Nicolae Paulescu

1.Date generale:
Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, București – d. 19 iulie 1931, București) a
fost un om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București,
care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai
târziu insulină.

Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obținând în 1897 titlul

de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii
splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-
1894) în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician și anatomo-patolog, și apoi
ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-
Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de
Médecine Interne. În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie
generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu
lucrările “Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace
sub influența diverselor poziții ale corpului” și “Cauzele determinante și mecanismul morții
rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea vertical”. În anul 1901, obține la
Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația “Étude comparative de l'action
des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor
alcaline asupra materiei vii)”.
În anul 1900 se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină
și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.
În anul 1902 își deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea „Generația
spontanee și darwinismul în fața metodei experimentale”  iar în 1905 ține trei lecții faimoase
(„Finalitatea în biologie”, „Materialismul”, „Suflet și Dumnezeu”) ce vor alcătui volumul “Noțiunile
“suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie”, publicat în același an și reeditat în 1944 și 1999. Concepțiile
sale antidarwiniene vor determina o aprigă polemică cu Nicolae Leon și Dimitrie Voinov în
paginile revistelor “Convorbiri literare” și “Spitalul.”

2.Activitatea stiintifica
Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în
domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat,
rolul pancreasului în asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a.
În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală,
care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. Cercetările lui novatoare în chirurghia
hipofizei, au inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.
În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru
comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile
de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societății. Paulescu publică separarea unui
principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreina, și în numărul din 31
august 1921 al revistei de specialitate “Archives Internationales de Physiologie”, revistă cu
apariție simultană în Franța și Belgia. În anul 1922, Paulescu obține, de la Ministerul Industriei și
Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat „Pancreina și procedeul său de
fabricare”. În nici una din publicații, Nicolae Paulescu nu amintește de experimentele similare
publicate de Israel Kleiner în 1915 și 1919.
Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch. Herbert
Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazându-se pe o traducere incorectă a
textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese
profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în
a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că
injecțiile nu ar avea efect:
„Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts
of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that
injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections
do not produce such marked effect as the first.  ”
— Banting FG & Best CH., Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922  

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 1923 îi

recompensează pe Frederick G. Banting și John Macleod pentru demonstrarea primului
tratament eficace pentru diabet la om.
În ce-i privește pe Banting și Best, Ian Murray îi considera drept niște cercetători care au
confirmat descoperirile lui Paulescu. Răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul
scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, recunoaște
în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și
speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice
internaționale . În cartea “The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin”, publicată
în 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui
Paulescu.
În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

3.Cine a descoperit insulina?

Laguesse în 1893 și Leonid V. Sobolev în 1899 au sugerat că insulele lui Langerhans
(descoperite de acesta în 1869) produc o substanță care controlează metabolismul
carbohidratilor.. Această substanță a fost numită "insulină" de belgianul Jean de Meyer în 1909.
În 1903 John Rennnie si Thomas Fraser au incercat fara succes un tratament oral cu cu extras
de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). În 1904 au încercat injectarea
hipodermica la om, dar au renuntat datorită efectelor secundare. În 1906, la Berlin, George
Zuelzer a aplicat metoda precipitării proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool și a testat acest
tratament pe 8 pacienti, constatând eliminarea glicozuriei si cetonuriei, dar au renuntat din nou
datorita efectelor secundare. În 1908 Ernest Scott a obtinut reducerea glucozei urinare la 3 câini
cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat
intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat de Israel S.
Kleiner (1915, 1919). Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici și ureii (substante
produse în diabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Paulescu (1921). Descoperirea
unui extract pancreatic eficace în tratamentul diabetului la om îi aparține lui James B. Collip,
care a lucrat sub îndrumarea lui John J.R. Macleod la Toronto în 1921.
„Pancreina” brevetată de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular
de pancreas bovin, purificat (parțial) prin acidulare cu acid clorhidric și neutralizat cu hidroxid de
sodiu. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor săi sub formă de clismă și nu a
avut nici un efect asupra glicemiei. În 1916 Nicolae Paulescu a izolat substanța pe care a numit-
o pancreină (azi considerată a fi insulină), injectând extractul său în vena jugulară a unor câini
diabetici și observând că glicemia lor patologică a revenit temporar la normal. Cu puțin timp
după terminarea acestor experiențe, savantul român a fost mobilizat în armata română. După
război, începând cu iulie 1921, a publicat patru articole în care își descria cercetările, ultimul
dintre ele, cel mai detaliat, apărând la finele lui august 1921.
În vara lui 1921, un ortoped canadian, ajutat de un student la medicină, au publicat
descoperirea unei substanțe active în regularea glicemiei.
Canadienii citiseră despre cercetările și rezultatele lui Nicolae Paulescu, cum cunoșteau și
despre rezultatele similare obținute de Israel Kleiner și, mai înainte, germanul Zuelzer și încă
alții, însă cel puțin în cazul articolelor lui Paulescu nu fuseseră capabili să le înțeleagă corect
(traducând greșit din limba franceză "non plus" din textul articolului lui Nicolae Paulescu, prin
aproximativul "no bon". Pe de altă parte, canadienii au detectat totuși și defecte reale, obiective,
în metoda, protocolul și interpretarea rezultatelor savantului român, și impulsionați de înaltele
exigențe ale lui MacLeoad au sfârșit prin a ajunge la utilizarea terapeutică a unui extract
purificat la care Paulescu, din lipsă de fonduri și sprijin multidisciplinar (biochimiști), n-a ajuns.
Insulina a fost purificată suficient pentru uzul clinic, pentru prima oară,
de biochimistul canadian James B. Collip în decembrie 1921 prin tratarea omogenizatului tisular
de pancreasbovin cu alcool, eter și din nou alcool. Acest extract și-a dovedit eficacitatea în mod
spectaculos începând din ianuarie 1922, când a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor
de la Toronto General Hospital.
În ciuda contribuțiilor sale în domeniul metabolismului uman, Nicolae Paulescu este ignorat de
școala de medicină și istoriografia științifică occidentale (de exemplu monografia "The
Pancreas: An Integrated Textbook of Basic Science, Medicine, and Surgery" (Edited by H. G.
Beger, A. L. Warshaw, M. W. Büchler, R. A. Kozarek, M. M. Lerch, J. P. Neoptolemos, K.
Shiratori, D. C. Whitcomb, and B. M. Rau, Blackwell Publishing Limited 2008), o lucrare-mamut
cu mai bine de 1000 de pagini și care debutează cu o istorie a contribuțiilor medicale la
înțelegerea rolului și modului de funcționare ale pancreasului, numele românului Paulescu nu
este menționat), care sunt pentru moment încă dominante în lume, și asta în virtutea unui dublu
standard (vezi mai jos decizia "International Diabetes Federation" din 2005) care face ca, de
exemplu, un savant austriac precum Max Clara, care s-a folosit în cercetările lui de cadavrele
victimelor naziste să fie în continuare recunoscut (se păstrează astfel și azi în manualele de
medicină și în atlasele de histologie occidentale încă numele celulelor descoperite de el -
"celulele Clara") pentru contribuțiile lui; o dovadă a aceluiași dublu standard este și faptul că
atlasul de anatomie întocmit de Eduard Pernkopf - un alt savant austriac și nazist înfocat, tot
atât de înfocat ca și colaboratorii lui în munca de întocmire a lucrării, despre care chiar și în
1990 "New England Journal of Medicine" scria că "este o lucrare excepțională de mare utilitate
pentru anatomiști și chirurgi", dar la realizarea căreia s-au folosit cadavre furnizate de naziști
(din care o minoritate erau evrei) - este și azi folosit, în ciuda simpatiilor politice naziste ale
autorului. În mod similar, Herman Stieve, un cercetător german al efectelor stresului asupra
sistemului reproducător și endocrin, a fost păstrat în funcția de director al Institutului de
Anatomie din Berlin de noul regim al Republicii Federale Germania, asta deși a folosit în
cercetările lui cadavre furnizate de Gestapo, iar rezultatele cercetărilor lui pe cadavrele femeilor
condamnate la moarte și stresate prin anunțarea datei execuției mai sunt încă și azi citate de
unii cercetători occidentali, în ciuda bestialității protocoalelor imaginate de medicul berlinez.
Bibliografie:
1. ^ Români de geniu – Nicolae Paulescu
2. ^ a b c d Catedra de Fiziologie „N. C.
Paulescu”, Universitatea de Medicina si
Farmacie „Carol Davila”,
Bucuresti, N.C. Paulescu
3. ^ Paulescu, N. C. (1944), V. Trifu,
ed., Fiziologie filosofică. Noțiunile
„suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie,
Scriitori români moderni, București:
Fundația Regală pentru Literatură și
Artă
4. ^ Paulescu, N. C. (1999), Răzvan
Codrescu, ed.,  Fiziologie filosofică.
Noțiunile “suflet” și “Dumnezeu” în
fiziologie, Scriitori români moderni,
București: Editura Anastasia
5. ^ Lancereaux E, Paulesco N.
(1920),  Traité de Physiologie
Médicale., Vigot, Paris
6. ^ Paulesco, NC. (1908),  L'hypophyse
du cerveau., Vigot, Paris
7. ^ "Câțiva ani mai târziu, Paulescu a
publicat un articol în care descria o
nouă procedură chirurgicală prin care
se îndepărta hipofiza și care se solda
cu o rată crescută de supraviețuire a
pacienților. Cercetarea lui Paulescu a
inspirat activitatea ulterioară a
neurochirurgului american Harvey
Cushing, care mai târziu a dobândit
recunoaștere internațională pentru
cercetările lui pe tema hipofizei." -
"Nicolas C. Paulescu", from the
"Encyclopædia Britannica", Primary
Contributor: Kara Rogers. To cite this
page: MLA Style: "Nicolas C.
Paulescu." Encyclopædia Britannica.
Encyclopædia Britannica Online
Academic Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar.
2013.
8. ^ Paulesco, N.C. (1921), „1.Action de
l'extrait pancréatique injecté dans le
sang chez un animal diabétique.
2.Action de l'extrait pancréatique dans
le sans d'un animal normal. 3.Influence
de la quantité de pancréas employée
pour préparer l'extrait injecté dans le
sang diabétique. 4.Influence du laps de
temps écoulé depuis l'injection
intraveineuse de l'extrait pancréatique
chez un animal diabétique.
Communications faites à la branche de
Bucarest de la Société de Biologie
(séance du 23 juillet 1921)”, Comptes-
rendus de la Société de
Biologie, 85  (27): 555–558
9. ^ Lestradet, H. (1997), „Le 75e
anniversaire de la découverte de
l'insuline.”  (PDF), Diabetes &
Metabolism,  23 (1): 112
10. ^ (Murray 1971:153)."In 1916 he had
found that an aqueous extract injected
into a diabetic dog gave immediate, if
temporary, relief of symptoms, but at
this point his work was interrupted by
enemy occupation of Bucharest. When
he was able to resume his research in
1920, further experiments quickly
confirmed this finding. His results,
published in August 1921, proved
convincingly that he had succeeded in
isolating the antidiabetic hormone of
the pancreas and demonstrating its
action in lowering the blood sugar in
both diabetic and normal dogs."
11. ^ Lestradet, H. (1997), „Le 75e
anniversaire de la découverte de
l'insuline.”, Diabetes &
Metabolism,  23 (1): 112
12. ^ Paulesco, N.C. (1921), „Recherche
sur le rôle du pancréas dans
l'assimilation nutritive.”, Archives
Internationales de Physiologie, 17: 85–
103
13. ^ Inventatori.ro, N.C. Paulescu
14. ^ Manu, Peter,  Metoda Paulescu: o
coincidenta sau un plagiat?
15. ^ Banting FG, Best CH. (1922),  „The
internal secretion of pancreas.”  (PDF), J
Lab Clin Med,  7: 251–266
16. ^ Banting FG, Best CH. (1922),  „The
internal secretion of pancreas.”  (PDF), J
Lab Clin Med,  7: 251–266
17. ^ "Ian Murray a scris: Au fost lăudați
drept descoperitorii. Munca lor, totuși,
poate fi interpretată mai realist ca o
confirmare a descoperirilor lui
Paulescu." - "Discovery of Insulin",
Michael Bliss, University of Chicago
 Press 2000, p. 16. (Ian Murray wrote:
"They have been hailed as its
"discoverers". Their work, however,
may more accurately be construed as
confirmation of Paulescos findings.")
18. ^ Murray, Ian (1971), „Paulesco and the
Isolation of Insulin.”  (PDF), J Hist Med
Allied Sci,  26 (2): 150–157
19. ^ Murray, Ian (1969), „The search for
insulin.”, Scott. Med. J.,  14: 286–293
20. ^ Burton, Feldman, The Nobel Prize: A
History of Genius, Controversy, and
Prestige
21. ^ Pavel, I. (1976),  The Priority of N.C.
Paulescu in the Discovery of Insulin,
Academy of the Socialist Republic of
Romania Parametru necunoscut |
TransTitle= ignorat (posibil, |
trans-title=?) (help)
22. ^ Constantin Ionescu-Targoviste,
Profesor universitar, Director al
Institutului de Diabet N.C. Paulescu,
Bucuresti
23. ^ Cultura | Despre stiinta lui Paulescu si
nestiinta altora
24. ^ Paulescu, N.C. (22 noiembrie
1925), Apărarea Națională (2):
3 Lipsește sau este vid: |
title= (help)
25. ^ Paulescu, N.C. (1913),  Spitalul,
Coranul, Talmudul, Cahalul și
Francmasoneria, p. 121
26. ^ Zelea Codreanu, C. (1936), Pentru
Legionari
27. ^ "De asemenea, antisemitismul lor
provenea din izvoare europene
binecunoscute, de la cel austro-german
pînă la cel francez, chiar și de la unele
dintre contribuțiile cele mai delirante ale
autorilor ruși, apărate de doctorul
Paulescu, unul dintre primii mentori ai
lui Codreanu." - "Mistica
Ultranaționalismului: Istoria Gărzii de
Fier, 1919-1941", Francisco Veiga,
Humanitas 1995 (ediția a doua), p. 162.
28. ^ "Dar mai presus de toate este
interesantă atenția pe care i-o acordă
rusului Iacob Brafmann, evreu convertit,
expert al Sfîntului Sinod pentru
probleme privind misiunea creștină
printre evrei și autor al lucrării Cartea
Cahalului (1869)." - "Mistica
Ultranaționalismului: Istoria Gărzii de
Fier, 1919-1941", Francisco Veiga,
Humanitas 1995 (ediția a doua), p. 179.
29. ^ Milcoveanu, Șerban (2007), Pentru ce
a fost asasinat Corneliu Zelea
Codreanu,  I, p. 14
30. ^ Paulescu, N.C. (1 februarie
1925), Apărarea Națională (21):
3 Lipsește sau este vid: |
title= (help)
31. ^ http://zelea-
codreanu.com/Doctrina/Intrebari-
Raspunsuri/2007_05-
Personalitati_legionare_de_talie_nation
ala.htm
32. ^ Tattersall, Robert,  Diabetes: The
Biography (Biographies of Disease)
33. ^ Friedman, Jeffrey M. (2010), „A tale of
two hormones.”  (PDF),  Nature
Medicine,  16 (10): xii– xviii
34. ^ Nicolas C. Paulescu, from the
Encyclopædia Britannica, Primary
Contributor: Kara Rogers. To cite this
page: MLA Style: "Nicolas C.
Paulescu." Encyclopædia Britannica.
Encyclopædia Britannica Online
Academic Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar.
2013. (După ce-a injectat extractul în
venele jugulare ale unor câini diabetici,
a descoperit că glicemia anormal de
ridicată a câinilor a revenit la normal.)
35. ^ Nicolas C. Paulescu, from the
Encyclopædia Britannica, Primary
Contributor: Kara Rogers. To cite this
page: MLA Style: "Nicolas C.
Paulescu." Encyclopædia Britannica.
Encyclopædia Britannica Online
Academic Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar.
2013.
36. ^ Nicolas C. Paulescu, from the
Encyclopædia Britannica, Primary
Contributor: Kara Rogers. To cite this
page: MLA Style: "Nicolas C.
Paulescu." Encyclopædia Britannica.
Encyclopædia Britannica Online
Academic Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar.
2013. (Acolo, Paulescu a întreprins
studii în fiziologie experimentală și în
1903 a publicat cu Lancereaux "Tratatul
de Medicină și Nosologie", primul dintro
serie de patru volume care tratau bolile
 și fiziologia, celelalte trei volume au fost
publicate în 1906, 1912 și 1930.
37. ^ Nicolas C. Paulescu, from the
Encyclopædia Britannica, Primary
Contributor: Kara Rogers. To cite this
page: MLA Style: "Nicolas C.
Paulescu." Encyclopædia Britannica.
Encyclopædia Britannica Online
Academic Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. Web. 09 Mar.
2013. (Între 1914 și 1916, Paulescu a
muncit la identificarea substanței
pancreatice active pe care cercetarea
precedentă a fiziologului și a
patologistului german Oskar Minkowski
și a medicului Joseph von Mering au
sugerat că ar putea fi utilizată în
tratamentul diabetului. În 1916,
Paulescu se spune că a izolat
substanța, pe care el a numit-o
"pancrein" (considerată a fi fost
insulina). Paulescu va raporta
descoperirea într-un articol din 1921
38. ^ a b Discovery of Insulin, Michael Bliss,
University of Chicago Press 2000, pp.
87-88
39. ^ a b c d e f "Confronting Anatomy's Nazi
Past", Science, 16 July 2010, Vol. 329,
no. 5989, pp. 274-275,
DOI:10.1126/science.329.5989.274-a. h
ttp://www.sciencemag.org/content/329/
5989/274.1.summaryhttp://fr.scribd.com
/doc/34796955/Confronting-Anatomy
%E2%80%99s-Nazi-Past
40. ^ "Only a few of these were members of
minorities such as Jews, […]" -
"Confronting Anatomy's Nazi Past",
Science, 16 July 2010, Vol. 329, no.
5989, pp. 274-275,
DOI:10.1126/science.329.5989.274-a.