A finisa

Un cuvânt la modă astăzi este verbul a finisa, care apare în diferite

contexte, posibile și… imposibile. Unii vorbitori consideră că e mult mai elegant
să spună Ședinţa s-a finisat în loc de Ședinţa s-a încheiat.

Conform DEX-ului, a finisa – a executa ultimele operații asupra unui

produs sau a unei construcţii, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. Astfel,
se finisează faţada unei construcţii, adică i se dă aspectul definitiv. Sau se
finisează marmura, granitul, piatra naturală (cu sensul „se prelucrează și se
șlefuiește”). Poate fi finisat un ornament de caroserie. Se finisează confecţiile.
Se finisează lemnul, pardoselile… și chiar o coafură.

Astfel, verbul a finisa poate fi asociat cu finisaj: „operaţie prin care se dă

forma definitivă unui produs sau unei lucrări”. Se spune corect lucrări de finisaj,
finisaj interior/exterior, finisaj prin culoare, finisaj decorativ etc. Domeniul în
care predomină termenul finisaj este cel de construcţii și amenajări. Or, se poate
spune și despre un produs (cum ar fi un telefon mobil sau un autovehicul) că are
un finisaj elegant sau lacunar.
„Aici sezonul de schiat nu se finisează niciodată…”, declară pompos o
agenţie de turism. Un sezon de schiat nu poate fi finisat nici în cel mai urât vis…
Și nici o ședinţă. Și nici o facultate. Un sezon se încheie. O ședinţă ia sfârșit, se
încheie sau se ridică. Un produs nu este disponibil sau nu este în stoc. O
facultate este absolvită.
Prin urmare, a finisa nu este sinonim cu a încheia, a termina, a absolvi, ci
numai cu a definitiva, în contexte bine determinate.