Sunteți pe pagina 1din 3

Viermele galben de făină

Viermele galben de făină este forma larvară a gândacului de făină, Tenebrio molitor, o specie de gândac
negru. Ca toate insectele holometabolice, gândacii trec prin patru etape de
viață: ou, larvă, pupă și adult(d). Larvele măsoară de obicei aproximativ 2,5 cm sau mai mult, în timp ce
adulții sunt în general între 1,25-1,8 cm lungime.

Reproducere

Gândacul de făină se înmulțește proliferativ. Împerecherea este un proces în trei etape: masculul
urmărește femela, se urcă pe femelă și introduce aedeagus(d) și, în final, injectează un pachet de spermă.
După câteva zile, femela se îngroapă în pământ moale și depune ouă. De-a lungul vieții, o femelă va
depune, în medie, aproximativ 500 de ouă. 

După patru până la 19 zile, ouăle eclozează. Mulți prădători prădează ouăle, inclusiv reptilele. 

În timpul stadiului larvar, viermele de făină se hrănește cu vegetație și insecte moarte și năpârlește între
fiecare etapă larvară sau instar(d) (de la 9 la 20 de etape). După năpârlirea finală devine pupă. Noua pupă
este albicioasă și devine maro în timp. După 3 până la 30 de zile, în funcție de condițiile de mediu,
precum temperatura, individul iese din pupă ca gândac adult. 

Feromoni sexuali

A fost identificat un feromon sexual emanat de gândacii de făină de sex masculin. [2] Consangvinizarea


reduce atractivitatea semnalizării cu feromoni sexuali de către masculi. [3] Femelele sunt mai atrase de
mirosurile produse de masculii ne-consangvinizați decât de mirosurile produse de masculi
consangvinizați. Reducerea capacității de semnalizare masculină se poate datora exprimării crescute a
alelelor recesive homozigote cauzate de consangvinizare. [4]

Relația cu oamenii

Tenebrio molitor este adesea folosit pentru cercetarea biologică. Dimensiunea sa relativ mare, ușurința
creșterii și manipulării și statutul de non-organism model îl face util în studii din domeniile biologiei de
bază, biochimiei, evoluției, imunologiei și fiziologiei. 

Ca dăunători

Viermii galbeni de făină au fost în general considerați dăunători, deoarece se hrănesc cu boabe stocate.
Viermii își au probabil originea în regiunea mediteraneană, dar sunt acum prezenți în multe zone ale
lumii, ca urmare a comerțului uman și colonizării. Cele mai vechi înregistrări arheologice ale viermilor de
făină provin din Epoca Bronzului din Turcia. Înregistrările din insulele britanice și Europa de Nord sunt de
la o dată ulterioară, iar viermii de masă sunt absenți în mod vizibil din descoperirile arheologice
din Egiptul antic.[5]

Ca hrană pentru animale


Viermii galbeni de făină sunt de obicei folosiți ca hrană pentru animale de companie
pentru reptile, pești și păsări. Aceștia sunt oferiți și păsărilor sălbatice, în special în timpul sezonului de
cuibărit. Viermii galbeni de făină sunt utili datorită conținutului lor ridicat de proteine. De asemenea,
sunt utilizați ca momeală de pescuit. 

Viermii sunt disponibili în comerț la vrac și sunt de obicei găsiți în containere cu tărâță sau fulgi de ovăz
pentru mâncare. Crescătorii comerciali încorporează un hormon juvenil în procesul de hrănire pentru a
menține viermii în stadiul larvar pentru a obține o lungime anormală de 2 cm sau mai mare.[6]

Ca aliment

Viermi de făină într-un castron

Viermii galbeni de făină sunt comestibili pentru oameni și prelucrați în mai multe produse alimentare
care conțin insecte, disponibile în comerțul cu amănuntul alimentar, precum burgeri de insecte. 

Istoric, viermii galbeni de făină au fost consumați în multe țări asiatice, în special în Asia de Sud-Est.
Aceștia sunt frecvent întâlniți în piețele alimentare și vânduți ca alimente de stradă alături de alte
insecte comestibile. Viermii galbeni de făină copți sau prăjiți au fost comercializați ca gustare sănătoasă
în istoria recentă, deși consumul acestora există de secole. Ei pot fi ușor crescuți pe ovăz proaspăt,
tărâțe de grâu sau cereale, cu felii de cartofi, morcovi sau mere ca sursă de umiditate. Spațiul redus care
este necesar pentru creșterea viermilor de făină i-a făcut populari în multe părți din Asia de Sud-Est. 

Viermii galbeni de făină au fost încorporați în bomboane cu aromă de tequila. Aceștia nu sunt serviți în
mod tradițional în tequila, iar „viermele tequila” din anumite tipuri de mezcal este de obicei
larva moliei Hipopta agavis(d). 

Larvele au un conținut semnificativ de nutrienți. În fiecare 100 de grame de larve de viermi proaspeți
sunt conținute 206 calorii și între 14 și 25 de grame de proteine. [7] Larvele conțin niveluri de potasiu,
cupru, sodiu, seleniu, fier și zinc care rivalizează cu cele ale cărnii de vită. Viermii conțin și acizi
linoleici esențiali. De asemenea, au un conținut mai mare de vitamine per greutate în comparație cu
carnea de vită, fără a include B12. [8]

Potrivit agenției UE pentru Siguranța Alimentelor, viermele galben de făină este sigur pentru consumul
uman,[9] iar statele membre UE au aprobat în mai 2021 propunerea Comisiei Europene de a utiliza aceste
insecte drept aliment.[10]

În prelucrarea deșeurilor

În 2015, s-a descoperit că viermii de făină pot degrada polistiren în materie organică utilizabilă la o rată
de aproximativ 34-39 miligrame pe zi. În plus, nu s-a constatat nicio diferență între viermii de făină
hrăniți doar cu polistiren și viermii de făină hrăniți cu alimente convenționale, pe durata de o lună a
experimentului.[11] Microorganismele din interiorul intestinului viermilor sunt responsabile pentru
degradarea polistirenului, iar viermii care au primit antibioticul gentamicină nu au prezintat semne de
degradare.[12] Coloniile izolate ale microbilor intestinali ai viermilor de masă s-au dovedit totuși mai puțin
eficiente la degradare decât bacteriile din intestin. Încă nu s-au făcut încercări de a comercializa această
descoperire.