1.

Lista bibilografica
Ceasul biologic reprezintă o formă a graficului intern, care ne permite să stabilim dacă ne
mişcăm pe drumul vieţii cu depăşire sau reţinere.
Ceasul social determină vârsta potrivită pentru studii, căsătorie, copil, carieră etc., iar
oamenii își potrivesc în permanență ceasurile personale după ceasul social.
Maturizarea constituie un proces cumulativ și transformator ce presupune o ajustare și o
conștientizare continuă a nevoilor, așteptărilor, responsabilităților.
Continuitate cumulativă: atributele de personalitate îl ghidează pe individ către anumite
medii/contexte cu rol de feedback în întărirea acelor atribute.
Continuitate interacțională: interacțiunile dinamice și reciproce între individ și mediul său.

2. Indicatorii maturității în viziunea diferitor autori.

Z.Freud definește persoana adultă ca pe o persoană capabilă de a iubi și
a munci.
Pentru Marie Jahoda adultul se caracterizează prin faptul că stăpânește
activ mediul înconjurător, manifestă o oarecare unitate a personalității,
este capabil să perceapă corect mediul și pe sine.
F. Barron mai adaugă: organizarea adecvată a muncii în vederea
realizării unui scop, posibilitatea de adaptare interpersonală și
intrapersonală.
A. Maslow enumeră 14
particularități pe baza cărora am putea caracteriza vârsta adultă, acestea
fiind
următoarele:
- percepția eficientă a realității și relațiile comode cu ea;
- acceptarea eului, a celorlalți și a naturii;
- spontaneitatea;
- centrarea pe probleme;
- detașarea;
- independența față de cultură și mediu;
- prospețimea continuă a aprecierii;
- orizonturi nelimitate;
- sentimentul social;
- relații sociale profunde, dar selective;
- structură caracterială democratică;
- certitudinea etică;
- simțul neostil al umorului;
- spiritul creator.
E. Shoben derivă criteriile vârstei adulte din calitățile esențiale ale
ființei umane, acestea fiind: autocontrolul, responsabilitatea socială,
interesul social democratic și idealurile.
Roger Mucchielli, care spune că:
”numim adulți bărbații și femeile care au depășit vârsta de 23 de ani,
intrați în viața profesională, asumându-și roluri sociale active și
responsabilități familiale și având o experiență directă a vieții.
F. Golu menționează următorii indicatori ai maturizării:
- a realiza o rezolvare de succes a crizelor copilăriei și adolescenței;
- a oferi și a primi iubire;
- a fi sociabil, a avea prieteni, a relaționa;
- a fi devotat, a te dărui;
- a fi generativ și productiv;
- a fi capabil de autorealizare;
- a îndrăzni.
3.
Ceasul social determină vârsta potrivită pentru studii, căsătorie, copil,
carieră etc., iar oamenii își potrivesc în permanență ceasurile personale
după ceasul social.
Aceste norme ale vârstei pot fi determinate de:
 reguli formale: vârsta le care devii major, vârsta la care ai drept de vot
etc.;
 reguli informale privind asumarea rolului potrivit, la vârsta potrivită,
de tipul: ”ești prea mic pentru a…”, ”ești prea tânăr ca să …”, ”prea
bătrân…” etc. Cercetările au descoperit că oamenii dețin o anumită
intuiție în ceea ce privește sincronizarea socială; ei par a ști când trebuie
să se căsătorească, când e bine să aibă copil, când să se pensioneze etc.;
 evenimentele din viață marcante, momente importante, de cotitură ale
vieții: ”ziua când l-am cunoscut pe soțul meu”, ”ziua când m-am
operat”, ”în ziua accidentului” etc. (Golu, 2015, p. 212).
4.
Periodizarea Criteriul Vârsta Denumirea Caracteristicile
(autorul) periodizării stadiilor/etapelor stadiilor/etapelor
de dezvoltare de
dezvoltare
Mielu (20 - Vârsta adultă o perioadă de
maximă
Zlate 35/40 tânără vitalitate, de
de ani) (tinerețea) manifestare
maximală a
capacităților și
abilităților
individuale,
în care oamenii se
centrează atât pe
realizarea de sine, cât
și pe relațiile de
cuplu și familie.
(40 – Vârsta adultă constituie un stadiu
evaluativ, încărcat de
65 de mijlocie dualism, pe măsură
ani) (maturitatea)

(peste Vârsta adultă
65 de târzie
ani) (bătrânețea)
U. Schiopu 18-28 (perioada de ucenicie,
stagierat; adaptarea este
ani profesional si familial)
28-32 (perioada de implantaie, în
care se intensifica
ani experienta profesionala si
se dezvolta statutul de
parinte, dat fiind faptul ca
apare, eventual, al doilea
copil în familie)
32-35 (perioada de stabilitate
relativ a valorilor,
ani conduitelor i aspiraiilor
formate între timp)
ce oamenii
conștientizează
debutul
declinului personal,
dar și procesul
îmbătrânirii. Apar
momente de criză
existențială, dublate
de nevoia de
restructurare
personală.
reprezintă o perioadă
de declin progresiv,
care se accentuează
de la an la an. Este
conștientizată
apropierea morții,
concomitent cu
apariția anxietății,
depresiei, a
sentimentelor de
inutilitate și a
regretelor.
Prima direcie este de
identificare primara
profesionala, ce se exprim
prin cunoasterea treptat a
programului de munc, a
sistemului de organizare,
chiar si a ritmurilor
biologice (orele de somn,
de mas, de odihn) si
adaptarea la acestea
A doua direcie de solicitare
a adaptrii este legat de
castorie, dup care urmeaz
adaptarea la rolul de sot
(sotie).
Se modific ierarhia muncii,
datorit faptului c s-au
inclus în munc ali tineri.
În activitile sociale le revin
responsabiliti mai mari.
Uneori devin membri ai
anumitor organizaii
politice
Un nou cerc de integrare
socio-profesional. Statutul
social profesional este iari
în progres. În activitatea
social se realizeaz
responsabiliti mai
complicate. Adeseori în
aceast subetap le sunt
încredinate responsabiliti
 speciale
Roger 16-18 mottoul după care se
ghidează persoanele în
Gould ani acest moment este
”Trebuie să ne desprindem
de părinții”. Pentru
majoritatea tinerilor, acest
subiect rămâne vag,
pregătirea pentru viitor
fiind ceva încă necunoscut,
diferit
de stadiul de adult.
19-22 aceasta este o etapă în
care tânărul este încă
de ani dependent de
familie, dar, începe să se
descurce și de unul singur.
Mottoul este același ca în
etapa anterioară, dar acum
tinerii încep să se
desprindă de familie prin
căutarea
unui loc de muncă,
lucrează, învață în altă
localitate, au mașină
personală etc.
23-28 în acest moment, tinerii
sunt independenți și s-au
de ani separat de
părinți. Majoritatea au un
loc de muncă și și-au
stabilit un curs al vieții
personale. Tinerii
consideră că aceasta este
momentul în care ei
trebuie să
trăiască, să se dezvolte și
să-și construiască un viitor.
29-34 dacă în stadiul anterior,
tânărul se simte la
de ani comanda vieții sale și
a direcției acestea, acum
pot să apară și îndoieli,
gânduri interioare. El se
întrebă
cine este și încotro se
îndreaptă. În majoritatea
cazurilor, cariera și viața de
familie s-a stabilizat, iar
unii dintre ei au copii.
35-43 ca și în stadiul anterior,
adultul continuă să aibă un
de ani control
asupra sa, punându-și
întrebări în legătura cu
scopurile și valorile sale.
Părinții
lui înaintează în vârstă, dar
el se simte emoțional mai
aproape de propriul copil,
 ceea ce crește sentimentul
de vinovăție față de
părinți. Profesia rămâne
singura
șansă de a-și realiza o
parte din neîmpliniri.
44-50 adultul realizează că timpul
este limitat și multe
de ani probleme din
perioadele anterioare
încep să capete sens.
Aceasta este o etapă în
care adultul
acceptă și părțile negative
ale existenței sale.
51-60 în această etapă adulții
capătă mai multă
de ani toleranță, acceptându-se
așa cum sunt, au mai
multă indulgență față de
partenerul de viață, copii,
prieteni
etc. Renunță la presiunea
timpului, devenind mai
răbdători și mai relaxați.
Levinson (17– 45 Perioada adultă timpurie această perioadă este
caracterizată prin energie
de ani). maximă, dar şi stres şi
contradicţii puternice.
(40–65 Vârsta adultă mijlocie Această perioadă începe
odată
de ani). cu etapa de tranziţia
caracteristică miezului
vieţii, urmată de intrarea
în
structura specifică pentru
perioada adultă mijlocie
(45–50 de ani), în timpul
căreia individul dezvoltă
un stil de viaţă caracteristic
acestei perioade.
Angajamentele faţă de
familie, carieră
profesională, prieteni sau
faţa de
interese speciale devin
stabile. Urmează apoi
tranziţia specifică vârstei
de 50
de ani (50–55 de ani) în
timpul căreia structura
vieţii din perioada
anterioară
este reconsiderată şi
modificată şi care se
stabilizează în perioada
55–60 de
ani.
(peste Perioada vârstei adulte
târzii
Această perioada
începe odată cu etapa de
60 de tranziţie amintită mai sus
şi continuă cu o perioadă
ani). de ajustări care devin
necesare ca urmare a
pensionării, declinului
stării de
sănătate, alte aspecte
specifice bătrâneţii.