Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CZU:611.8+573+53
CREIERUL UMAN, CEL MAI PERFORMANT COMPUTER
Florinela MICU1, Viorica CHIORAN2, Ştefan CHIFA3
1
Scoala Gimnazială "Constantin Sandu-Aldea" Brăila, România, ombleta@yahoo.com, 2Liceul
Tehnologic Repedea, Maramureș, România, nevimada@yahoo.com, 3 Şcoala Gimnazială nr.4,
Poienile de sub Munte, Maramureș , România
Rezumat. Lucrarea constituie un studiu, din punct de vedere fizic și anatomic, asupra creierului
uman - cel mai performant computer, care procesează și înmagazinează informaţii. Articolul se adresează elevilor de liceu
care se interesează de studii interdisciplinare.
Cuvinte cheie: creier uman, sistem nervos, neuroni, impuls nervos, computer.
Abstract: This paper is a physical and anatomical study of the brain - the most powerful computer that processes and
stores information. The article addresses high school students who are interested in interdisciplinary studies.
Keywords: human brain, nervous system, neurons, nervous impulse, computer.
Introducere
Lucrarea constituie un studiu, din punct de vedere fizic și anatomic, asupra creierului uman -
cel mai performant computer, care procesează și înmagazinează informaţii. Creierul este unul
dintre cele mai complexe organe din corpul uman, înregistrează în memorie fiecare eveniment din
viața noastră și este centrul emoţiilor, sentimentelor, dorinţelor. Acesta este principalul
coordonator şi centrul de comandă al organismului. Ne oferă conștientizarea propriei persoane și a
mediului în care trăim. Informaţiile din mediu sunt preluate prin intermediul organelor de simţ
(ochi, urechi, nas, limbă şi piele) analizate şi prelucrate (în cortex), iar apoi se emite un răspuns
care este transmis prin influx nervos spre mușchi (organele executorii). În interiorul creierului are
loc procesarea unui flux constant de date senzoriale, se controlează mișcările musculare, secrețiile
glandelor, respirația și temperatura internă; milioane de celule direcţionează şi monitorizează toate
activităţile noastre. Pentru a intelege mai bine funcționarea creierului este necesar să cunoaștem
anatomia sistemului nervos (din care face parte creierul și măduva spinării).
1. Sistemul nervos
Sistemul nervos este totalitatea organelor nervoase [1]. Organele nervoase sunt protejate la
exterior de un sistem de trei membrane numit meninge. El cuprinde encefalul protejat de craniu şi
măduva spinării, amplasată în coloana vertebrală.
1.1. Clasificarea componentelor sistemului nervos Tabelul 1
SISTEMUL NERVOS (S.N.) - clasificare
1-trunchi - bulb rahidian
cerebral - puntea lui Varolio
-a1) encefalul - mezencefal
(în cutia craniană) 2- cerebel (creierul mic)
talamus
I.- după A)-Sistem nervos central hipotalamus
localizare SNC 3-diencefal metatalamus
subtalamus
epitalamus
4-emisfere cerebrale
b1) - măduva spinării (în coloana vertebrală)
B)-Sistem nervos periferic a2) -nervii cranieni - senzitivi – motori - micști
SNP spinali micști
b2)ganglioni vegetativi
spinali și omologii lor cranieni
a)-Sistem nervos somatic - funcția de relație integrează organismul în mediu
II.-după b)-Sistem nervos vegetativ - Simpatic–intervine in condiții de viață neobișnuite (furie).
funcție - Parasimpatic – intervine în condiții obișnuite de viață.
II. ENCEFALUL
Localizare Structura Funcții
1 Trunchiul cerebral funcția reflexă și funcția de conducere
este format din : Bulbul rahidian şi puntea au o porţiune
Uneşte - bulbul rahidian ventrală, în care predomină substanţa albă, şi o
encefalul cu - puntea lui Varolio porţiune dorsală, în care predomină substanţa
măduva - mezencefal cenuşie.
spinării și se Reflexele bulbare 1. substanta cenușie – are funcția reflexă
află situat în sunt acelea care – sub formă de nuclei: senzitivi, motori,
continuarea asigură reglarea a vegetativi.
măduvei trei funcţii: * nucleii senztivi – primesc impulsuri de la
spinării; are circulaţia, digestia şi organele de simț, tegumentul feței, mușchii
forma unui respiraţia; feței.
trunchi de - distrugerea * nucleii motori – comandă mișcări ale
con. bulbului rahidian mușchilor din regiunea feței, limbii, faringelui.
poate duce la moarte * nucleii vegetativi – centrii reflexelor
imediată. vegetative: salivar, lacrimal, gastrosecretor
(sucuri digestive)
* nucleii proprii = centri cardiovasomotori și
respiratori (aceștia descarcă impulsuri ce
controlează mușchii respiratori)
2. substanța albă –are funcția de conducere
2 Diencefalul
- este situat sub Este format funcții: - reglează temperatura corpului
emisfere cerebrale, în din: - controlează aportul de alimente și lichide
continuarea substanță - controlează funcțiile sexuale
trunchiului cerebral. cenușie - controlează sistemul afectiv - emoțional
În legătură cu 1 - talamus (emoțiile)
diencefalul sunt două 2 - Hipotalamusul reprezintă centrul superior de
glande- hipofiza pe hipotalamus integrare, reglare şi coordonare a funcţiilor
partea ventrală, 3 - principale ale organismului (organe de simț:
epifiza pe partea metatalamus văzul, auzul ,mirosul)
dorsală. 4 - subtalamus
5 - epitalamus
3 Cerebelul
- este situat în cutia - Cerebelul are forma unui - Funcţiile cerebelului sunt:
craniană în partea fluture și prezintă o porţiune funcţia reflexă şi funcţia de
inferioară, dorsală. mediană, vermisul, şi două conducere.
Poziţionat în porţiuni laterale, voluminoase, - asigură menținerea echilibrului
spatele trunchiului numite emisferele cerebeloase - (legătura cu urechea internă)
cerebral, legat prin substanța albă este la interior, - reglează tonusul muscular
cordoane de iar substanta cenusie la exterior - asigură precizia mișcărilor
substanță albă. = scoarța cerebeloasă, comandate de scoarța cerebrală.
4 Emisferele cerebrale (creierul mare)
– Reprezintă partea Două emisfere sunt separate - functii: -substanța cenușie din
cea mai de un șanț interemisferic și scoarța cerebrală conține:
voluminoasă a mai sunt 3 șanțuri mari - arii senzitive (vizuală,
sistemului nervos principale, auditivă, gustativă,
central. Emisferele - șanțul central, -șanțul lateral somestezică), primesc informații
sunt separate prin - şanțul parieto-occipital. de la diferiți receptori; la nivelul
fisura longitudinală Sanțurile mari delimitează 4 lor se formează senzatiile
şi unite în lobi: parietal, temporal, (auditive, vizuale, gustative) -
profunzimea ei prin occipital, frontal– substanța arii motoare – comandă
corpul calos. albă la interior, iar substanța mișcările
Se numește cenușie la exterior = scoarța - arii de asociație –controlează
telencefal. cerebrală personalitatea, temperamentul.
2.1. Structura neuronului. Neuronul este unitatea morfo-funcţională a sistemului nervos [4].
a) b) c)
Fig. 4. Transmiterea influxului nervos prin sinapse
fig.4.
Zona de conectare a axonului unui neuron cu dendritele altui neuron se numeşte „sinapsă”, la
nivelul căreia se realizează comunicarea între neuroni. Transmiterea impulsului nervos de la
un neuron la altul prin sinapsă nu se poate realiza printr-un salt electric deoarece membrana
postsinaptică nu este excitabilă electric. Această transmitere a impulsului nervos se
realizează printr-un mecanism chimic. În interiorul neuronului, impulsul ajunge în vârful
axonului, atinge butonii axonului, care conțin vezicule pline cu subtanțe chimice numite
neurotransmiţători şi determină eliberarea acestora, care mediază transmiterea influxului
nervos la nivelul sinapselor. În fig.4 (b și c) se observă că la capătul fiecărui axon se găseşte o
parte mai lată, numită „buton terminal axonal”. Acesta prezintă un număr mare de cavităţi
foarte mici numite vezicule sinaptice, care conţin substante chimice complexe, numite
„neuromediatori”. Când semnalul electric ajunge la butonul terminal al axonului veziculele
sinaptice migrează spre membrana axonului, confluiază cu membrana și determină eliberarea
neurotransmițătorilor în spaţiul dintre axon și dendrite, cunoscut sub numele de „fanta
sinaptică”. Neurotransmițătorii traversează fanta sinaptică prin difuzie și ajung la suprafața
dendritelor, unde se leagă de receptorii specializaţi ai acestora. Un neuron poate să transmită
mai departe semnalul sau nu.
3.2. Actul reflex și arcul reflex
Organele nervoase prin cele două tipuri de substanță îndeplinesc două funcții: funcția
reflexă care este realizată de substanța cenușie și funcția de conducere realizată de substanța
albă. Reflexul reprezintă reacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone
receptoare. Arcul reflex = suportul anatomic al actului reflex. Actul reflex reprezintă
mecanismul fundamental de activitate a sistemului nervos.
Structura arcului reflex. La realizarea unui arc reflex participă cinci componente anatomice
și anume: receptorul, calea aferentă, centrul nervos, calea eferentă, efectorul.
1. receptor = structura specializată asupra căreia acționează stimulii; poate transforma energia
stimulului în influx nervos.
2. cale aferentă = cale senzitivă, are rolul de a transmite influxul nervos de la receptor la
centrul 3. centrul nervos = se găsește în substanța cenușie, are rolul de a primi și analiza
informația (influxul nervos ) pe care o transformă în comandă.
4. cale eferentă = cale motorie, rolul de a transmite comanda de la centru la organele
efectoare.
5. efectorul = execută comanda; reprezentat de mușchi netezi, mușchi striați, glande
endocrine.
Receptorul este de obicei o celulă sau un grup de celule diferențiate și specializate în celule
senzoriale (gustative, auditive, vizuale, vestibulare) fibre conjunctive și formațiuni nervoase
dendritice (receptorii tegumentari și proprioceptorii, receptorul olfativ, receptorii durerosi).
La nivelul receptorului are loc transformarea energiei excitantului în influx nervos.
Bibliografie
[1]. V. Valentin – Sistemul nervos.
https://veritasvalentin.wordpress.com/2012/12/16/subcapitolul-vii-sistemul-nervos/untitled-
19/
[2]. Daniel Necșulescu – Structura țesutului nervos
http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/structura-tesutului-nervos.html
[3]. Fiziologia neuronului
http://www.medtorrents.com/blog/fiziologia_neuronului_clasificarea_neuronilor/2012-10-13-
9
[4]. http://www.ymed.ro/sistemul-nervos-notiuni-de-anatomie-si-fiziologie/
[5]. http://www.ymed.ro/functia-reflexa-a-sistemului-nervos/
[6]. Olteanu, A., Lupu, V.- Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.
[7]. Miu, A. C.,Olteanu, A. I. Neuroştiinţe. De la mecanisme moleculare şi celulare la
comportament şi evoluţie. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca. 2003.
[8]. Sistemul nervos și organele de simț - Atlas color – Werner Kahle – Coordonator Prof.
Al.T. Ispas, Editura Callisto, București.
[9]. Cezar Niculescu, Carmen Sălăvăstru si alții-Anatomia și fiziologia omului, Compendiu,
editura Corint.