumarea unei atitudini care să garanteze luarea în considerare a drepturilor celorlalți
 fiind tolerant, atent şi înţelegător cu alte persoane, părerile şi valorile lor
 fiind conştient de faptul că relaţia cu pacienții şi aparținătorii acestora trebuie să fie
bazată pe respect reciproc, încredere şi pe confidenţialitate

ÎNCREDERE prin:
 fiind cinstit şi rezonabil
 participarea la bunăstarea indivizilor şi a comunităţii
7
 soluţionarea conflictelor prin discuţii profesionale şi de reflecţie

SOLIDARITATE prin:
-acțiune centrată pe valori și principii etice ,orientată in favoarea binelui comun

 ajutorarea celui ce se află în impas, fără a percepe valori materiale

Abilități/tehnici ale kinetoterapiei și aplicarea lor în practică

7
Veronica Popescu,Etica și deontologia profesională-CURS, Editura Universității Al.I.Cuza,IAȘI,2014

14
 Practica kinetoterapeutică și aplicarea tehnicilor profesionale se bazează pe cunoașterea și
întelegerea acestora. Absolventul de kinetoterapie posedă o gamă vastă de tehnici esențiale, de
bază, cuprinzând cunoștințe specifice profesiei și cunostințe generice/generale. Cu toate că
urmatoarele secțiuni nu corespund exact cu cadrul profesiilor legate de sănătate, totuși ele
articulează și contextualizează.

Deținătorul diplomei va fi capabil să dovedească abilități în aplicarea:

Exercițiului fizic terapeutic:
• luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor și construirea programelor de exerciții specifice care
vor avea un efect terapeutic pozitiv sau de întărire a sănătații;
• planificarea, aplicarea și evaluarea programelor de exerciții pentru grupuri sau persoane
individuale.

Terapia manuală
• Aplicarea mobilizărilor, kinetoterapieii respiratorii, a manevrelor specifice kinetoterapiei
neurologice și a tehnicilor de masaj. Aceste intervenții kinetoterapeutice sunt dezvoltate în
cadrul diferitelor concepte și metode.
• facilitarea și restaurarea mișcării și funcției

Kinetoterapeutul este abilitat să utilizeze tehnici și metode specifice:masaj sub diverse forme,
imobilizări/posturări, tehnici kinetice active și pasive (cu excepția manipulărilor vertebrale și a
mobilizărilor forțate),efectuate manual sau cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalatiilor
corespunzătoare, prin aplicare de contenții elastice/adezive/orteze, prin mecanoterapie,
scripetoterapie, electroterapie, hidroterapie, termoterapie,balneo-climatoterapie.
Sub prescriptia medicală, și cu condiția asistentei medicale permanente, kinetoterapeut este
abilitat să practice elongații vertebrale prin tracțiune mecanică (realizat manual sau electric), să
participe la reeducarea cardiovasculară după infarct miocardic recent și să monitorizeze
parametrii clinici în timpul reeducarii cardiovasculare.
În cadrul tratamentelor prescrise de medic și în timpul reeducării, kinetoterapeutul este abilitat
să practice aspirații rinofaringiene și traheale la un bolnav traheotomizat sau intubat, să
administreze aerosoli înaintea aplicării tehnicilor de posturare pentru drenaj, să realizeze o
ventilație prin mască.
În caz de urgență și în absența unui medic de specialitate,kinetoterapeutul este abilitat să
acorde primul ajutor până la intervenția medicului.
Kinetoterapeutul își desfășoară activitatea în unități sanitare și de recuperare, indiferent de
structura acestora, instituții de ocrotire,complexe pentru sport și sănătate, școli și scoli speciale,
case și centre de sănătate, dispensare, în instituțiile de stat, în sistemul privat, ori în
sistemul neguvernamental.
Activitățile de formare inițială a kinetoterapeuților revin facultăților de profil, iar
perfecționarea acestuia se realizează în conformitate cu prevederile statului kinetoterapeutului.
În activitatea sa, kinetoterapeutul comunică echipei de recuperare toate informațiile despre
boală și contraindicațiile ei, pentru stabilirea sau modificarea diagnosticului funcțional, al
obiectivelor și mijloacelor de intervenție.

15
Modalitati electroterapeutice

• aplicarea procedurilor bazate pe utilizarea energiei electrice, termice, luminoase, sonice și

magnetice, este folosită pentru a obține efecte fiziologice și terapeutice cu scopul de a combate
durerea și de a reface funcționalitatea optimă. Această descriere, precum și ponderea tehnicilor
specifice kinetoterapiei în cadrul programului kinetoterapeutic poate fi diferită în diverse țări ale
Europei. Asociatiile Nationale pot da mai multe detalii legate de practica și educația în
kinetoterapie.

Cunoștințe și abilități generale

Deținătorul diplomei va fi capabil să demonstreze abilităti în:
Tehnologia comunicării și informației (ITC):
- comunicarea inter-personală folosind modalități scrise, verbale și non-verbale;
- predarea și prezentarea informațiilor unor persoane individuale sau unor grupuri;
- folosirea tehnologiei informaționale pentru a identifica și a avea acces la informație, pentru a
înregistra și administra datele pacientului și pentru a aprocesa și analiza datele rezultate din
cercetare;
- utilizarea informațiilor tinând cont de cerințele legale și etice;

Aprecierea/bilanțul
- identificarea și recunoașterea necesităților fiziologice, psihologice și culturale ale indivizilor și
ale comunităților;
- adunarea și înregistrarea informațiilor din diverse surse și prin variate metode;
- stabilirea unui diagnostic pe baza aprecierii/bilanțului kinetoterapeutic;
- analizarea și sintetizarea informațiilor adunate în urma aprecierii/bilanțului și a concluziilor
lucrative;

Planificarea tratamentului
- situarea pacientului în centrul aplicării îngrijirilor;
- luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor si crearea de planuri specifice pentru atingerea acestora,
tinând cont de factorii contextuali relevanți;
- aplicarea unui raționament clinic care să ducă la rezolvarea problemelor evidențiate în urma
realizării aprecierii/bilanțului, având ca scop planificarea, stabilirea priorităților și implementarea
programului de kinetoterapie cel mai adecvat.

Evaluarea și cercetarea

16
- Folosirea raționamentelor clinice în selectia, justificarea si revizuirea tratamentelor celor mai
eficiente; dezvoltarea si utilizarea unor parametrii care sa masoare efectele si rezultatele
tratamentului în scopul evaluarii eficientei kinetoterapiei;
- Utilizarea judicioasa a celor mai accesibile informatii si dovezi stiintifice;
- Implicarea în cercetarea stiintifică, prin formularea unor teme de cercetare și prin dezvoltarea
unor proiecte de cercetare;

Dezvoltarea personală și profesională

- capacitatea de a face față momentelor de nesiguranță, de schimbare și de stres/capacitate de
adaptare în fața unor condiții schimbătoare, de nesiguranță și de stres;
- managementul timpului și planificarea muncii;
- identificarea nevoilor individuale de învățare;
- construirea și implementarea unui plan de dezvoltare personal;
- dezvoltarea și adaptarea comportamentului profesional în funcție de experiență
- interrelationarea cu ceilalți, negocierea, concilierea și dezvoltarea parteneriatelor;
- stabilirea unor țeluri realiste legate de dezvoltare personală;
- recunoașterea importanței dezvoltării profesionale continue;
- lucrul în echipă și abilități de lider;
- emiterea de judecăți clinice bazate pe aprecierea critica a dovezilor știintifice existente.8

8
http://kinetoprofesional.blogspot.ro/2009/03/obligatiile-kinetoterapeutului.html

17
 Concluzii

Este foarte important ca încă de la începutul carierei ,un tânăr kinetoterapeut să se specializeze
continuu,sa-si înmultească abilitățile și competențele profesionale și sociale. Un kinetoterapeut
calificat, asigură prin abilitățățile și cunoștințele sale îndrumarea în procesul terapeutic,astfel
apar și rezultatele bune,pacientul este mulțumit. Pe lângă abilitățile profesionale și
sociale,valorile morale,au si ele un rol foarte mare.

18
 Bibliografie

1. ARTICOL Centrul Medical clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii,CODUL DE

ETICĂ ȘI DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ C.M.C.R.N.C „Dr. N. Robanescu” – București,
2012

2. Art. 2 -Extras din legea privind exercitarea profesiunii de kinetoterapuet, înfiintarea, organizarea
si functionarea Ordinului Kinetoterapeutilor din Romania ,București,2008
3. Art. 3, extras din legea privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut- Exercitarea profesiunii
de kinetoterapeut ,organizarea și funcționarea ordinului kinetoterapeuților din Romania,
ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ A KINETOTERAPEUȚILOR MUNTENIA ,2004
4. Diana Crisan,Lorand Soarez,Graunte pentru success,Editura Lorand Soares Szasz , Cluj Napoca,
2015
5.  Moţet, D. şi Mârza, D., Bazele teoretico metodice ale exerciţiului fizic (Activităţi motrice),Note
de curs, Universitatea din Bacău,1995
6. Veronica Popescu,Etica și deontologia profesională-CURS, Editura Universității Al.I.Cuza,IAȘI,
2014

Bibliografie electronică

http://kinetoprofesional.blogspot.ro/2009/03/obligatiile-kinetoterapeutului.html

https://www.hipo.ro/locuri-de-munca/vizualizareArticol/1371/Abilitatile-de-comunicare

19