obor din munți din crezmezeu,

Din tara aurului greu,

Cu vântu-n sân şi vremuirea-n cale,
Crai de ziuă-n zori,
M-a botezat cu stropi de rouă
Și ploaia mi-a-nnodat
Feștanie, de straie nouă.

Prăznuiesc, în drum, lângă uluci

Şi-mbun mătănii, la răscruci,
De mă cuminică doi cuci.
Îmbuc, cu murgul, rod pe șanț
Şi-nvolburarea de răgaz
Ridic pe umeri, parastas,
Pentru nevasta şi copiii ce-au rămas
Acasă-n munte şi-n năcaz.

Din țara aurului greu,

Cobor ca mine, mulți, mereu...
Pe drumuri, colbăit şi fără vlagă,
Strujită truda, în desagă
O port cu anii, colindând
După mălai.
Hăt, hăt, în munte am lăsat,
Cerșind, milog, din sat în sat,
Câte-o ulcică de păsat.