Allactaga major

Allactaga major este o specie de rozătoare din familia Dipodidae. Este găsită

în China, Kazahstan, Rusia, Ucraina și Uzbekistan, dar
este posibil să se găsească și
în Kârgâzstan și Turkmenistan. Uniunea Internațională
pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie
neamenințată cu dispariția.

Descriere

Allactaga major este cea mai mare dintre toate speciile de jerboa. Lungimea

corpului său este de 180 de milimetri, iar a cozii de 260 de milimetri.

Răspândire și habitat

Allactaga major este găsită în

vestul Ucrainei și partea europeană a Rusiei,
prin Kazahstan și nordul țării Uzbekistan până în
vestul Siberiei și vestul Xinjiang, China, dar este
posibil să se găsească și
în Kârgâzstan și Turkmenistan. Din habitatul său
fac parte pajiști, zone de stepă, deșerturi și
semideșerturi. Îi plac solurile lutoase și zonele care au pelin și vegetație suculentă.
Ecologie

Allactaga major are trei tipuri de vizuini: permanente (pentru vară și iarnă) și

temporare. Dieta sa include bulbi de plante, dar conține și grâne, scoarță,
insecte, moluște și semințe. Bulbii de plante pe care îi mănâncă cel mai des sunt cei
de Gagea. Pentru a excava bulbii, Allactaga major își utilizează dinții.[3] Începe
să hiberneze din toamnă, de la primul îngheț, până în martie-aprilie. Reproducerea are loc
din martie până în iulie, în timpul căreia o femelă poate naște două rânduri de pui, fiecare
constând în minim 1 pui și maxim 8 pui; de obicei 3–6 pui.

Stare de conservare

Allactaga major este răspândită larg în cea mai mare parte din arealul său. Totuși,
este amenințată de alterări ale habitatului său, iar în Ucraina și partea europeană din
arealul său a Rusiei este în declin rapid; cu toate acestea, este abundentă în alte părți care
fac parte din arealul său și este crezut că populația sa nu scade într-un ritm suficient de
rapid pentru a justifica includerea speciei într-o categorie amenințată. A dispărut
din Regiunea Moscova din cauza construirii de clădiri. A dispărut de asemenea și
din Regiunea Kursk. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca
fiind o specie neamenințată cu dispariția.