CATALIZATORII VIITORULUI

BUDEANU ANDREEA
COATA ANDREEA
CLASA XII-D
• Cataliza este un fenomen fizico-chimic in care viteza de reactie se
modifica in prezenta unor mici cantitati de diferite substante,
denumite catalizatori. Catalizatorii sunt substante de felul
metalelor (Ni,Pt,Co,etc), oxizilor, acizilor (HCl,etc), bazelor (NaOH,
KOH,etc), sarurilor, etc., care introduse in mediul de reactie in
cantitati mici sau foarte mici, modifica viteza de reactie, iau parte
la reactia chimica intr-un anumit stadiu al ei, dar care la sfarsitul
reactiei se regasesc in cantitatea initiala fara sa fi suferit vreo
transformare chimica.
 Istoric
• Observatii despre astfel de substante au fost facute inca din
antichitate de Aristotel
• Notiunea de catalizator a fost introdusa in chimie de savantul
suedez Jacob Jons Berzelius in 1835. Karl Ziegler (1898-1973),
chimist german si laureat Nobel. Prin cercetarile sale in domeniul
catalizei si catalizatorilor, a adus valoroase contributii domeniului
maselor plastice, ajutand la dezvoltarea unor produse ca
polypropylenul, fibre artificiale si cauciucul sintetic. Pentru
descoperirea unui catalizator care produce un plastic mai dur care
a revolutionat industria, a primit Premiul Nobel in chimie in 1963.
• Paul Sabatier (1854-1941), chimist francez si laureat Nobel,
cunoscut pentru descoperirile sale in folosirea catalizatorilor
pentru intensificarea reactiilor chimice. A fost nascut in
Carcassonne, Franta. A descoperit ca marind suprafata
catalizatorilor precum nichelul si arama a marit efectul lor. In 1897
el si chimistul francez Jean Baptiste Senderens au dezvoltat
procesul hidrogenarii catalitice a uleiurilor, care a devenit
important in industrie. Sabatier a casticat Premiul Nobel in chimie
in 1912. Industrial, primul catalizator folosit a fost apa in 1838 la
oxidarea dioxidului de sulf cu acid azotic. Catalizatorul influenteaza
numai reactiile care s-ar produce cu o viteza mica sau chiar foarte
mica si fara el dar intr-un timp mai lung.
• De exemplu sinteza apei din H2 si O2 nu are loc la temperatura camerei. Daca insa in
amestecul gazos de oxigen si hidrogen, introducem platina , fin divizata, reactia se
produce rapid. La sfarsitul reactiei se observa ca platina a ramas neschimbata in
cantitatea initiala. O importanta a catalizatorilor este aceea de a micsora energia de
activare a reactiilor. Catalizatorii pot fi pozitivi si negativi: primii maresc viteza de
reactie, iar ceilalti o micsoreaza (inhibitori). Catalizatorul nu modifica echilibrul chimic
al unei reactii reversibile si accelereaza sau micsoreaza in acelasi timp si in aceeasi
masura viteza de reactie a celor doua reactii contrare; el determina atingerea mai
rapida a acestui echilibru. Dupa starea de agregare a catlizatorului, cataliza poate fi
de doua feluri si anume:
• cataliza omogena , in care atat catalizatorul numit strat , cat si substantele ce
reactioneaza numite substrat, formeaza un sistem omogen constituit dintr-o singura
faza , gazoasa sau lichida.
• - cataliza eterogena , in care catalizatorul si reactantii formeaza un sistem eterogen
alcatuit din mai multe faze; in cataliza eterogena, catalizatorul este de obicei in stare
solida iar reactantii in stare gazoasa sau lichida.
• Cataliza eterogena are loc in trei stadii consecutive : - adsorbtia
moleculelor reactantilor pe suprafata catalizatorului; - reactia
dintre moleculele adsorbite; - desorbtia produsilor de reactie,
adica trecerea in mediul inconjurator a substantelor adsorbite.
Absorbtia este de doua feluri : adsorbtie prin forte van der Waals si
adsorbtie activata (chemosorbtie). Adsorbtia prin forte van der
Waals se face rapid si are loc la temperaturi joase. Caldurile de
adsorbtie van der Waals sunt mici. Adsorbtia activata sau
chemosorbtia este lenta si insotita de o mai mare degajare de
caldura decat in cazul precedent deoarece in urma interactiunii
dintre atomii centrelor active ai catalizatorului si moleculele
substratului se stabilesc legaturi de natura chimica rezultand
adevarate combinatii chimice.
 CLASIFICAREA CATALIZATORILOR
• Catalizatori fizici:
• - cărbune de lemn fin divizat
• - cărbune animal fin divizat
• Catalizatori chimici:
• - Acizi (H 3O+ ) – hidroliză, esterificare, eterificare
• - Bazici (OH - ) – saponificare, reducere
• - Săruri (Mn, Ce, W, Mo) – oxidare
• - Metale (VIII b: Fe, Co, Ni) – reacţii de reducere
• - Oxizi anhidri (Al2O3, V2O5, TiO2) – deshidratare, esterificare, dehidrogenare
• Catalizatori biochimici: - Vitamine - Hormoni – Enzime
• Aceşti catalizatori sunt implicaţi în reacţii de hidroliză, redox, acido-bazice etc. Enzimele au un suport
coloidal – apoenzima, de care se leagă grupa activă propriu zisă – coenzimă. Apoenzima asigură legătura
dintre coenzimă şi substrat şi determină specificitatea enzimei.
• Vitaminele regleaza una sau mai multe faze ale metabolismului
intermediar,influenteaza activitatea enzimelor sau intervin direct in procese
redox sau chiar in sinteza enzimelor; Vitaminele sunt substante organice
indispensabile vietii si este necesar sa le aducem in alimentatia zilnica in
cantitate suficienta. Acestea sunt sintetizate, in principal, de catre
organismele vegetale si de catre microrganisme, si numai in foarte mica
masura de catre unele specii de animale. Alaturi de enzime si de hormoni,
vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici, care contribuie decisiv
la reglarea si stimularea proceselor metabolice. Intr-adevar, corpul nostru nu
le fabrica, cu exceptia vitaminei D, care este sintetizata de piele sub actiunea
radiatiilor solare. Cu toate ca vitaminele nu sunt sursa vietii insesi, ele sunt
indispensabile in majoritatea reactiilor biochimice care permit mentinerea
vietii celulare. Vitaminele servesc transformarii alimentelor in energie.
• Astfel, fiecare tesut are in mod specific nevoie de anumite vitamine. De
exemplu, ochii au nevoie de vitaminele A si B; pielea - de vitaminele
A,B,C si E; globulele rosii - de vitaminele B si E; mucoasele - de
vitaminele B si E; ficatul - de vitaminele K si B; creierul si inima - de
vitaminele B si F; oasele - de vitamina D; globulele albe - de vitaminele
B si C etc. Numeroase studii stiintifice dovedesc ca, cu cat absorbtia de
proteine, de zaharuri si de grasimi este mai mare, cu atat este mai
necesara marirea aportului de vitamine naturale. Deficitul vitaminic se
traduce prin oboseala, dureri musculare, iritabilitate, insomnie,
tulburari de crestere si risc crescut de infectii. Horminii aceştia
acţionează ca reglatori chimici si bio-catalizatori, influienţând
dezvoltarea, creşterea, viaţa psihică şi fizică. Un nivel echilibrat al
hormonilor din sânge este condiţia de bază a funcţionării a
organismului.
• Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu-zisi, asadar sunt compusi care
maresc viteza reactiilor chimice ce se desfasoara in sistemele biologice, fara sa
se consume in cursul lor. Din cea mai indepartata antichitate sunt cunoscute
procese enzimatice cum sunt fermentatia vinului, dospirea painii etc. Dar
cunostinte sistematice in acest domeniu s-au obtinut incepand cu
identificarea primelor enzime: amilaza din malt(Kirchoff, 1814), amilaza
salivara(Leuchs, 1831) si pepsina(Schwann, 1836). Ulterior, progrese
importante s-au realizat prin lucrarile privind cataliza si biocataliza ale lui
Berzelius Liebig, prin studiile asupra cineticii ale lui Michaelis si
Menten(1912), prin obtinerea enzimelor in stare cristalizata(Sumner, 1926). S-
au efectuat lucrari numeroase de-a lungul anilor dovedindu-se prin acestea ca
enzimologia constituie studiul bazelor moleculare ale vietii.
 CONVERTORUL CATALITIC
• Convertorul catalitic este un dispozitiv utilizat pentru a reduce
toxicitatea emisiilor provenite de la motoarele cu ardere interna.
Folosit pe scara larga pentru prima oara in productia de serie de
Automobile pe piata americana, in anul 1975 model pentru a se
conforma cu înasprirea reglementarilor EPA, cu privire la evacuare
auto, convertoare catalitice sunt înca cel mai frecvent utilizate în
sistemele de evacuare ale autovehiculelor. Un convertor catalitic
ofera un mediu pentru o reactie chimica toxica combustie de unde
produsele sunt convertite în mai putin de substante toxice.
• Convertorul catalitic a fost inventat de Eugene Houdry, un inginer
mecanic francez care a trăit în Statele Unite. In jurul anului 1950,
atunci carnd rezultatele studiilor preliminare asupra smogului din
Los Angeles au fost publicate, Houdry a devenit ingrijorat in
privinta rolului pe care il are sistemul de evacuare al automobilelor
asupra poluarii aerului şi a fondat o companie specială, Oxy-
Catalyst, pentru a dezvolta convertoare catalitice, pentru
motoarele pe benzină - o idee foarte inovativa pentru pe care a si
patentat-o . Problema catalizatoarelor timpurii era ca bezina
utilizata continea tetraetil de plumb, un compus antidetonant
puternic care din pacate aproape anula efectul catalizatoarelor si le
distrugea.
CONVERTORUL CATALITIC ESTE FORMAT DIN:
• Nucleul sau miezul. Nucleul este adesea un fagure ceramic în
convertoarele catalitice moderne, dar sunt utilizati si faguri din oţel
inoxidabil, de asemenea. Fagurele creşte cantitatea de suprafaţă
disponibila pentru a sprijini catalizatorul, şi, prin urmare, este
adesea numit un suport de "catalizator".
• Strat auxiliar. Stratul auxiliar este utilizat pentru a face convertoare
mai eficiente, de multe ori ca un amestec de siliciu şi alumină.
Stratul, atunci când este adăugat nucleului, formează o suprafata
neregulate, dura, care are o arie mult mai mare decât suprafaţa de
bază plana, care apoi permite existenta a mult mai multor locuri
pentru depunerea substantelor catalizatoare.
• Catalizatorul în sine este cel mai adesea un metal preţios. Platinum
este catalizatorul cel mai activ şi este utilizat pe scară largă. Acesta
nu este potrivit pentru toate aplicaţiile, din cauza unor reacţii
nedorite suplimentare şi / sau a costurilor. Paladiu si rodiu sunt
două alte metale preţioase utilizate. Platină şi rodiu sunt folosite ca
un catalizator de reducere, în timp ce platină şi paladiu sunt
folosite ca un catalizator de oxidare. Ceriul, fierul, manganul şi
nichelul sunt deasemenea folosite, cu toate că fiecare are propriile
sale limitări. De exemplu, nichelul nu este legal pentru a fi utilizat
în cadrul Uniunii Europene (din cauza reacţiei cu monoxidul de
carbon),in timp ce de cupru pot fi folosit, dar utilizarea sa este
ilegală în America de Nord ca urmare a formării de dioxină.