De câte ori, iubito – Mihai Eminescu

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,

Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:

Pe boltă alburie o stea nu se arată,

Departe apare luna cu al ei farmec . …intristata

Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite

O pasăre plutește cu aripi ostenite,

Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus

[Type the company name]

s C-un pîlc întreg de păsări, pierzîndu-se-n apus.

Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,

Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,

Visindu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.

Suntem tot mai departe deolalta amândoi,

Din ce în ce mai sigur mă-ntunec și îngheț,

Când nu apari în zarea eternei dimineți.

Dorința – Mihai Eminescu Vino-n codru la izvorul Care tremură pe

prund, Unde prispă cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în
brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din
creștet valul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi
singuri-singurei, Iar în par înfiorate Or să-ți cadă flori de tei. Fruntea
albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsînd pradă gurii
 2

mele Ale tale buze dulci… Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un
cânt Singuratice izvoare, Blîndă batere de vînt; Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă
rînduri-rînduri.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de dragoste - versuri superbe scrise de
poeți români
[Type the company Name]