1.

Psihologia vârstelor ca știință

1.1. Psihologia vârstelor ca știință.

1.2. Copilul din perspectivă istorică.

1.3. Conceptul de dezvoltare. Domenii/nivele ale dezvoltării umane.

Chironda
Natalia
 Psihologia vârstelor reprezintă studiul
științific al comportamentului și al
Copilul nu este un adult în miniatură dezvoltării în decursul întregii vieți.

Traseul dezvoltarii nou-născutul devine bebeluș, iar

apoi, succesiv, preșcolar, școlar și adolescent,
Arap Amina 1.1. Psihologia vârstelor ca știință.
Copiii sunt fascinanți şi importanţi pentru că seamănă cu adulții, dar
în același timp sunt și diferiți de aceștia.
Viața psihică a copilului nu este o copie la proporții mai mici a
adultului ci, are caracteristici specifice pe care știința trebuie să le
cunoască în profunzime. Copiii sunt fascinanți și pentru că
Psihologia vârstelor este o specialitate aparte esența copilăriei este schimbarea;
a observa felul în care
și relativ recentă în domeniul psihologiei. Ea
nou-născutul devine bebeluș, iar
se ocupă de schimbările comportamentale apoi, succesiv, preșcolar, școlar și
care apar de-a lungul vieții individului, adolescent, precum și a încerca să
răspunzând la întrebări cum ar fi: „Cum ne înțelegem mecanismele care stau la
comportăm?”; „De ce?”; „Care sunt baza acestei schimbări, reprezintă o
diferențele față de același tip de activitate interesantă din punct
de vedere intelectual, dar și una care
comportament al aceluiași individ, aflat la oferă multe satisfacții din punct de
un alt stadiu de dezvoltare?”. vedere emoțional.
Arap Amina 1.2. Copilul din perspectivă istorică.
Psihologia vârstelor are ca obiect studiul schimbărilor psihologice care au loc începând de la naștere, până în
perioada bătrâneții. Psihologia vârstelor reprezintă studiul științifical comportamentului și al dezvoltării în
decursul întregii vieți.
Psihologia vârstelor are două obiective principale: • de a descrie modul în care se dezvoltă indivizii umani, cum se
schimbă pe parcursul vieţii • de a explica dezvoltarea punând în evidenţă factorii care determină
aceste schimbări Copiii erau văzuți ca adulți, cu toate că într-o versiune mai mică, și, în măsura
. posibilităților, erau tratați la fel. De exemplu, în picturile din Evul Mediu, copiii erau
reprezentaţi ca adulți în miniatură, singura diferență fiind mărimea corpului. Nu se
ține cont de diferențe la nivelul proporției corporale, iar hainele lor sunt pur și simplu
niște copii micșorate ale celor purtate de bărbați și femei. Deci, nu doar că erau văzuți
similari cu adulții, ci se și aștepta din partea copiilor să ia parte la aceleași activități, în
Copilul-adult muncă sau în joc.
în miniatură Revoluția industrială de la sfârșitul secolului optsprezece a creat o cerință enormă
pentru forța de muncă ieftină; părinții erau adesea dependenți de salariile
copiilor, iar angajatorii fără scrupule nu ezitau să trimită copii de 6 ani. Legea
din 1833 prevedea ca, între 9 și 13 ani, copiii să lucreze numai 48 de ore pe
săptămână, iar cei între 13 și 18 ani doar 68 de ore pe săptămână.
Arap Amina 1.3. Conceptul de dezvoltare.
Domenii/nivele ale dezvoltării umane
Studiul dezvoltării umane încearcă să răspundă la întrebarea de ce oamenii se schimbă în timp și de ce ei rămân aceiași. Studiul
dezvoltării umane, în general și al dezvoltării copilului, în particular surprinde particularitățile de vârstă și individuale, felul
cum apar și se manifestă diversele procese și însușiri psihice. Dezvoltarea proceselor cognitive, afective, voliționale, a însușirilor
personalității se realizează în cadrul unei relaționări specifice în care putem surprinde, pe de o parte, particularitățile de
vârstă, iar pe de altă parte, particularitățile individuale.
1. Dezvoltarea fizică include tot ce ține de dezvoltarea
corporala (înălțime, greutate, mușchi, creier, organe de
simț), abilitățile motorii (de la învățarea mersului până
Se consideră că dezvoltarea psihică a la învățarea scrisului). Tot aici sunt incluse aspecte
Noțiunea de privind alimentația și sănătatea.
copilului cuprinde următoarele perioade:
"stadiu de 2. Dezvoltarea cognitivă include toate procesele mintale care
o 0 -1 an – sugarul (primul an de viață)
dezvoltare"
intervin în actul cunoașterii sau a adaptării la mediul
definește o 1 - 3 ani - copilul mic (prima copilărie)
înconjurător. In acest stadiu includem percepția,
totalitatea
imaginația, gândirea, memoria. învățarea și limbajul.
trăsăturilor o 3 - 6 ani –preșcolaritatea
specifice unei 3. Dezvoltarea psiho-socială este centrată asupra
o 6 - 11 ani - școlarul mic
anumite etape de personalității și dezvoltării sociale ca părți ale unui
viață comune o 11-14 ani - pubertate întreg. Dezvoltarea emoțională este și ea analizată,
pentru copiii de exprimând impactul familiei și societății asupra
o 14-18 ani - adolescentă
aceiași vârstă. individului.
Apopii Laura

Copii sunt fascinați și extrem de importanți. Ei sunt fascinați pentru că seamănă

cu adulții, dar în același timp sunt și diferiți de aceștea. S-a constatat că viața
psihică a copilului nu este o copie ci are caracteristici specifice

● Psihologia vârstelor are ca obiect studiul schimbărilor psihologice care au

loc începând de la naștere până la perioada bătrâneții.
Țurcan Irada
Botnaru Cătălina
Aurelia
S-a constatat astfel, că viața psihică a copilului nu este o copie la proporții mai mici a adultului ci,
are caracteristici specifice. S-a constatat astfel, că viața psihică a copilului nu este o copie la
proporții mai mici a adultului ci, are caracteristici specifice,esența copilăriei este schimbarea; a
observa felul în care nou-născutul devine bebeluș, iar apoi, succesiv, preșcolar, școlar și
adolescent, copiii sunt importanți și pentru că evoluția societății depinde de felul în care creștem și
educăm generațiile viitoare.
Psihologia vârstelor are ca obiect studiul
schimbărilor psihologice care au loc începând de la
naștere , până în perioada bătrâneții .

Psihologia vârstelor reprezintă studiul științific al

comportamentului și al dezvoltării în decursul
întregii vieți .

Scopul psihologiei copilului este de a aduna o bază de

cunoștințe care poate asigura înțelegerea atât a copilăriei în
general , cât și a caracteristicilor distinctive ale’ copiilor
luați individual .

Gram Gabriela
Gram Gabriela
Corcevoi Maria
 Pădureac Ionela
Copiii sunt fascinanți și extrem de importanți -
două motive foarte bune pentru a dori să
descoperim mai multe despre ei.
Psihologia vârstelor are ca
obiect studiul schimbărilor
psihologice care au loc începând de
la naștere, până în perioada
bătrâneții.

Scopul psihologiei
copilului este de a
aduna o bază de
cunoștințe care poate
asigura înțelegerea atât
a copilăriei în general,
cât și a caracteristicilor
distinctive ale’ copiilor
luați individual.
Nacu Alexandrina

Scopul psihologiei copilului este de a aduna o baza de cunostinte

care poate asigura intelegerea atat a copilariei in general,cat si a
caracteristicilor distinctive ale copiilor luati individual.
Psihologia vârstelor are ca
obiect studiul schimbărilor
psihologice care au loc de la
naștere până în perioada
bătrâneții.
Vîntu Cătălina
 Bordianu Ana-Maria
Psihologia vârstelor se ocupă de
Copiii sunt fascinanți și pentru că esența schimbările comportamentale care
copilăriei este schimbarea; a observa felul în apar de-a lungul vieții individului,ea
care nou-născutul devine bebeluș, iar apoi, raspunde la întrebările:
succesiv, preșcolar, școlar și adolescent. Care sunt
cauzele
acestor
Copii seamănă cu adulții, dar în același timp schimbări?
sunt diferiți de ei, el fiind un adult în miniatură. Cum ne
comportăm?
De ce? Există modificări
fundamentale în
comportamentul
uman?
Galan Sabrina
Copii sunt niste adulti
in miniatura.
Copii sunt
candidati
Psihologia virstelor
ai
studiaza dezvoltarea Dezvoltarea psihica personalit
psihica si fizica a are la baza atii.
oamenilor. modificarea psihica a
omului.

Scopul psihologiei
este de a studia
psihicul.
Canțîr Cristina
Un copil nu este un matur în miniatură ci are
caracteristici specifice. Esența copilăriei este shimbarea
, faptul de a observa felul în care au loc diferite
schimbări reprezintă o activitate interesantă.
Psihologia vârstelor este o ramură a psihologiei care se
ocupă de studierea acestor schimbări comportamentale
ce au loc în viață la o anumită vârstă = schimbările
psihologice de la naștere până la bătrânețe.Scopul
psihologiei copilului este de a aduna , de a cerceta
cunoștințe ce asigură înțelegerea copilăriei în general și
a caracteristicilor individuale a copilului. trei întrebări
: CÂND? perioade CUM? (cum copilul iși face
prieteni?)DE CE ? ( de ce băieții sunt mai agresivi
decât fetele în perioada adolescentină?) etc.
 Canțîr Cristina
Epoca medievală -copilul era considerat un matur, erau dați
de la varste fragede doicilor, meșterilor. Conceptul de
copilărie= sec 17-18. Revoluția industrială- copii munceau
mult, dar plătiți mizer, erau exploatați de proprii părinți.
1833 parlamentul M. Britanie a emis legi cu privire la
monotorizarea muncii copilului. Lucrau 48-68 ore pe
săptămână.
Dezvoltarea umană= ontogeneză (biologic, fizic, social).
Stadiu de dezvoltare- trăsături specifice unei anumite etape
de viață. Dez. psihică a copilului : sugarul , copilul mic,
preșcolaritatea, școlarul mic, pubertatea, adolescența.
3 domenii principale : dezv. fizică, cognitivă (mintală),
psiho-socială.
Gherghelejiu Natalia

1. Psihologia vârstelor ca știință:

Petlii Diana
 Ailoi Victoria

Copii seamănă cu adulții, dar

în același timp sunt diferiți
de aceștia, viața psihică a
copilului are caracteristici
specifice.

Copiii sunt importanți și

pentru că evoluția
societății depinde de felul în
care creștem și educăm
generațiile viitoare.

Psihologia se ocupă de
schimbările
comportamentale care apar
de-a lungul vieții individului.
Furtuna Ana-Maria

Copii sunt fascinati pentru ca seamana cu adultii, dar in

acelasi timp sunt diferiti de acestia. In Evul Mediu copii erau
reprezentari ca aduti in miniatura.
In secolele XVII-XVIII a aparut pentru prima data o
modificare in conceptia de copilarie.
Psihologia copilului studiaza legile de dezvoltare a psihicului
copilului.
 petreciMoșanu Ionela
timp cu el. Gândirea unui copil se diferențiază de a unui matur, zambind
mai colorat, având prieteni imaginari și fiind alt cineva.
În societatea medievală ideea de copilărie nu exista; Copiii
erau văzuți ca adulți, cu toate că într-o versiune mai mică, și, în
măsura posibilităților, erau tratați la fel.
Abia în secolele șaptesprezece și optsprezece a apărut pentru
prima dată o modificare în concepția despre copilărie.