Migrenă sub lună-de-libelulă

Nimic nu-mi sălășluiește în dorința,

De a scrijeli fotografia de voluptate,
A fi adâncit, în propria pânză de foc,
Unde nu e nicio așteptare, crez de renunțare,
Privire de gheață și țep adâncit, în carne.
Dragoste și spasm abisal, urcuș pe scările de marmură.

Ultima sărutare pentru cea din urmă, floare de gheață...

Nu-ți cer cerul de flori,

Nici zestrea de lumânări astrale,
Ci doar o îmbrățișare,
Într-un câmp pustiu, înghețat,
Sub amurgul imanent.

Ieșiți din timp,

Fantomatici, neștiuți de nimeni,
Purtați de roze și,
Având o casă sacră,
Ne-aruncăm, apatici,
În abisul de grație,
În candelabrul de dragoste,
Trup și suflet,
Suflet și trup...

Vară în doi

Sub briza mării, pe lângă alge,

Purtați de visul adolescentin,
Mângâiați de sare și iubire,
Revenim în casă.

Dezbrăcați, descătușati de timp,

Purtăm corola subiectivă,
În trup și vis,
Împreunați, iubind, când buzele, când viața.
 Gravură de măceș

Sărutul nostru, privirea noastră,

Îmbrățișarea noastră, de lebădă,
Râsul nostru, și candelabrul de brad ud,
Dragoste și sânge, lumină de stea.

Aici, e cald,
Patul de spini,
Dragoste astrală,
Noi doi,
Și-atât,
Fată cu ochi,
c-ai mei...

Inimă pictată pe cer

Sufletul de gheață, trupul de măceș,

Ochii de suflare iernatică, arhaică,
Râvnesc comuniunea, mirajul de ocru,
Să ne înmormânteze, în candele de marmură.

Sânge floral, utimă ploaie de mai,

Nicicând, verva de rază sângerie,
N-a fost mai hulită, secată,
De căința mea, ev de jar.

Roze de cleștar
Grădina noastră, izolată,
Plină de dorințe, de reverii,
Și fluturi, albine, păianjeni,
Ne zâmbește, ne cheamă, încet.

Cerul albastru, soarele,

Păienjenișul, șarpele de munte,
Privirea noastră, îmbrățișarea,
Descompunerea în țărână și calcar.

Stea-de-mare albă
Sub lună-mi picuri,
În gând, trup și zâmbet,
Ca o stea-de-mare,
Purtată,
De briza nostalgiei,
Acelei înverșunată,
Privire...