Primul care demonstrează latinitatea limbii române este Grigore Ureche, într-

un capitol din lucrarea sa „Letopiseţul Ţării Moldovei”, consacrat special acestei

probleme, intitulat
„Pentru limba noastrămoldovenească”, pentru care conchide cu mândrie că „ de la Rîm
(Roma)ne tragem; şi cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul”.
În „ Istorie în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românească”, cronicarul
Miron Costin, realizează o sinteză a schemei structurii limbii române : „Unde
trebuia să fie Deus, avem Dumnezeu sau
Dumnedzeu, al mieu în loc de meus, aşa s-a stricat limba; unde era coelum, avem
cierul; homo – omul; frons– frunte; angelus – indzierul(...) În sfârşit, luându-se
cele sfinte de la sârbi, s-au adăugat şi puţine cuvinte slavoneşti. ”
Asemenea lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai, în opera „Hronica românilor şi a
mai multor neamuri...”, încearcă să dovedească sorgintea romană a poporului român :
„Din partea coloniei, carea au remas în Dachia Veche... ” El dovedeşte că precum şi
alte neamuri: „ franţozii –galii, turcii– otomani, ungurii– huni, aşa şi românii
poartănumele romanilor.” Tot aici, Miron Costin, prezintă şi câteva obiceiuri
romane, păstrate şi astăzi, cum ar fi toastul la petreceri şi aniversări, precum şi
ritualul îngropării mortului. ”
În opera „De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”, aşa
cum indică şi titlul, cronicarul îşi propune să scoată „lumii la vedere felul
neamului, din ce izvor şi seminţe sînt lăcuitorii ţărei noastre, Moldovei şi Ţării
Munteneşti şi românii din ţările ungureşti. În timpul comuniștilor și după 1980 se
ajunge la ”tracomanie”, făcându-se cultul spiritualității dacice și exagerându-se
ideea că dacii au fost un popor drept , care a luptat doar pentru apărarea
pământului strămoșesc. După retragerea aureliană, legea creștină este preluată și
respectată în formula orală , ca o normă de drept nescrisă

DACISMUL
Una dintre creaţiile ce susţin Dacismul este Memento mori scrisă de Mihai
Eminescu, poem în care se surprinde istoria apariției și stingerii marilor imperii
de la începuturile istoriei - confruntarea dintre daci și romani capătă dimensiuni
dramatice, apocaliptice , angrenând în lupta dintre cele două forțe atât zeii cât
și străbunii și întregul pământ.
Pentru a-şi convinge cititorii de acest adevăr, el dă o probă de etimologii
latine : „...de la rîmleni,
ce le zicem latini, pâine, ei zic panis, găină... El încearcă să demonstreze că
suntem mai mult decât ”latini / limpezi, raționali, cumpătați, iubitori de formă”.
Pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor a scris Getica (1926), o vastă
sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim planul cercetării istorice
rolul politic şi cultural al daco-geţilor; VASILE PARVAN afirma ca ,,spre deosebire
de restul tracilor, care erau politeişti geţii se arată în credinţele lor
henoteişti”.

Reluând o temă a cronicarilor moldoveni, Dimitrie Cantemir lucrarea”Hronicul

vechimei a romano-moldo-vlahilor ”( 1719 - 1722) înfăţişează trecutul îndepărtat
al poporului nostru, originea comună a tuturor românilor. Pentru că nu se dorea
îndrudirea cu slavii și tracii, au rămas moștenire vremurile în care ”a trebuit
să suferim râsul batjocoritor al vecinilor ce ne doreau subjugați. ”
Lui Grigore Ureche îi urmează alţi scriitori şi lingvişti care susţin în lucrările
lor sorgintea latină a
limbii române. În perioada interbelică , când se pune accent pe spiritul național
apare ”tracismul” curent în care se exagerează fondul primar autohton de origine
tracă. În prezent , analiza scrierilor și operelor ce aduc în prim plan aceste
curente, ne poate feri de exagerări, căci poporul român moștenește calități sau
defecte în egală masură si de la daci și de la romani, trăsăturile acestora
regăsindu- se astăzi în spiritul național într-o fuziune perfectă ce ne conferă
identitate proprie ca neam.
Temelia limbii si a poporului român o reprezinta de latinitatea si dacismul,
două curente de opinie care au străbătut cultura românească de-a lungul timpului,
generate de condițiile istorice în care au trăit românii. El afirmă că “sântem
urmaşii unui popor care a creat o
civilizaţie şi o cultură clasică”.

LATINITATEA este un „curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca

in sec XIX,care pentru a demonsta caracterul latin al limbii romane,a incercat sa
elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor
latine,incat sa le apropie cat mai mult de forma originala.
O altă creaţie ce susţine Dacismul este ”Revolta fondului nostru nelatin”de
Lucian Blaga(1895-1961). "
În sec al XVIII –lea,opera de cultură a reprezentanţilor Şcolii Ardelene
prefigurează, prin tematica ei, unitatea românească şi originea pur romană a
poporului român.
Samuil Micu este cel care, încercând să dovedească provenienţa latină a
românilor, conchide că acest lucru reiese din patru elemente :„întâiu din
scriitori, a doua din obiceiuri, a treia din limbă, a patra din nume.
DACISMUL este un “curent in istoriografia autohtona,afirmat la inceputul sec
al-XX-lea prin absolutizarea contributiei dacilor la formarea poporului roman si in
general la istoria universala. Este o lucrare de sinteza si infatiseaza conceptia
savantului asupra formarii poporului roman si a limbii romane, tratand, cu o
documentare extrem de bogata, de peste 150 de izvoare, originile poporului roman si
evolutia sa. adecă romani de sînge, precum firea şi vîrtutea îi mărturiseaşte
(...)”.
Dimitrie Cantemir combate ipoteza potrivit careia romanii s-ar fi retras cu totul
dupa ce imparatul
Aurelian a parasit Dacia in anul 271:
"...