Primul meu drum cu autobuzul

La inceputul anului scolar trecut, la mai putin de 2 saptamani

de la inceperea scolii, mama m-a anuntat ca de a doua zi, voi
merge cu autobuzul la scoala. La auzul acestei vesti 10 secunde,
am ramas paralizat. Simteam un nod in gat si inima parca mi se
oprise din a mai bate. Pe de-o parte eram entuziasmat de noua
aventura, dar si speriat ca voi porni singur in ea. Toata seara mi-
am facut tot felul de planuri. Drumul pana la scoala dureaza cam
o ora si merg cu 2 autobuze. Primul autobuz are statia chiar in
coltul strazii. Parintii mi-au explicat cateva reguli de mers cu
autobuzul: sa astept pe trotuar pana la deschiderea usilor, sa urc
si sa cobor cu grija pe usa de la sofer, sa stau intr-un loc sigur
pentru a fi in siguranta cat autobuzul este in miscare si foarte
important sa nu distrag atentia soferului in timpul deplasarii.
Mi-au dat un card valabil pentru 10 calatorii pe care sa-l
inregistrez de fiecare data cand urc in autobuz.
Plin de emotii am mers la culcare, cu greu am reusit sa adorm.
In vis planurile mele au prins contur: vesel si plin de curaj
pornesc la drum catre scoala, dar nu singur ci cu Uriasul Ego, un
golden retriever, cu blana alba, ochi negri si mari, bland si
iubitor ca o bunica.
Cum am ajuns in statie autobuzul a si sosit. E mare, rosu, ca un
Ferrari, dar cu multe locuri. Soferul, costumat in Batman, ne-a
poftit amabil sa urcam. Suntem singurii calatori, insa nu pentru
mult timp. La prima statie o bunicuta cocosata astepta in statie
cu un sac mare si greu. Ar fi vrut sa urce insa nu putea ridica
sacul. Fara sa stam prea mult pe ganduri, eu si Ego, am sarit sa o
ajutam. Zambitoare bunicuta s-a transformat in Femeia
Fantastica, ne-a multumit si ne-a recompensat cu o mare
nestemata, dorita de Iron Man. Am pus-o cu grija in ghiozdan
spunandu-mi sa nu uit sa i-o daruiesc unuia din eroii mei
preferati.
Cand a sunat ceasul dimineata eram pregatit sa ma bucur de
prima mea calatorie cu autobuzul. Chiar nerabdator.
Pana la scoala, autobuzul s-a umplut de copii veseli, cu
ghiozdane colorate in spate, care mergeau la scoala. Imediat am
intrat in vorba si ne-am imprietenit. Drumul pana la scoala este
chiar frumos: privesc pe geamul mare la masinile fantastice care
trec pe langa noi, ascult povestile copiilor si bunicilor cu care
calatoresc. In fiecare zi e o noua Aventura.