MESAJUL OPEREI LIRICE

“Dorința” de Mihai Eminescu 

Vino-n codru la izvorul   Fruntea albă-n părul galben

Care tremură pe prund, Pe-al meu braț încet s-o culci,
Unde prispa cea de brazde Lăsând pradă gurii mele
Crengi plecate o ascund. Ale tale buze dulci.

Si în brațele-mi întinse Vom visa un vis ferice,

Să alergi, pe piept să-mi cazi, Ingâna-ne-vor c-un cânt
Să-ti desprind din creștet vălul, Singuratice isvoare,
Să-l ridic de pe obraz. Blânda batere de vânt;

Pe genunchii mei ședea-vei, Adormind de armonia

Vom fi singuri-singurei, Codrului bătut de gînduri,
Iar în păr, înfiorate, Flori de teiu deasupra noastră
Or să-ți cadă flori de tei. Or să cadă rânduri-rânduri.

INTRODUCERE
Mesajul textului „Dorința” de Mihai Eminescu pune în lumină un sentiment de fericire,
transmis în mod direct, prin limbajul artistic și prin intermediul vocii lirice. Tema poeziei este
aspirația spre o iubire împlinită, iar motivele literare care o conturează sunt codrul, flori de tei,
izvorul.
CUPRINS: PREZENTAREA CELOR DOUĂ ARGUMENTE
Prezența vocii lirice ( în ce mod sunt exprimate sentimentele, în ce ipostază apare, care
sunt mările lexico-gramaticale) și tema-titlul-motive centrale ( putem evidenția ideea că titlul
accentuează tema, motivele centrale și starea dominantă a vocii liric SAU prezența celor două
planuri (interior-exterior) - care se află în acord sau în contrast.
În primul rând, poetul iși exprimă sentimentele de nerăbdare, de fericire în mod direct,
prin intermediul vocii lirice, aflate în ipostaza unui tânăr îndrăgostit. Vocea lirică se
concretizează în text prin mărci lexico-gramaticale: pronume, verbe, adjective pronominale la
persoana I singular: “-mi”, “mie”, “să desprind”, dar și persoana I plural, care desemnează cuplul
“vom visa”, “noastră”. Întâlnim și persoana a II-a singular, deoarece poezia este concepută ca o
adresare directă către iubită “vino”, “să alergi”, “să cazi”. Poezia conturează două planuri care se
întrepătrund: planul exterior, al naturii și planul interior, ce cuprinde sentimentele poetului.
Planul naturii este de o frumusețe rară, vibrează la emoția poetului și este constituit din
elemente precum “codru”, “flori de tei”, “vânt”. Natura nu este un simplu cadru al iubirii, ci
confident și ocrotitor al idilei. Titlul este o sinteză a întregului mesaj poetic și funcționează ca o
cheie de lectură. Acesta sugerează dorința intensă de împlinire prin iubire, în mijlocul naturii
ocrotitoare și accentuează sentimentul dominant al eului liric.
Limbajul caracterizat prin expresivitate: figuri de stil și imagini artistice și modul
principal de expunere. Comentăm 2-3 figuri de stil și rolul lor stilistic (evidențiem ideea că
figurile de stil intră în componența imaginilor artistice)
În al doilea rând, limbajul expresiv este evidențiat prin figuri de stil și imagini
artistice.Acestea au rolul de a oferi frumusețe, originalitate și expresivitate textului,
sensibilizând cititorul. Epitetele cromatice “frunte albă”, “părul galben” au rolul de a contura
portretul iubitei, subliniindu-i frumusețea și gingășia. Personificarea “Vino-n codrula
isvorul/Care tremură pe prund” umanizează natura, făcând-o părtașă la emoția și fericirea
îndrăgostiților. Aceste figuri de stil ajută la conturarea imaginilor artistice. Personificarea
“Blândă batere de vânt” ajută la realizarea unei imagini auditive, iar epitelul “buze dulce”
formează imagine vizuală
La nivel prozodic, poezia este alcătuită din șase catrene, cu rima încrucișată, măsura
versurilor de 7-8 silabe. Elementele de versificația conferă textului o muzicalitate aparte.
ÎNCHEIERE
În concluzie, mesajul textului “Dorința” de Mihai Eminescu este unul profund, deschis
interpretărilor.