Răspuns

Potrivit definiţiei oferite de Dicţionarul de drept internaţional public, izvoarele dreptului

internaţional public sunt: „forme specifice de exprimare a normelor acestui drept, care rezultã
din acordul de voinţã al statelor”. Prin urmare, izvoarele dreptului internaţional public sunt surse
ale normelor dreptului internaţional public sau mijloacele juridice de exprimare a acestora.
Privind prin prisma definiţiei arãtate, art.38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie
constituie aşadar sediul legal al materiei. Astfel, aici sunt identificate izvoarele dreptului
internaţional public. Distingem izvoare principale (propriu-zise), izvoare auxiliare (subsidiare),
precum şi alte izvoare.
Modurile de formare ale normelor dreptului internaţional sau, altfel spus, normele specifice de
recunoaştere în dreptul internaţional sunt enumerate în articolul maisusmenţionat. Aici se
fixează parametrii constitutivi ai cutumei printr-o uniune a două elemente: unul material sau
obiectiv şi care prezintă caracteristicile tradiţionale ale cutumei-consuetendo şi unul psihologic
sau subiectiv-opinio juris sive necessitatis. Elementul subiectiv semnifică acceptarea
comportamentului ca fiind expresia unei norme sau ca fiind expresia necesităţii: „cutuma
internaţională, ca probă a unei practici generale acceptate ca fiind dreptul”.
Echitatea a fost încorporatã dreptului, servind ca regulã accesorie, mijloc de interpretare şi
conciliere în pronunţarea unei hotãrâri. Judecatorul care judecã conform echitãţii fie
completeazã un vid normativ (judecã “praeter legem), ori, trebuie sã atenueze rigorile unei
norme internaţionale (hotãrãşte “infra legem”). Judecând în baza echitãţii el va pronunţa soluţia
care i se va pãrea justã conform intereselor pãrţilor. In nici un caz, echitatea nu-i permite
judecãtorului internaţional sã se pronunţe contra legem.

Răspuns
Specialiştii în domeniu au intocmit o listã cu izvoarele dreptului internaţional public care este
mobilã în timp, fiind supusã modificãrilor care au loc în dreptul intern public. Legat de faptul că
lista izvoarelor de drept internaţional, pe care art. 38 din Statut o reflectă, poate fi completată,
amintim, în acest sens, anumite acte adoptate de organizaţiile internaţionale precum rezoluţii
ale Adunării Generale a O.N.U. dar şi acte unilaterale ale statelor, ce pot produce efecte
juridice în raporturile cu alte state.
În doctrina juridicã contemporanã se afirmã cã aceste categorii prevãzute de Statutul Curţii nu
epuizeazã lista izvoarelor dreptului internaţional public, adãugând izvoarelor enumerate alte
douã categorii: actele adoptate de organizaţiile internaţionale şi unele dintre actele unilaterale
ale statelor.