Mamă, boala sau poate vremea te-a învins,

Acum te-ai împăcat cu toate,

Mâna ta harnică nu poate,
Să-mi mai mângâie creștetul nins.

Inima-ți, pâine proaspătă, de-acum

N-o să mai sărute bucuriile noastre,
Ochii tăi, iezere albastre,
N-o să ne mai petreacă în drum.

Mâinile tale albine şi flori,

De-acum încolo o să hrănească,
Cum au hrănit mâinile bunicii glia strămoșească.
Şi iarăși şi iarăși îți vom rămâne datori.

Mamă, boala sau poate scrisa te-a învins,

Cum ne va învinge şi pe noi,
Toți ne vom așeza cuminți în pământ, înapoi
Şi vom fi stele care s-au stins.