Rotundul ochilor între catarge.

Animal scânteietor pleoapa

vâsleşte în sus,
eliberează o privire.

Iris, înotătoare, fără vise şi mohorâtă:

cerul, cernit ca o inimă, trebuie să fie aproape.

Pieziş, în ciurul de fier,

aşchia afumată.
Pe lumină
ghiceşti sufletul.

(Să fii fost eu ca tine. Să fii fost tu ca mine.

Nu stăteam noi
sub un alizeu?
Suntem străini.)

Ţiglele. Peste ele,

aproape unele de altele, cele două
râsete cernite ca inima:
două
tăceri pline până la gură.