Curs asigurari 29.10.

2007

Asigurarile de bunuri

I. Contractul de asigurari de bunuri

Ocupa un loc preponderent in Romania. La 1 febr. 1996 s-a stabilt ca asigurare de bunuri
este o asigurare facultativa.
In acest tip de asigurare, A se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca
asiguratului sau beneficiarului o despagubire.
1. Asiguratul este oricare persoana care are capacitatea de a face acte de conservare in
legatura cu bunul respectiv. Asiguratul, ca si beneficiarul asigurarii trebuie sa aiba un interes
patrimonial pentru conservarea bunului asigurat.
 In cazul in care bunul este instrainat, in lipsa de prevedere contrara CA se
reziliaza cu restituirea primelor platite pentru perioada ulterioara rezilierii.
Restituirea primelor se face conform contractului de asigurare sau conform unor hotarari
judecatoresti. Dobanditorul bunului pote incheia un nou contract de asigurare
 In caz de deces al asiguratului, drepturile si obligatiile lui trec asupra
mostenitorilor conform regulilor generale de drept.
2. obiectul asigurarii il constituie bunurile mentionate in contractul de asigurare.
Pot fi asigurate:
- bunurile care apartin persoanelor fizice sau juridice
- bunurile primate in folosinte sau aflate la personae fizice sau juridice in scopul de a fi
pastrate, reparate, prelucrate, curatate, vandute ori pentru a fi vandute in cadrul
muzeelor sau expozitiilor (contractul de consignatie)
- bunurile sau activitatile ce fac obiectul unor contracte de concesionare, inchirieri,
cocatie de gestiune, de depozit.
In principiu nu se pot asigura bunurile care din cauza degradarii nu pot fi folosite potrivit
destinatiilor lor.
Bunuriel si riscurile ce pot fi asigurate precum si conditiile ( situatiile) in care se acorda
despagubiri, sunt prevazute in conditiile speciale stabilite de asigurator pentru fiecare tip de
asigurare.
Asiguratorul are obligatia sa intretina bunurile asigurate in bune conditii ( art. 26/l.136).
nerespectarea acestor obligatii da dreptul asiguratorului sa denunte contractul de asigurare.
Asigurarea poate fi repusa in vigoare dupa inlaturarea deficientelor.
In cazul producerii riscului asigurat, asiguratul, este obligat sa ia pe seama asiguratorului,
in limita sumei asigurate masuri pentru limitarea pagubelor.
3. suma sigurata este stabilita prin contractul de asigurare. Asigurarea nu produce efect
decat in limitele valorii bunurilor din momentul producerii evenimentului. De aici D < V.
4. valoarea bunului la data sigurarii este data de:
- valoarea de inlocuire din care se deduce uzura in raport cu vechimea, starea de
intretinere, intrebuintare, etc.
- costul de productie sau pretul de achizitie, valabil pentru materii prime, materiale,
produse finite, marfuri, s.a.
- sumele corespunzatoare valorii de circulatie a bunului, in special pentru obiecte de
muzee sau expozitii, pentru lucrarile de arta din diverse materiale.

1
 5. durata siguarii – de regula 1 an. Asiguratorii, la cererea asiguratului, pot practica si
perioade subanuale.
Contarctul de asigurare nu pote fi dovedit prin martori, chiar daca exista un inceput de
dovada scrisa. Dovada incheierii lui rezulta din emiterea si trimiterea unui document de
asigurare.
6. document de asigurare – polita sau certificat, cerere de plata a primei sau inscrisul prin
care se manifesta vointa asiguratorului de a incheia contractul.
Documentul de asigurare poate fi conform legii:
- nominal
- la ordin
- la purtator (art. 12/136)
Contractul de asigurare, se incheie in mod valabil numai pentru bunurile si riscurile
specificate in contract la adresa (ele) indicate de acesta.
7. primele de asigurare se stabilesc de asigurator si se achita in mod anticipat de catre
asigurat.
8. raspunderea siguratorului. Momentul inceperii (respectiv incetarii) raspunderii
asiguratorului este stabilit precis in contractul de asigurare.
9. despagubirea. Se plateste in limita sumei asigurate si nu poate depasi valoarea bunului
in momentul producerii riscului asigurat si de asemenea nu pote depasi coantumul pagubei
suferite in mod efectiv de asigurat, daca prin contractul de asigurare nu s-a stabilt cumva altfel.
Ea nu acopera decat prejudiciul efectiv nu si beneficiul nerealizat. Daca pierderea bunului
este partiala, despagubirea se plateste de regula dupa sistemul acoperirii proportionale.
In situatiile prevazute in mod expres in conditiile de asigurare, despagubirea nu se
plateste daca, cazul asigurat a fost produs prin fapte culpabile de catre:
- asigurat sau beneficiarul asigurarii
- un membru din conducerea pj. asigurate actionanad in aceasta caliate.
Daca partile convin, prevederea de mai sus se aplica si in cazul in care producerea
riscului asigurat este rezultatul faptelor culpabile ale:
- persoanelor fizice majore care, in mod statornic locuiesc si gospodaresc impreuna cu
asiguratul sau beneficilarul asigurarii.
- Prepusii asiguratului sau beneficiarului asigurarii.
Nu se acorda despagubiri pentru:
- pagube indirecte (ex. Reducerea valorii bunurilor asigurate dupa reparatie), chiar ca
urmare a unei cauze cu prise in asigurare
- pagube produse prin intreruperea folosirii bunurilor, prin intreruperea productiei,
chiar daca acestea au loc ca urmare a unei cauze cuprimse in asigurare
- pagube produse de operatiunile militare in timp de razboi daca nu s-a convenit altfel
- cheltuielile facute pentru transformarea sau umbunatatirea bunurilor comparativ cu
starea lor inainte de producerea evenimentului asigurat.
10. cuantumul pagubei se stabileste daca paguba este totala sau partiala.

2
 Asigurarea maritima

I. Conceptul de avarie
Asigurarea maritima, protejeaza navele maritime si fluviale, celelalte ambarcatiuni si
instalatii folosite in porturi, precum si incarcatura acestora folosita impotriva unui complex de
riscuri.
Riscurile pot fi provocate de:
 forat majora (nu tine de vointa oamenilor):
- uraganm furtuna, incendiu s.a ;
- esuarea navei;
- ciognirea dintre doua nave (abordaj);
- ciognirea navei cu un corp fix plutitor, altul decat o nava (coleziune);
 neglijenta echipajului navei, precum si actele frauduloase savarsite de comandant
sau ecpaj cu intentie, spre a prada, avaria sau distruge nava si/sau incarcatura
acesteia, ca si alte acte ilegale comise fara incuviintarea armatorului;
 persoane straine de nava respectiva
Avarie = pagba materiala sau o degradare a unui obiect, indiferent de marimea sau de
cauza acesteia.
Pierdera poate fi: totala sau partiala.
In notiunea de avariese includ si cheltuielile exceptionale facute pentru salvarea navei sau
a incarcaturii. Se disting, deci, avarii – pagube (pierderi) si avarii – cheltuieli.
Din punct de vedere al asigurarilor, se face deosebirea intre avarie particulara si avarie
comuna (generala).
Avarie particulara – pagubele si cheltuielile, care se incadreaza in aceasta avarie,
privesc interesul uneia dintre parti care participa la expeditia maritima. Ea are caracter
accidental, dar nu deliberat si este efectul unor riscuri produse inafara oamenilor.
Avaria comuna (generala) – pagaba sau cheltuiala extraordinara care a fost facuta de
comandant in mod intentionat si racional pentru salvarea de la pericolul care le amenita
interesele tuturor celor care participa la expeditia maritima.
Stabilirea caracterului avriei prezinta importante, deoarece regimul de decontare a
pagubei, difera in functie de natura avariei.
In cazul averiei particulare, paguba se suporta, fie de nava, fie de incarcatura, in functie
de bunul care a fost supus avariei sau pentru care s-au efectuat cheltuielile de salvare (nava sau
incarcatura).
In cazul avariei comune, paguba suferita in urma masurilor luate in mod constient si
rational se repartizeaza intre cele trei interese (nava, incarcatura si navlu).
In afara riscurilor cupinse in mod obisnuit in asigurare (prezentate mai sus), exista si alte
riscuri, care pot provoca pierderea navei sau incarcaturii, dar a caror cuprindere in asigurare
trebuie ceruta in mod expres cu o prima suplimentara.
Astfel de riscuri sunt:
 pierderi provocate de confiscarea marfurilor sau a navei de catre autoritatile unui
stat;
 pierderi provocate de actiuni sau masuri de rzboi, rascoale sau razboi civil;
 pierderi provocate de actiuni de piraterie;
 pierderi provocate de lecaj, risipire, spargere – daca acestea nu au fost provocate
de naufragiu sau de accidente petrecute in timpul transportului.

3
 Exista si riscuri neasigurabile, chiar cu o prima suplimentare (de ex.: pierderi provocate
de natura marfii, fermentare, rancezire), de neglijenta grava a asiguratului sau a reprezentantilor
sai (de viermi, insecte, rozatoare, s.a.).
Pot fi asigurate si acheltuielile pe care le-ar ocaziona armatorul in legatura cu o avarie
comuna.
Regulile referitoare la avaria comuna sunt cele recunoscute, aproape unanim pe piata
internationala, sub denumirea de “Regulile York-Anvers”.
Aceste reguli completeaza uzantele si legislatiile nationale.
Expeditorii1 intocmesc si elibereaza armatorilor2 documente, prin care primitorii
marfurilor transportate cu o nava intrata in avarie comuna se obliga sa contribuie la acoperirea
pagubelor si cheltuielilor facute in mod deliberat de comandant pentru salbarea comuna a navei
si incarcaturii.
Documentul respectiv se numeste obligatie/angajament de contributie sau compromis de
avarie.el se solicita de comandantul navei, inainte de predarea marfurilor.
Pe langa semnatea documentului, primitorii marfurilor sunt obligati sa depuana o garantir
de avarie comuna, din care urmeaza sa se acopere contributia incarcaturii la avaria comuna.
Daca obligatia de contributie este semnata si de asiguratorul incarcaturii, armatorul
renunta, de regula, la solicitarea garantiei.
Estimarea pagubelor si cheltuelilor atmise in avaria comuna, precum si repartizarea
acestora intre partile intereresate se efectueaza de experti – specialisti in materie, numiti
dispasori (fr. dispacheur). Documentul de licitarea a averii comune, intocmit de dispasori se
numeste dispasa.
In materie de asigurare maritima, pierderea poate fi totala sau partiala.
Pierderea partiala: cand daunele produse de un risc asigurat la nava sau la incarcatura
nu sunt atat de mari, incat bunurile respective sa fie considerate pierdere totala.
Pierderea totala poate fi reala sau prezumata.
Pirderea totala reala:
 pentru nava:
- cand este complet distrusa sau atat de grav avariata, incat nu mai pote fi reparata;
- cand costul reparatiei depaseste valoarea comerciala a nevei;
- cand nu mai pot fi procurate materialele necesare reparatiei;
 pentru incarcatura:
- disparitia marfii, in urma scufundarii navei, ori a incendiului;
- deteriorarea completa sau intr-o asemenea masura, incat nu mai pote fi valorificata ca
marfa.

Pierderea totala prezumata ( prin interpretare): nava exista si pote fi salvata si

reparata, dar ea este atat de grav avariata , incat operatiile de salvare si reparare, daca s-ar
efectua, ar reclama celtuieli extrem de mari, care ar depasi valoarea asigurata a navei.
Asiguratula re posibilitatea sa considere paguba drept piedere partiala si sa pastreze nava,
primind de la sigurator, cu titlu de despagubire, o suma egala cu valoarea estimata a pagubei.

1
Expeditorii: organe economice, care se ocupa cu efectuarea formalitatilor de transport 9 inclusiv
navlosirea navelor pentru efectuarea treansporturilor)
2
Armator: proprietar de nava