ADJECTIVUL

Definiție: partea de vorbire flexibilă care determină un substantiv cu care se acordă în

gen, număr și caz , arătând o însușire, o caracteristică a unui obiect, a unei ființe sau a
unui fenomen

Clasificarea adjectivului:

1) adj. propriu-zise= care exprimă o însușire, în grad diferit de intensitate; de ex. mic,
mai mic decât

2) adj. provenite din alte părți de vorbire:

a) din verb la participiu (participiu se termină în -t, -s; când determină

substantivul, are forme variabile după gen, nr): carte citită, roman citit, cărți citite,
copaci tăiați

b) din verb la gerunziu(gerunziu se recunoaște după terminațiile- ând, -ind;

când determină substantivul, are forme variabile după genul și nr substantivului):

ex. bărbat suferind de..., femeie suferindă, bărbați suferinzi, femei suferinde

c) din numerale cardinale și ordinale care capătă valori adjectivale când

determină substantive sau pronume cu care se acordă: doi copii, două fete, unsprezece
copii, douăsprezece fete, nouăsprezece fete, nouăsprezece băieți; al doilea grup, a doua
bancă etc.

d) din pronume: sora sa, această carte, toți copiii, niciun copil, alt elev, eu
însumi

e) din adverbe: asemenea, ditamai, gata,

3) adjective variabile = adică adj cu terminații după genul și nr. substantivului

determinat

a) adj cu 4 forme flexionare/terminații: copil isteț, fetiță isteață, copii isteți,

fetițe istețe; negru, neagră, negri, negre

b) adj cu 3 forme flexionare/terminații: drum lung, cale lungă, drumuri/ căi

lungi, argintiu-argintie-argintii

c) adj cu 2 forme flexionare/ terminații: pâine mare, tort mare; pâini mari,
torturi mari
4) adjective invariabile= nu-și modifică forma după gen, nr, caz: precoce, feroce, atroce,
mov, kaki, roz, oranj, cumsecade, eficace, asemenea, ditamai, gata

Poziția față de substantiv:

a) adjectivul stă, de obicei, după substantivul determinat

b) adjectivul poate sta înaintea substantivului și atunci primește articolul

hotărât al acestuia: cartea frumoasă/ frumoasa carte; băiatul isteț/ istețul băiat; argintiii
fulgi, cenușiii nori

Adjectivul poate fi precedat de articolul demonstrativ-adjectival: cel, cea, cei, cele- care
se va acorda în gen, nr si caz cu substantivul determinat: ex.: N.-Ac :copilul cel isteț;

G.-D.: copilului celui isteț; N.-Ac: copiii cei isteți; G.-D.: copiilor celor isteți

Adjective comparabile sunt adjectivele care pot avea grade de comparație.

Gradele de comparație exprimă intensitatea însușirii în raport cu alte însușiri sau cu

aceeași însușire în situații diferite ale substantivului determinat(apa de la munte este
mai rece decât cea de la șes)

Gradele de comparație sunt:

1) pozitiv= forma de bază a adjectivului: isteț

2) comparativ

a)- de superioritate: mai isteț decât / ca

b)- de egalitate: la fel de, tot așa de, tot atât de isteț ca, precum

c) - de inferioritate: mai puțin isteț decât/ca

3) superlativ

a) relativ -de superioritate: cel mai isteț

- de inferioritate: cel mai puțin isteț

b) absolut- foarte isteț, tare isteț, prea isteț; extraordinar de isteț, grozav de
isteț

Alte modalități de exprimare a superlativului absolut:

* - lungirea unor vocale sau consoane: maaare, mulllte, tarrre;

* - repetarea adjectivului la alt caz: deșteptul-deștepților, zâna-zânelor

* - folosirea unor substantive care și-au schimbat sensul și valoarea gramaticală: adormit
buștean, curat lună

* - folosirea unor construcții /locuțiuni: frumoasă că la soare te poți uita dar la dânsa ba;

* - folosirea cuvântului(adverbului) „Ce” cu sensul „cât de”în propoziții exclamative:

Ce mare te-ai făcut!

Observații:

Nu toate adj au grade de comparații , deoarece:

1. - sensul lor nu permite: groaznic, principal, științifico-fantastic, secundar; mort,

viu, fundamental, veșnic, îngrozitor, măreț, ostășesc, politic, ceresc, franțuzesc, sportiv,
geografic, ultramodern, arhicunoscut

2. - adj. provenite din limba latină: superior, inferior, posterior, atroce, feroce,
optim, maxim, minim, infim

3. - adj. care exprimă culori: negru, mov, gri, argintiu

Atenție la scrierea corectă a unor adj.: respectuos, merituos, nou-născuți, propriu-zisă,

binecuvântat, drept-credincioasă, drept-credincioși, înnodat, înnorat

Funcții sintactice:

1) Atribut adjectival- stă lângă substantiv : Carte frumoasă/interesantă, tablou pictat în

culori calde/șterse

2) Nume predicativ+ verb copulativ „a fi” sau „a părea”:

Cartea este interesantă. Copilul părea obosit.

Model de analiză gramaticală:

Pădurea se îmbrăcase în haină nouă. Dimineața o ceață alburie încă mai acoperea valea
tăcută. Ramurile înverzite ascundeau muguri plăpânzi de diferite culori. Însă îndată
soarele era vesel și zâmbitor și învăluia în veselie întregul tablou.

nouă=adj. propriu-zis, simplu, variabil cu 3 forme flexionare, se acordă în gen, nr și caz

cu subst. „în haină”(feminin, sing. caz Ac.), grad de

comparație pozitiv, fcț. sint. A adj.

alburie= adj. propriu-zis, simplu, variabil cu 3 forme flexionare, se acordă în gen, nr și

caz cu subst. „ceață”(fem, sing., caz N), fără grad de

comparație, fcț sint. de A adj.

tăcută= adj provenit din participiul vb „a tăcea-tăcut”, variabil cu 4 forme flexionare, se

acordă în gen, nr. caz cu subst.„valea”(fem., sing, caz

Ac) fcț sint de A adj.

era vesel și zâmbitor= adjective propriu-zise, simple, variabile cu 4 forme flexionare, se

acordă în gen, nr si caz cu subst „soarele”(defectiv de gen și nr), grad de comparație
pozitiv, fcț sint de Nume predicativ

întregul= adj propriu-zis, simplu, variabil cu 3 forme flexionare, se acordă în gen, nr și

caz cu subst. „tablou”(neutru, sing, caz Ac), fără grad de comparație, articulat cu art.
hot. „-l”, fcț. sint. A adj.