O ICOANĂ REPICTATĂ DIN COLECŢIILE MUZEULUI

NAŢIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI

Emanuela Cernea
Adelaida Chiroşca

Cuvinte-cheie: Muzeul Naţional de Arta al Româ-

niei, Maica Domnului din Ahtârka, Maica Dom-
nului din Kazan, Maica Domnului din Kapluno-
vka, Maica Domnului Îndurerata, Golgota, Slobo-
janščina, Mănăstirea Putna, resturare, ferecătură,
Bătălia de la Poltava, regimentul din Ahtârka, ca-
zaci, husari.

În patrimoniul Muzeul Naţional de Artă al Ro-

mâniei, printre icoanele de provenienţă târzie,
se păstrează o colecţie de icoane ce evocă chi-
pul Maicii Domnului Îndurerata. Icoane mari şi
mici, pe lemn şi pe sticlă, în care se atestă di-
verse interpretări ale unui subiect trist din is-
toria omenirii – drama crucificării. Una dintre
icoane, însoţită de o ferecătura impresionantă,
reprezintă o compoziţie iconografică cunoscu-
tă cu numele Maica Domnului din Ahtârka (fig.
1)1. Astfel, în prim-plan este redată imaginea
schematică a muntelui Golgota şi crucea cu Ii-
sus Hristos răstignit. În spatele Golgotei este
înfăţişat chipul Maicii Domnului cu mâinile
1. Maica Domnului din Ahtârka (cu ferecătură). Rusia,
unite în rugăciune şi ochii îndreptaţi spre cel ce sec. XVIII. Muzeul Naţional de Artă al României,
priveşte. Pe bara superioară a crucii, pe o placă inv. nr. 739/12082.
metalică, se desluşesc siglele ruseşti (И)Н ЦИ
din acrostihul biblic Иисус Назарянин Царь
Иудейский  / INRI – Iesus Nazarenus Rex Iu-
(IG), MГ (MG), ПВ (PV), acestea fiind dispuse
daeorum, precum şi monograma Mântuitorului
în dreapta nimbului Preacuratei şi pe muchia
IC XC / IS HS. Pe latura de sus a ramei, în două
de jos a ferecăturii. Ferecătura, frumos lucrată,
medalioane rotunde, s-a înscris monograma
este împodobită cu ornamente vegetele stilizate,
Maicii Domnului MP FY, iar pe cea de jos – o
garnisite cu decoruri perlate pe borduri. Gravate
inscripţie care anunţă că această icoană repre-
pe veşmintele Preacuratei, pe nimbul ei şi pe du-
zintă Imaginea şi măsura icoanei Maicii Dom-
blul chenar care încadrează personajele centrale,
nului din Ahtârka, care s-a revelat în anul 1739
acestea conferă ferecăturii o valoare deosebită.
(Изображенiе и мhра Ахтiрски– иконы Б(о)
Nimbul detaşabil al Maicii Domnului este pre-
гоматерния котора– нвилас(ь) въ 1739 годu).
văzut pe centru cu o floare înmugurită, gata să
În centrul legendei s-a gravat stema Rusiei – ac-
se deschidă care, împreună cu cele două stelele
vila bicefală triplu încoronată cu sceptru şi glob
în opt raze de pe umeri, simbolizează neprihăni-
cruciger în gheare. Pe ferecătură se disting pa-
rea Fecioarei. Chipul Mântuitorului, acoperit la
tru poansoane, dintre care unul conţine titlul
mijloc cu un linţoliu, este încununat de aureola
metalului – 82, celelalte – siglele gravorilor IГ
în care se disting braţele crucii cu siglele w o n –
Muzeul Naţional de Artă al României, inv. nr. 739/12082.
1 iniţialele expresiei Cel ce este (Exodul: 3, 13-14).

Tyragetia, s.n., vol. XIII [XXVIII], nr. 2, 2019, 295-306. 295

 II. Materiale și cercetări
1. Maica Domnului din Ahtârka (cu ferecătură). Rusia,
sec. XVIII. Muzeul Naţional de Artă al României,
inv. nr. 739/12082.
La înlăturarea ferecăturii s-a observat că icoana
este foarte degradată, suferind multiple inter-
venţii asupra picturii originale, unele chiar cu
scopul de a o adapta la dimensiunile şi tematica
ferecăturii din argint aurit. Pictura originală, da-
tabilă în secolul XIX, reda un alt tip iconografic
celebru, acela al Maicii Domnului din Kazan (fig.
2). Pentru ca în golurile ferecăturii să poată fi
„citite” fragmentele specifice tipului iconografic
al Maicii Domnului de la Ahtârka, icoana origi-
nală – de o execuţie tehnică şi artistică deosebi-
tă – a fost repictată grosolan în aceste zone. Mai
mult decât atât, pentru că blatul de lemn al icoa-
nei era puţin mai mare decât ferecătura, acesta
a fost tăiat în partea de sus şi pe lateral cu 21 şi,
respectiv, cu 33 de mm, întreaga imagine depla-
sându-se spre stânga. Pe icoană, în partea stân-
gă, s-a inscripţionat neglijent textul: Restavrat
/ p. M S Regina Elisabeta / cap. Jg. Bogatsky /
Bucureşti / 1938 Aprilie 25, executat cu acelaşi
creion cu care s-au „corectat” şi chipurile Fecioa-
rei şi al Mântuitorului.
Icoana dată, deşi nu este una dintre icoanele cele
mai valoroase din colecţia Muzeului Naţional de
Artă al României, ridică o serie întreagă de pro-
vocări care merită a fi puse în discuţie.
296
3. Maica Domnului din Kazan. Rusia, sec. XVIII.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23384-
92 (foto I. Foca).
Prima observaţie pe care a furnizat-o chiar infor-
maţia înscrisă pe icoană a fost aceea că un per-
sonaj cu nume de o rezonanţă slavă – Căpitanul
Ig. Bogatsky – este prezent la Bucureşti în anul
1939. Numele personajului, ca şi tema icoanei,
încurajează identificarea acestuia în primul val
de migraţie în România din preajma sovietizării
Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Se prea poate ca
pretinsul restaurator, acest căpitan Bogatsky, să fi
adus cu el în România atât icoana, cât şi ferecătu-
ra de argint care, nu se ştie exact în ce împrejurări,
a ajuns anterior anului 1949 în colecţia Muzeului
de Artă şi Arheologie „Carol I” din Bucureşti.
Următorul subiect se referă la modelul imaginii
originale şi cât de reuşită a fost alegerea tipului
iconografic Maica Domnului din Kazan pentru re-
constituirea celui al Maicii Domnului din Ahtârka.
Revelarea icoanelor menţionate a avut loc la o dis-
tanţă de 160 de ani una de alta, icoana Maicii Dom-
nului din Kazan fiind descoperită în anul 1579, cea
a Maicii Domnului de la Ahtârka – în 1739.
Icoana originală reprezintă un tip iconografic re-
velat în oraşul Kazan, cu o compoziţie iconogra-
fică distinctă şi un chip al Fecioarei minunat dar,
după cum afirmă unii cercetători, necunoscut
pentru acele timpuri (Мюлер 2004) (fig. 3). În
 E. Cernea, A. Chiroşca, O icoană repictată din colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României

imagine Fecioara se reprezenta bust, cu conturul

feţei rotunjit, ochii înţelepţi şi miloşi. Îşi apleacă
capul spre Prunc, îndreptându-şi privirea îndure-
rată spre El, gest păstrat şi în copiile timpurii ale
icoanei. Chipul Pruncului, de o frumuseţe subli-
mă, este redat în picioare, frontal, cu mâna stângă
ascunsă sub himation, cu dreapta binecuvântând
cu două degete, gestul fiind unul incert (Хафизов
2004). Icoana va ajunge să fie foarte populară, co-
piile târzii deviind uneori de la însuşirile modelu-
lui original – în ele Maica Domnului fiind repre-
zentată până la mijloc, întorcându-şi privirea spre
cel ce se roagă. Chipul ei poate fi uneori marcat de
trăiri intense, alteori este mai destins, mai duios.
Repictarea urmăreşte sugerarea unui model
iconografic revelat în anul 1739, în localitatea
Ahtârka, gubernia Harkov (regiunea Sumî, Ucrai-
na), în care Maica Domnului este redată în chip
de tânără fecioară, cu părul lung şi capul desco-
perit, stând cu mâinile în rugăciune în spatele
Golgotei, pe care este redat Iisus Hristos răstig-
nit pe cruce (fig. 4). Unii cercetători semnalează 4. Maica Domnului din Ahtârka. Rusia, Mihail
Ivanov, 1768. Muzeului de Artă din or. Sumî
apariţia acestei imagini în secolul al XVII-lea, ea (după: Юрченко 2014).
însoţind husarii unguri în cadrul campaniilor mi-
litare. Aduse de originarii din Ucraina de pe malul
drept al Niprului, imaginile cu Maica Domnului Răstignirii. Din lipsa unei inscripţii ce ar denumi
care se roagă, specifice catolicilor, devin foarte personajele de pe icoană, chipul Mariei Magdale-
populare în Kiev şi în Ucraina de pe malul stâng na a fost interpretat drept cel al Fecioarei Maria
al Niprului (Юрченко). Specialiştii afirmă că mo- din scena Bocetul Maicii Domnului, compoziţiile
delul icoanei revelată la Ahtârka este de tradiţie iconografice ulterioare păstrând însuşirile imagi-
occidentală, de aici şi atributele ei care corespun- nii originale – capul descoperit, părul lung, gestul
deau simbolurilor occidentale de pietate, cum mâinilor (Хохлова 2009, 145). Străină iconogra-
ar fi capul descoperit al Fecioarei, părul ei lung fiei ortodoxe orientale, această icoană însă nu lip-
şi ondulat, gestul mâinilor unite în rugăciune seşte din codicele bisericeşti (Сушко 2011).
(Шулик 2007). Despre originile ei apusene men-
În locul de revelare a icoanei se va înălţa o biserică
ţiona şi Paul de Alep, consemnând în memoriile
de piatră cu hramul Acoperământul Maicii Dom-
sale despre meşterii cazaci care utilizau în icoa-
nele lor frumuseţile feţelor şi culorile veşminte- nului, ctitorită la început de cazacii F. Kacenovsky
lor de la pictorii franci şi leşi (Юрченко, 2014). şi I. Lesevitzky, ajutaţi ulterior şi de aristocraţii Şe-
Tot în acest context este de menţionat că zugravii remitiev, Panin, Cernâşev, dar şi de împărăteasa
ucraineni s-au inspirat foarte mult din gravurile Elisabeta, care va dona, în anul 1753, 2000 de ru-
Bibliei lui Piscator, editată la Amsterdam în 1650, ble. Lăcaşul va fi sfinţit în anul 1768, devenind unul
foarte populară în Ucraina în acele timpuri. În se- dintre cele mai venerate lăcaşe din Slobojanščina
colul XVIII în Ucraina sunt semnalate două gra- (Чекмарёв 2014). Aici icoana revelată la Ahtârka
vuri în lemn care evocă chipul Maicii Domnului se va păstra ani la rând, urmele ei pierzându-se pe
de la Ahtârka, imaginile redând aproape întoc- la începutul secolului XX. În anul 1844, în ajunul
mai originalul (Шпак 2006, 71, 123). În aceeaşi sărbătorii Sf. Treime, a fost instituită procesiunea
ordine de idei unii cercetătorii înaintează ipoteza religioasă Drumul Crucii, icoana din Catedrala
că imaginea a fost inspirată din gravurile cu chi- Acoperământul Maicii Domnului din Ahtârka fiind
pul Mariei Magdalena (Гриднева 2011, 54), alţii, dusă spre Mănăstirea Sf. Treime, situată la o dis-
susţinând această idee, concretizează că în aceste tanţă de 4 km de oraş şi restituită înapoi de sărbă-
imagini Maria Magdalena era reprezentată în faţa toarea Duminica Tuturor Sfinţilor (Ливцов 2014).

297
 II. Materiale și cercetări
Din descrierile schemelor iconografice pare că,
pentru reconstituirea modelului solicitat, alegerea
unei icoane de tipul Maica Domnului din Kazan
n-a fost întâmplătoare, elementele compoziţiona-
le potrivindu-se, la prima vedere, cu imaginea care
urma să fie repictată. Chipul Fecioarei din icoana
originală, care ocupă aproape întregul câmp, ca-
pul ei aplecat puternic, faţa îndurerată, sunt ex-
presii ce se regăsesc şi în icoana Maicii Domnului
de la Ahtârka. La fel şi chipul Pruncului, redat nu
în braţele Maicii dar alături de ea, permitea recon-
stituirea imaginii solicitate. În acelaşi rând este
de menţionat că Fecioara din imaginea în care s-a
intervenit nu mai priveşte spre Fiul răstignit, cum
o vedem în icoana revelată la Ahtârka, ci îl fixează
cu privirea pe cel ce se roagă. Expresiile dramati-
ce de pe chipul Maicii Domnului din Kazan diferă
de cele din icoana Maicii Domnului din Ahtârka,
aici tristeţea Fecioarei fiind mai potolită, mai du-
ioasă. Mâinile Preacuratei, adăugate picturii origi-
nale, în deschizătura maforionului par desprinse
de corpul acesteia, părul despletit, aranjat negli-
jent pe frunte, este repictat peste maforion, toate
aceste completări afectând imaginea Maicii Dom-
nului. A fost schimonosit şi chipul Mântuitorului,
peste care s-a improvizat o răstignire, din care
lipseşte chiar crucea, aşa încât Iisus Hristos pare
că planează în aer. Cu toate că suprafeţele repicta-
te se încadrează perfect în decupajele ferecăturii,
buclele nonşalante ale Fecioarei, în raport cu faţa
ei marcată de durere, creează un contrast bizar.
Toate aceste „plăsmuiri” devin şi mai caraghioase
privite direct pe suprafaţa icoanei, şi nu doar în
golurile ferecăturii.
Un alt subiect care merită abordat reiese din is-
toriile de manifestare ale icoanelor revelate în
localităţile Kazan şi Ahtârka. Popularitatea de
care s-au bucurat copiile acestor imagini depar-
te de zonele de revelare, alimentează ideea că în-
tâlnirea lor pe un suport comun din lemn poate
aminti de evenimentele de la mijlocul secolului
XVIII din Ţinutul Slobojanščina2. În acest con-
text menţionăm o icoană de tipul Maicii Domnu-
lui din Kazan, revelată în anul 1689 în localita-
tea Kaplunovka care, prin manifestarea puterilor
sale, va ajunge la începutul secolului XVIII foarte
populară în zonă (fig. 5). Anume această icoană
Slobojanščina – regiune istorică, parte componentă a Rusiei
2
în secolele XVII-XVIII. Astăzi, în componenţa acestui ţinut
istoric intră regiunea Harkov şi o parte din regiunile Sumî,
Doneţk, Lugansk (Ucraina), precum şi regiunile Belgorod,
Kursk şi Voronej (Federaţia Rusă).
298
va însoţi armatele ruseşti în campaniile împotriva
suedezilor, devenind scut de credinţă şi apărare
în victoria Bătăliei de la Poltava (Чугреева 2009,
302). După evenimentele de aici ţarul Rusiei Pe-
tru I va îmbrăca icoana într-o ferecătură din ar-
gint aurit, bătut cu pietre scumpe, împodobind
chipul Maicii Domnului cu o splendidă coroană.
Această înaltă apreciere acordată icoanei Maicii
Domnului din Kaplunovka îi va aduce un renu-
me şi mai mare, atrăgând în zonă mii de pelerini
(Чугреева 2009, 303-304).
În prima jumătate a secolului XVIII aceste locuri,
după cum am văzut, au fost binecuvântate de pă-
trunderea icoanei Maicii Domnului din Ahtârka,
localitate ce se afla la o distanţă de circa 20 de
km de Kaplunovka. Primele date despre icoană
parvin în urma campaniilor militare ce au avut
loc aici, ea fiind purtată de cazacii ucraineni şi
de husarii regimentului din Ahtârka3 pe stindar-
dele lor de luptă alături de chipul Mântuitorului
(Юрченко 2014). Împăratul Petru I i-a apreciat
mult pentru serviciul lor din Ingria, din perioada
conflictului militar prelungit între Imperiul Rus şi
Suedia (Чугреева 2009, 303).
Vestea despre această icoană se va extinde fulmi-
nant în toată regiunea, ajungând într-un moment
chiar să concureze cu icoana de la Kaplunovka4,
3
Regimentul de cazaci din Ahtârka, la fel ca şi cele din
Harkov, Izium, Sumî, Ostrogojsk, a fost constituit de Petru
I pentru a întări hotarele de sud ale Rusiei încă la mijlocul
secolului al XVII-lea (Шамбаров 2010, 180; Волис 2007,
6), reorganizându-l în 1765 în Regimentul de husari din
Ahtârka (Шамбаров 2010, 238; Волис 2007, 181). În or.
Iujno-Sahalinsk se păstrează şi azi o icoană care a aparţi-
nut Regimentului de husari din Ahtârka semnată de ţarul
Nicolai I (1796-1855). Este o icoană mică de 11,7×9,2 cm,
placată cu argint, ferecătura fiind confecţionată în anul 1789
de gravorul Alexei Vihljaev, argintar moscovit în perioada
1781-1809 (Постникова-Лосева, 1983, 204, № 2092). Fe-
recătură mai conţine şi o marcă pentru calitate cu iniţialele
AOP – iniţialele unui gravor neidentificat – care a activat
la Moscova în perioada 1784-1807 (Постникова-Лосева
1983, 206, № 2137, 2138). Pe muchia laterală a icoanei se
distinge inscripţia Binecuvântare Regimentului din Ahtâr-
ca de la împăratul NP (Благословенiе Ахтырскаго полка
отъ Государя НП). НП / NP reprezintă iniţialele ţarului
Nicolai I – Nicolai Pavlovič, care a stat la tronul Rusiei în
perioada 1825-1855. Se ştie că acest Regiment a participat la
înăbuşirea rebeliunii poloneze din 1830-1831 şi în Războiul
Crimeii din 1853-1856.
4
„Rivalitatea” dintre cele două icoane făcătoare de minuni
semnalate în ceea ce priveşte protecţia garnizoanei ne inte-
resează mai puţin în acest moment, dar nu am vrea să tre-
cem peste acest episod relatat în detaliu în literatura dedica-
tă acestor icoane miraculoase fără a atrage atenţia că până
acum nu au fost puse în relaţie informaţiile despre compo-
nenţa etnică a acestei garnizoane şi prezenţa timpurie în
Moldova a primelor cópii după icoana făcătoare de minuni
de la Ahtârka.
 E. Cernea, A. Chiroşca, O icoană repictată din colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României

aşa încât cei din Kaplunovka mergeau să se închi-

ne icoanei de la Ahtârka, iar cei din Ahtârka – celei
de la Kaplunovka (Worobec 2016/2017, 66-68).
Istoria păstrează numele primului zugrav care a
văzut icoana originală, acesta fiind Ioan Bogo-
maz5, tot el încercând chiar să o restaureze pen-
tru a-i masca degradările. Cea mai timpurie copie
a icoanei de la Ahtârka datează din anul 1740 în
ea Fecioara fiind înfăţişată cu capul descoperit şi
foarte tânără (fig. 6). Pe copiile timpurii ale icoa-
nei Fecioara are ochii migdalaţi, pielea feţei şi a
mâinilor smeadă, însuşiri preluate probabil din
prototipul icoanei, care pare să fi fost pictată într-
un stil clasicizant.
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei păstrează în
colecţiile sale o icoană de acest fel datată din seco-
lul XVIII în care chipul Fecioarei păstrează aceste
însuşiri (Colecţia 2012, 17). O trăsătură specifi-
că imaginii originale pe care au preluat-o copiile
timpurii ar putea fi şi ochii coborâţi ai Preacuratei
care privesc spre Fiul de pe cruce (fig. 7). Majorita- 5. Maica Domnului din Kaplunovka. Rusia, sf. sec. XVII
tea cópiilor datează din a II-a jumătate a secolului (după: http://nowimir.ru/DATA/060023_1.htm).
XVIII, imaginea căpătând la acel moment însuşiri
stilistice distincte. Aceasta s-ar putea datora faptu-
lui că, în anul 1760, la Ahtârka, este invitat pictorul
şi pedagogul din or. Harkov Ivan Sablukov (1735-
1777), absolvent al Academiei de Arte Frumoase
din Sankt Petersburg, deschizând aici şi un atelier
de pictură. Dintre copiile timpurii poate fi menţi-
onată icoana pictată de Ivan Grecul în anul 1753,
cele pictate în atelierul lui Mihail Ohramenko,
una dintre ele datată din 1857, din colecţiile Mu-
zeului de Artă din Cernigov, va deveni prototipul
cromolitografiilor de la sfârşitul secolului XIX-
începutul secolului XX. Din anul 1768 provine o
altă icoană, pictată de Mihail Ivanov, conserva-
tă astăzi în patrimoniul Muzeului de Artă din or.
Sumî (Юрченко 2014). Copiile târzii ale acestui
chip marial se caracterizează atât prin păstrarea
însuşirilor imaginii originale, cât şi prin introdu-
cerea unor elemente noi, cum ar fi maforionul care
acoperă capul Preacuratei, adunându-i părul până
acum despletit sau gestul mâinilor încrucişate în
faţa pieptului. În imaginile târzii Maica Domnului
se reprezintă deseori în faţa Golgotei, nu în spatele
ei, ca pe icoana originală (fig. 8).
Ca şi în cazul icoanei Maicii Domnului din 6. Maica Domnului din Ahtârka. Rusia, 1740?
Kaplunovka, faima icoanei Maicii Domnului din (după: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=49
249&order=asc&pg=238).
5
Bogomaz – sinonim al termenului iconar – devenise un
pseudonim al zugravilor ucraineni, identificându-se uneori
cu numele lor.

299
 II. Materiale și cercetări
7. Maica Domnului din Ahtârka. Rusia, 1751
(după: https://veryimportantlot.com/en/lot-gallery/
view/icon-virgin-of-akhtyrskaya-4885).
8. Maica Domnului din Ahtârka. Rusia, sec. XVIII.
Galeria Naţională de Artă din or. Perm
(după: Щенникова 2009)
300
Ahtârka va aduce notorietate localităţii, Ahtârka
devenind la mijlocul secolului al XVIII-lea unul
dintre cele mai cunoscute oraşe din Ţinutul Slo-
bojanščina şi din localităţile ucrainene de pe ma-
lul stâng al Niprului (Волис 2007, 8). Vindecările
care s-au produs în urma rugăciunilor la această
icoană, vor atrage în regiune mii de pelerini, în-
alţii prelaţi văzându-se nevoiţi să iniţieze în anul
1743 o anchetă de examinare a actelor de vindeca-
re (Шулика 2007). Prima anchetă de acest tip a
fost iniţiată de Mitropolitul de Belgorod Antonie6
(1742-1748) (Чучко 2012, 97) şi a fost urmată în
1744 de o altă, solicitată de împărăteasa Elisabeta
Petrovna7. Cu toate că veridicitatea datelor a fost
recunoscută de Sfântul Sinod, acesta va între-
prinde în anul 1748 o nouă investigaţie (Шулика
2007), drept argument servind mărturiile baro-
nesei Elisabeta von Veidel despre puterile icoanei
revelate la Ahtârka8. Examinând aceste rezultate,
şi legitimând calităţile miraculoase ale icoanei,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, în anul
1751, va atribui acestei icoane calitatea de Icoană
Făcătoare de Minuni (Shevzov 2016/2017, 8-9),
instituind şi cinstirea ei sărbătoare oficială la 2 (15
iulie). A fost încuviinţată, totodată, înscrierea, pe
icoanele Maicii Domnului din Ahtârka şi pe fere-
cături, istoricul descoperirii icoanei, confirmat de
stema Rusiei – acvila bicefală cu trei coroane, cu
sceptru şi glob criciger în gheare (Шулик 2007).
Este unica icoană marială, afirmă specialişti, care
a fost marcată cu stema Rusiei în semn de recu-
noaştere de către oficialităţile statului a puterilor
ei miraculoase (Юрченко 2013).
6
Antonie Putneanul († 1748) – originar din Cernăuţi, nepotul
ierodiaconului Afanasie Zaharovschi, cu metanie din Mă-
năstirea Putna. Intră în monahism la Mănăstirea Putna, tot
aici fiind hirotonit ierodiacon, ulterior – ieromonah. Activi-
tatea: 1728 – Episcop de Rădăuţi, 1729-1740 – Mitropolitul
Moldovei. În 1740, pentru orientările sale rusofile, se refugi-
ază la Kiev. 1729-1740 – Mitropolitul Cernigovului şi Nejin-
skului, 1742-1748 – Mitropolitul Belgorodului (Drăguşanul
2006, 58; Чучко 2012, 92-101).
7
În anul 1744, împărăteasa Rusiei Elisabeta Petrovna (1741-
1762) vine la Ahtârka să se închine în faţa icoanei care s-a
revelat, prin mila Domnului, în anii ei de domnie (Юрченко
2014), şi care va emite un ordin de reevaluare a miracolelor
atribuite icoanei. Cercetările au durat trei ani, timp în care
au fost analizate 324 de cazuri de însănătoşire, înregistrân-
du-se numele persoanelor şi perioada vindecării (Shevzov
2016/2017, 8-9).
8
În anul 1748, soţia generalului Veidel, baronesa Elisabeta,
fiind foarte bolnavă, vine la Ahtârka să se închine icoanei
Maicii Domnului şi să se roage de sănătate. Noaptea ar fi
visat că Preacurata, prezicându-i moartea, a sfătuit-o să-şi
împartă averea şi să nu-şi facă griji pentru fetele ei, pentru
că ea le va ocroti mereu (Снессорева 2010, 285-286).
 E. Cernea, A. Chiroşca, O icoană repictată din colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României

Popularitatea acestor două icoane făcătoare de

minuni, atestată în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi
zonă, i-a determinat pe Ecaterina a II-a şi pe epi-
scopul de Belgorod şi Oboyansk Porfirie să insti-
tuie în anul 1766 o zi de sărbătorire comună – 11
septembrie – zi în care a fost revelată icoana Mai-
cii Domnului din Kaplunovka9 (Чугреева 2009,
306-307).
Una dintre temele cele mai surprinzătoare pe
care le aduce în discuţie această icoană este acela
al comunităţii etnice ce popula regiunea în mo-
mentul revelării icoanei. Este semnificativ faptul
că în regiunea Ahtârka, încă de la începutul seco-
lului XVIII, se stabilise o importantă comunitate
de moldoveni. Aceştia ajung aici încă din 1711, fă-
când parte din suita domnitorului Dimitrie Can-
temir, căruia îi este oferită de ţarul Petru cel Mare
o parte importantă a regiunii Harkov. Cele peste
330 de familii de moldoveni, ce numărau în jur de
4000 de persoane, sunt prezente în 13 aşezări din
9. Maica Domnului Îndurerata. România 1768.
zonă, una dintre ele fiind chiar Ahtârka. (Cazacu Muzeul Mănăstirii Putna.
1993, passim). Cei mai mulţi dintre moldovenii
instalaţi aici se vor înrola în armatele ruseşti, for-
mând un regimentul de husari moldoveni, foarte Un alt mitropolit al Moldovei, având metania în
eficient în campaniile militare ale Rusiei (Eremia aceeaşi mănăstire în care avusese şi Mitropolitul
2015, 29-30). Antonie – mai precis, la Mănăstirea Putna – este
Nu ne va surprinde, aşadar, dacă prima copie a şi el foarte prezent în difuzarea imaginii acestei
icoanei de la Ahtârka identicată în spaţiul româ- icoane în spaţiul românesc. Mitropolitul Iacov
nesc va ajunge tocmai în Moldova, la Mănăstirea Putneanul este, se pare, cel ce a comandat cea mai
Putna, la doar 17 ani de la declararea oficială a veche copie cunoscută a icoanei Maicii Domnului
de la Ahtârka, intrată în spaţiul românesc anterior
acesteia ca icoană făcătoare de minuni.
anului 1768, când donatorul său o îmbracă într-o
Cum au reverberat în spaţiul românesc istoriile frumoasă ferecătură din argint aurit. Icoana se
despre minunile trăite sau auzite de moldovenii păstrează şi astăzi la Mănăstirea Putna şi poate
auto-exilaţi în Rusia nu se poate spune cu exacti- fi considerată responsabilă de importul masiv de
tate, dar e lesne de înţeles că aceştia sunt „respon- icoane de acest tip din Rusia în zona Moldovei
sabili” într-o mare măsură de evlavia moldoveni- pe toata durata secolului al XIX-lea, dată fiind
lor de dincoace de Nistru faţă de icoana Maicii atât autoritatea mitropolitului, cât şi a lăcaşului
Domnului de la Ahtârka. La propagarea acestor de cult (fig. 9). Chipul Fecioarei cu ochi migda-
naraţiuni în cultura moldovenească a contribuit, laţi şi pielea feţei smeadă, părul cârlionţat, adus
fără îndoială, şi una dintre figurile remarcante la spate apropie foarte mult această imagine de
ale bisericii moldoveneşti despre care am vorbit copiile timpurii, care puteau încă păstra însuşirile
deja, şi anume mitropolitul Antonie, care a activat modelului original. Difuzarea acestui tip icono-
ca mitropolit al Belgorodului, centrul spiritual al grafic este greu de urmărit, dar se poate constata
regiunii Harkov şi al localităţii în care s-a revelat cu uşurinţă prezenţa masivă a copiilor după icoa-
această icoană, chiar în perioada producerii aces- na făcătoare de minuni de la Ahtârka în toate cele
tui eveniment. trei provincii româneşti, mai ales pe parcursul se-
colului al XIX-lea. Se constată chiar că tipologia
atât de novatoare şi „necanonică” a reprezentării
Maicii Domnului cu capul descoperit a stârnit cu
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte icoana Maicii Domnului din
9
timpul chiar şi interesul iconarilor locali, care şi-o
Ahtârka şi la 2/15 iulie – ziua în care a avut loc miraculoasa
ei revelare. asumă într-o manieră proprie.

301
 II. Materiale și cercetări
10, 11. Maica Domnului Îndurerata. Transilvania, sec. XVIII. Muzeul Naţional de Artă al României.
Deşi imaginea este dificil de abordat în zona artei
post-bizantine, ea este susţinută la nivelul evlavi-
ei populare de o legendă apocrifă intens vehicula-
tă în Evul Mediu – aceea a visului premonitoriu
al Maicii Domnului, când încă era copilă, în care
îi este arătată drama fiului pe care urmează să-l
nască. Deşi, atât imaginea, cât şi patetismul po-
veştii pare străin de retorica vizuală şi dogmatis-
mul narativ al spaţiului românesc de tradiţie bi-
zantină, această legendă apocrifă circulă şi la noi,
fiind tradusă şi intens copiată în secolele XVIII-
XIX. Numai în colecţiile Academiei Române am
descoperit aproape 40 de versiuni ale acestei le-
gende cunoscute sub diferite nume: Visul Mai-
cei Precestii, Visul Maicii Domnului, Visul ce au
văzut Născătoarea de Dumnezeu mai înainte de
a să răstigni Domnul nostru Iisus Hristos, Visul
Preacuratei Născătoare de Dumnezeu când au
adormit fecioara în Muntele Măslinilor (Ştrem-
pel 1978-1992, passim). Aşadar, atât moldove-
nii, cât şi valahii erau pregătiţi pentru receptarea
unei imagini cum este cea a Maicii Domnului de
la Ahtârka, în această ipostază feciorelnică, dar
plină de dramatism.
Dintre copiile icoanei de la Ahtârka din spaţiul
românesc, doar cele cu capul descoperit sunt de
influenţă rusească sau ucraineană, iconarii locali
preferând să acopere capul Fecioarei cu tradiţi-
onalul maforion. S-au păstrat informaţii despre
302
realizarea unei astfel de copii, la scară supradi-
mensionată, pentru tâmpla bisericii din Titireciu,
judeţul Vâlcea. Ea a fost realizată în 1837 de zu-
gravul Ilie din Teiuş şi include în câmpul pictat
al icoanei un poem dedicat Pătimirii lui Iisus şi
a Maicii Domnului (Bălan 2005, 725, X 1156). În
lipsa unei imagini a acestei icoane, despre care
am aflat că între timp a şi dispărut din biserică,
ne putem imagina că ea se înrudeşte iconografic
cu toate acele imagini ale Maicii Domnului Îndu-
rerate din picturile pe sticlă transilvăneană care îi
sunt, de altfel, contemporane. Dacă se va verifica
această ipoteză, ne-am putea permite să afirmăm
că una dintre sursele literare ale acestui tip neo-
bişnuit de reprezentare a Maicii Domnului ar fi
poemul redat pe icoana de la Titireciu.
Poemul în sine este o interpretare liberă a cunos-
cutei cântări liturgice a Bisericii Catolice intitula-
tă Stabat Mater Dolorosa (Diaconescu 2016, 63).
Ea a fost tradusă în limba română abia în secolul
al XIX-lea, întâi de Samuel Micu-Klein, în 1801,
apoi în 1804 de prefectul misiunii apostolice din
Moldova – Bonaventura Berardi, iar în 1830 An-
ton Pann îl include în ediţia de Cântece de Stea
tipărită în 1830. Cântat în Sâmbăta Mare şi la
Adormirea Maicii Domnului în bisericile catoli-
ce de la noi, şi chiar în cele unite, greco-catolice,
acest poem pare a fi sursa literară cea mai directă
a icoanelor pe sticlă transilvănene de secol XIX cu
 E. Cernea, A. Chiroşca, O icoană repictată din colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României

imaginea Maicii Domnului Îndurerate. Redăm,

mai jos, câteva secvenţe din versiunea româneas-
că a lui Anton Pann a imnului Stabat Mater Dolo-
rosa, tradus de acesta sub numele de Jalea Maicii
Domnului, tocmai pentru a evidenţia concordan-
ţa dintre text şi imagine:
...Sta Maica amar plângând
Lângă cruce lăcrămând
Pre Fiul în chin văzând...
Este mai mult decât evident că icoanele transil-
vănene pe sticlă de acest tip sunt cea mai fidelă
ilustrare a acestor versuri, dar identificarea aces-
tor analogii nu explică însă şi succesul de care s-a
bucurat acest tip iconografic în pictura pe sticlă
transilvăneană unde deserveau biserici ortodoxe
în care nu se intona imnul Stabat Mater Doloro-
sa. Numărul mare al acestor icoane este impre-
sionant, reprezentând aproximativ o treime din
temele abordate în această tehnică artistică. În
ciuda analogiilor care se pot stabili între imn şi
tema iconografică, specialiştii în pictura pe sticlă
transilvăneană consideră responsabilă de apariţia
12. Maica Domnului cu Pruncul, sec. XVIII, frescă din
acestui tip iconografic în România tot icoana de la pronaosul bisericii Mănăstirii Aninoasa, judeţul Argeş.
Ahtârka, cunoscută iconarilor transilvăneni prin
intermediul gravurilor ucrainene care circulau în
epocă (Dumitran 2018, cat. 63). Micile „abateri” lier din Moscova, în perioada 1748-1788. O fere-
de la tipul consacrat al acestei icoane, cum ar fi cătura lucrata de el se păstrează în colecţia Muze-
prezenţa maforionului pe capul Maicii Domnului, ului de Stat de Istorie din Moscova (Постникова-
nu ne îndepărtează însă de sursa iconografică de Лосева, Платонова, Ульянова 1983, 217 nr.
la Ahtârka, ci relatează mai degrabă despre ar- 2547-2550). Iniţialele MГ (MG) aparţin unui
doarea cu care aceasta a fost adoptată de pictorii meşter de marcare moscovit, cu nume neidenti-
transilvăneni sau cei valahi (fig. 10, 11). Pentru a ficat, care a activat în perioada anilor 1752-1771
exemplifica libertatea cu care iconarii locali inter- (Постникова-Лосева, Платонова, Ульянова
pretează teme importate din spaţiul rusesc putem 1983, 204, nr. 2082). Dintre poansoane se dis-
evoca aici reprezentarea în frescă a pictorului mu- tinge unul sub formă de inimioară, ce conţine
ralist care a decorat în secolul XVIII biserica de iniţialele ПВ (PV). O examinare mai atentă ara-
la Aninoasa, din judeţul Argeş, redând pe perete- tă că între aceste două litere se vede un început
le din stânga intrării în naosul bisericii o copie a din litera K, deci, în marca sub forma inimioarei
icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Vladi- s-au înscris trei sigle ПВK (PVK), nu două cum
mir, într-o manieră detaşată, interpretând cu ori- pare la prima vedere. Marca aparţine lui Vasili
ginalitate modelul rusesc (fig. 12). Concluzionăm, Kunkin (1726-1761), un meşter argintar moscovit,
aşadar, că icoana Maicii Domnului de la Ahtârka, negustor al Ghildei nr. 1 din Moscova. În perioada
ale cărei copii sunt atât de prezente la noi şi copi- 1745-1751 el şi-a desfăşurat activitatea în calita-
ată atât de intens în spaţiul românesc, în speci- te de proprietar al atelierului, iar din anul 1752
al în icoana pe sticlă transilvăneană, a cunoscut devine producătorul manufacturii cu un contin-
un asemenea succes aici, în mare parte, datorită gent de 70 de meşteri. De aici şi litera «П» (P)
moldovenilor autoexilaţi la Ahtârka şi contactelor din poanson, care reprezintă iniţiala termenului
lor neîncetate cu ţara de origine. „производитель” (producător). Din anul 1751
Revenind la mărcile de pe ferecătură, menţionăm acest meşter argintar deţine monopolul moscovit
că iniţialele IГ (IG) aparţin meşterului argintar în fabricarea obiectelor de cult (din argint si aur).
Ivan Grigoriev (n. 1721), care a activat într-un ate- Obiectele acestei manufacturi, inclusiv ferecături,

303
 II. Materiale și cercetări

se păstrează în colecţiile mai multor muzee ruseşti
(Постникова-Лосева, Платонова, Ульянова
1983, 224 nr. 2790; 211, nr. 2311). Ultimul poan-
son cu cifrele 82 indică titlul argintului. Această
marcă apare pe obiectele din argint produse până
în anul 1773 (Постникова-Лосева, Платонова,
Ульянова 1983, 148, nr. 11). Din aceste date re-
iese că ferecătură de argint poate fi datată nu mai
târziu de anul 1773, iar icoana pentru care a fost
confecţionată ar putea fi şi mai timpurie.

Bibliografie

Bălan 2005: C. Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul istoric Vâlcea (sec. XIV -
1848) (Bucureşti: Editura Academiei Române 2005).
Cazacu 1993: M. Cazacu, Familles de la nobless roumaine au service de la Russie. XVe-XIXe siècles. Cahiers du
Monde russe et sovietique XXXIV(1-2), janvier-juin 1993, 211-226.
Colecţia 2012: Colecţia icoane Basarabene. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei (Chişinău 2012).
Diaconescu 2016: T. Diaconescu, Stabat Mater în prelucrări şi traduceri româneşti. In: Analele Universităţii de
Vest din Timişoara. Seria Ştiinţe Filologice”, LIV, Section Studii de lingvistică (Timişoara: Editura Universităţii
de Vest 2016), http://www.diacronia.ro/en/indexing/details/A26361/pdf
Dumitran 2018: A. Dumitran, Colecţia Muşat: o geografie spiritual a icoanei pe sticlă transilvănene (Bucureşti:
Dar development publishing 2018).
Eremia 2015: I. Eremia, Mercenari moldoveni în oastea rusă (secolele XVII-XVIII) – între „prietenie” şi realitate
istorică. Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Ştiinţe Umanistice” 4 (84), 2015, 28-34.
Ştrempel 1978-1992: G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, vol I-IV (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică 1978-1992).
Shevzov 2016/2017: V. Shevzov, Imperial miracles: the Romanovs and Russia s icons of the Mother of God. In:
Offprint Modern Greek Studies Yearbook: A Publication of Mediterranean, Slavic and Eastern Orthodox Stu-
dies, Minneapolis, Minnesota, Volume 32/33, 2016/2017, 1-42.
Worobec 2016/2017: C. D. Worobec, The Akhtyrka Icon of the Mother of God. A Glimpse of Eighteenth-Century
Orthodox Piety on a Southwestern Frontier. In: (Ed. V. Shevzov) Adams, Amy Singleton. Framing Mary: The
Mother of God in Modern, Revolutionary, and Post-Soviet Russian Culture (Northern Illinois 2018), 58-81.
Гриднева 2011: Н. Гриднева, Иконопись в собрании Одесского муниципального музея личных коллек-
ций им. А.В. Блещунова (Херсон 2011).
Ливцов 2014: В. Ливцов, Юбилей чудотворной иконы. http://www.orel-eparhia.ru/news/2014/07143
Мюлер 2004: Г. Мюллер, К вопросу сложения иконографического типа иконы Божьей Матери Казан-
ской. В сб.: Православный собеседник, 1(6) (Казань 2004), 4-20.
Постникова-Лосева, Платонова, Ульянова 1983: М. Постникова-Лосева, Н. Платонова, Б. Ульянова,
золотое и серебряное дело XV-XX вв. (Москва 1983).
Снессорева 2010: С. Снессорева, Земная жизнь Пресвятой Богородицы и описание святых чудотворных
её икон. (Москва 2010).
Сушко 2011: П. Сушко, Украинская икона Пресвятой Богородицы Ахтырской в собрании музея-заповед-
ника (вопросы генезиса иконографии). В сб.: Этнография Алтая и сопредельных территорий. Материа-
лы 8-й международной конференции, (Барнаул 2011), 271-274.
Хафизов 2004: Д. Хафизов, Святое знамение России (главы из книги) (Москва 2004). http://dearfriend.
narod.ru/books/other/15/03. html
Хохлова 2009: И. Хохлова, Иконы Рыбинска (Рыбинск 2009).
Чекмарёв 2014: А. Чекмарёв, Российско-украинский диалог в церковной архитектуре. Часть 1. https://
arch-heritage.livejournal.com/1809272.html
Чугреева 2009: Н. Чугреева, Казанская Каплуновская икона Богоматери и победа над Полтавой. В сб.:
Полтава. К 300-летию Полтавского сражения (Москва 2009), 302-315.
Чучко 2012: М. Чучко, Жизнь и деятельность Митрополита Антония (Путняну-Черновского †1748) в се-
верных волостях земли молдавской и в провинции Буковина. Русин 3 (29), 2012, 91-105.
Шамбаров 2007: В. Шамбаров, Казачество. История вольной Руси (Москва 2007).
Шпак 2006: О. Шпак, Українська народна гравюра XVII-XIX столiть (Львiв 2006).
Шулик 2007: В. Шулик, Ахтырская икона Пресвятой Богородицы и её списки. In: Культурна спадщина
Слобожанщини. Культура і мистецтво, 6 (Х) (Харків 2007), 54-63.
Щенникова 2009: Л. Щенникова, Ахтырская икона Божией Матери. В: Православная энциклопедия, т.
IV, http://www.pravenc.ru/text/77220.html

304
 E. Cernea, A. Chiroşca, O icoană repictată din colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României

Юрченко 2013: Н. Юрченко, «И обращайтесь ко мне во все века...» К 1025-летию крещения Киевской Руси
посвящена выставка иконописи в художественном музее им. Онацкого. Ваш шанс, № 28 от 10.07.2013.
http://www.shans.com.ua/?m=nr&in=435&ir=209
Юрченко 2014: Н. Юрченко, Святыни Сумщины. Образ иконы «Богоматерь Ахтырская». http://creativ-
podiya.com/posts/14714
Юрченко: Н. Юрченко, Чудотворная Ахтырская икона.
http://orthodoxsumy.narod.ru/relics/ahtyrskaya_history.htm

Remade icon from the collections of the National Museum of Art of Romania

Keywords: National Museum of Art of Romania, Mother of God of Akhtyrka, Mother of God of Kazan, Mother of
God of Kaplunovka, the Grieving Mother of God, Golgotha, Slobozhanshchyna, Putna Monastery, restoration, riza,
Battle of Poltava, Akhtyrsky Regiment, Cossacks, Hussars.
Abstract: In the collections of the National Museum of Art of Romania, among the icons of late origin, there is
a collection of works relating to the iconography of the Grieving Mother of God. Large and small icons, made on
wood and glass, reflect the sad story in the history of mankind – the drama of the crucifixion. One of the icons,
covered with a magnificent riza, is an iconographic composition known as the Mother of God of Akhtyrka. In the
foreground there is a schematic representation of Mount Golgotha with the crucifixion of Jesus Christ. Behind Gol-
gotha there ​​is the image of the Virgin, her hands are joined in prayer, and her eyes are fixed on the viewer. When the
riza was removed, several interventions in the pictorial image were revealed on the icon, in order the open spaces
of the silver cover coincide with the corresponding parts of the image. This icon, although not among the most
valuable in the collection of the National Museum of Art of Romania, raises a number of topics that deserve discus-
sion. So, the article discusses the causes of the distortion of the original and who is responsible for it. Presenting
samples of the original and remade icon, the authors speculates whether their meet on the same wooden base hides
certain mutual influences. There is also reminded about the sources of inspiration underlying the creation of the
image of the Grieving Mother of God. In addition, some historical events and characters indirectly associated with
these icons are highlighted. Mention is made of the veneration of the icons considered here in the places where
they were recovered, as well as of the popularity of copies of these images far from the places of their recovery. Of
particular interest is the silver riza with beautiful engraved patterns and inscriptions about engravers and fineness
of the metal.

List of illustrations:
1. The Mother of God of Akhtyrka (with the riza). Russia, 18th century. National Museum of Art of Romania, Inv.
No 739/12082.
2. The Mother of God of Kazan. Russia, 19th century, remade into the Akhtyrka icon of the Mother of God (1939).
National Museum of Art of Romania, Inv. No 739/12082.
3. The Mother of God of Kazan. Russia, 18th century. National Museum of History of Moldova, Inv. No. 23384-92
(photo by I. Foca).
4. The Mother of God of Akhtyrka. Russia, Mikhail Ivanov, 1768. Sumy Art Museum (Юрченко 2014).
5. The Mother of God of Kaplunovka. Russia, the late 17th century. (http://nowimir.ru/DATA/060023_1.htm).
6. The Mother of God of Akhtyrka. Russia, 1740 (?) (http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=49249&order=
asc&pg=238).
7. The Mother of God of Akhtyrka. Russia, 1751 (https://veryimportantlot.com/en/lot-gallery/view/icon-virgin-of-
akhtyrskaya-4885).
8. The Mother of God of Akhtyrka. Russia, 18th century. Perm State Art Gallery (Щенникова 2009).
9. The Grieving Mother of God. Romania, 1768. Museum of the Putna Monastery.
10, 11. The Grieving Mother of God, Romania, 18th century. National Museum of Art of Romania.
12. The Virgin and Child, 18th century, fresco from the narthex of Aninoasa Monastery church, Argeş County.

Переделанная икона из собрания Национального музея искусств Румынии

Ключевые слова: Национальный музей искусств Румынии, Ахтырская икона Божией Матери, Казанская
икона Божией Матери, Каплуновская икона Божией Матери, Богоматерь Скорбящая, Голгофа, Слобожан-
щина, Путнянский монастырь, реставрация, оклад, Полтавская битва, Ахтырский полк, казаки, гусары.
Резюме: В фондах Национального музея искусств Румынии среди икон позднего происхождения имеет-
ся коллекция произведений, относящихся к иконографии Богоматери Скорбящей. Большие и маленькие
иконы, выполненные на дереве и стекле, отражают печальный сюжет в истории человечества – драму рас-

305
 II. Materiale și cercetări

пятия на кресте. Одна из икон, покрытая великолепным окладом, представляет собой иконографическую
композицию, известную как Богоматерь Ахтырская. На переднем плане схематически изображена гора
Голгофа с распятием Иисуса Христа. За Голгофой – образ Богородицы, ее руки соединены в молитве, а
взгляд устремлен на зрителя. Когда оклад был снят, на иконе было обнаружено несколько вмешательств
в живописное изображение, сделанных для того, чтобы совместить его с серебряным обрамлением. Эта
икона, хотя и не принадлежит к числу наиболее ценных в собрании Национального музея искусств Румы-
нии, поднимает ряд тем, заслуживающих обсуждения. Так, в статье рассматриваются причины искажений
оригинала и кто за это ответственен. Представляя образцы оригинальной и переделанной иконы, авторы
размышляют, не скрывает ли их столкновение на одной деревянной основе определенные взаимовлияния.
Также напоминается об источниках вдохновения, лежащих в основе создания образа Богоматери Скорбя-
щей. Кроме того, освещаются некоторые исторические события и персонажи, косвенно связанные с этими
иконами. Упоминается о почитании, которым пользовались рассматриваемые здесь иконы в местах, где
они были обретены, а также о популярности копий этих образов вдали от мест их обретения. Особый ин-
терес представляет серебряный оклад с прекрасными гравированными узорами и надписями о граверах и
пробе металла.

Список иллюстраций:
1. Ахтырская икона Божией Матери (в окладе). Россия, XVIII в. Национальный музей искусств Румынии,
инв. № 739/12082.
2. Казанская икона Божией Матери. Россия, XIX в., переделана в Ахтырскую икону Божией Матери (1939
г.). Национальный музей искусств Румынии, инв. № 739/12082.
3. Казанская икона Божией Матери. Россия, XVIII в. Национальный музей истории Молдовы, инв. №
23384-92 (фото: И. Фока).
4. Ахтырская икона Божией Матери. Россия, Михаил Иванов, 1768 г. Сумской художественный музей (Юр-
ченко 2014).
5. Каплуновская икона Божией Матери. Россия, конец XVII в. (http://nowimir.ru/DATA/060023_1.htm).
6. Ахтырская икона Божией Матери. Россия, 1740 г. (?) (http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=49249&
order=asc&pg=238).
7. Ахтырская икона Божией Матери. Россия, 1751 г. (https://veryimportantlot.com/en/lot-gallery/view/icon-
virgin-of-akhtyrskaya-4885).
8. Ахтырская икона Божией Матери. Россия, XVIII в. Пермская государственная художественная галерея
(Щенникова 2009)
9. Богоматерь Скорбящая. Румыния, 1768 г. Музей Путнянского монастыря.
10, 11. Богоматерь Скорбящая, Румыния, XVIII в. Национальный музей искусств Румынии.
12. Богоматерь с младенцем, XVIII в., фреска притвора церкви монастыря Аниноаса, жудец Арджеш.

22.05.2019

Emanuela Cernea, Muzeul Naţional de Arta al României, Calea Victoriei 49-53, Bucureşti, România, https://orcid.
org/0000-0001-7372-5465, e-mail: emanuelacernea@yahoo.com

Adelaida Chiroşca, Muzeul Naţional Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău, Republica Mol-
dova, https://orcid.org/0000-0002-7332-9419, e-mail: adelaidachirosca@gmail.com

306