Drept Roman-Curs 3

Procedura de judecata a dreptului roman

Procedura de judecata in dreptul roman studiaza mijloacele formale
care tind sa asigure si sa ocroteasca exercitiul drepturilor subiective ale
persoanelor.
Talionul reprezenta;
1. O modalitate de judecata care avea la baza in principiul cunoscut cu
forma „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” de asemena, reprezenta o
forma de disciplinare a razbunarii private
2. Reprezinta o moneda din perioada medievala
3. Planta medicinala cunoscuta si sub denumirea de „nabla”
Arbitrajul reprezinta acea procedura de judecata in cadrul careia litigiul
este supus rezolvarii sau solutionarii de catre un arbitru ales de parti
Efectul juridic=consecinte
Actiunile in justitie in perioada Romei Antice stateau la baza sesizarii
magistratului inainte de judecarea litigiului.
Progedura legis actiunilor; avea urmatoarelor caractere;
- Caracter legal ( isi avea izvorul in lege fiind reglementata de legea
celor 12 Table)
- Caracter formalist ( Presupunea o anumita forma de exprimare a
problemelor juridice fara de care nu se putea trece la judecarea sau
solutionarea cauzei)
- Caracter juridiciar ( Caracter reprezentat din prezenta obligatorie a
prezentelor aflate in litigiu in fata autoritatii/magistratului)
 Organizarea sau diviziunea judecatii;
- Partile se numeau reclamant si parat
- Judecata era divizata in 2 faze; in iure (in fata magistratului) si in
iudiciu (in fata judecatorului)

Faza in fata magistratului;

- Partile se prezentau in fata magistratului care era functionar sau
dregator.
- Acesta pregatea pricina sau cauza pentru a fii solutionata.
- Pe langa partile litigiului puteau fii prezenti un garant (videx) si de
asemenea, martori.
Pozitia sau atitudinea din proces;
- Dupa ce reclamantul a sesizat magistratul cu problema sa juridica,
paratul putea nega sa nu recunoasca ceea ce a afirmat reclamantul,
ocazie in care magistratul numeste un judecator sa solutioneze
situatia.
- Daca paratul recunoaste afirmatiile reclamantului, judecatorul ii da
castig de cauza reclamantului si sanctioneaza sau emite o hotarare
prin care sanctioneaza pe parat.
Odata cu trimiterea fazei urmatoare ( in fata judecatorului) legis
actiunea putea imbraca forme diferite in functie de obiectul
cererii( actiuni asupra bunurilor sau persoannelor )

Faza in fata judecatorului;

-Judecatorul putea fii ales si judecatorul putea fii una sau mai multe
persoane
- In fata judecatorului se prezenta situatia juridica, se luau declaratii
martorilor si se puteau administra si alte probe
 - Judecata se reprezenta in public.
Dupa pronuntarea unei hotarari in acea cauza, cel care pierdea procesul
avea la dispozitie un termen de 30 de zile pentru a duce la indeplinire
cele mentionate in dispozitia respectiva.
Daca debitorul nu executa hotararea , putea fii luat in stapanire de catre
creditor, caz in care familia saun prietenii [puteau sa faca o contestatie.
Obiectul judecății in perioada judis secțiunilor poate fii un drept real sau
unul personal
In cadrul acestei proceduri exista posibilitatea luării unei garanții
denumită luarea in gaj( pignoris capio)
Procedura formulata:
-magistratul avea un rol activ
-se reduce formalismul pana când acesta dispare
-Aceasta procedura își are originea in activitatea
pretorului(magistratului) el fiind acela care urma sa redacteze formula de
judecată
-Formula reprezenta un document scris redactat de magistrat și de părți
și adresat judecătorului
-Formula era specifica fiecărei acțiuni in parte, de asemenea exista câte
o acțiune pentru fiecare drept subiectiv
-De asemenea formula reprezenta un program de judecată prin care
pretorul arăta in mod imperativ judecătorului cum sa soluționeze litigiul
Structura formulei:
-Numele judecătorului
-Părțile formulei:
1.Părți principale
1.1 Inentiu (pretenția reclamantului)
1.2. Demonstratiu (partea pincipala a formulei care cuprindea cauza
juridică sau izvorul pretențiilor reclamantului)
1.3 Condemmnatiu respectiv ordinul magistratului dat judecatorului,
practic prin acest ordin magistratul învestea judecatorul cu dreptul de a
judeca si pronunta o hotarare
1.4. Adiudicatiu sau adjudecarea element care aparea numai in cauzele
de partaj sau indiviziune când judecatorul era inputernicit de catre
magistrate sa repartizeze sau sa atribuie partilor din proces un buns au
drepturile de proprietate asupra unui bun pentru care acestia se judecau
2. Parti secundare; Acestea puteau sa fie prescriptiuni sau dispozitii in
favoarea reclamantului (pro actore) sau in favoarea paratului (pro reo)
acestea reprezentau mijloace de aparare.
3. Exceptii puteau sa fie peremptorii (duceau la stingerea procesului)
sau dilatorii (duce la prelungirea procesului)
Marcus sa fie judecator. Pentru ca Agesius a cumparat de la
Numeriussclavul despre care este vorba( Demonstratiu) orice din aceasta
cauza, Numerius trebuie sa faca sau sa predea lui Agersius conform
bunei credinte( intention). La aceasta Judecatorule sa condamni pe
Numerios fata de Agerius. Daca nu se va dovedi sa il absolve
(Condemnation)
- In procedura formulara apare citarea partilor in special a paratuluo,
citarea fiind un contract formal.
- Paratul se putea prezenta personal sau putea trimite un garant, daca nu
se prezenta, paratul putea fii amandat, iar reclamantul in plus putea sa
fie si imputernicit de catre magistrate sa ii vanda bunurile paratului.
- Organizarea judecatii era in fata magistratului si in fata judecatorului,
aici apar unele particularitati cum ar fii Notiunea de recunoastere a
pretentiei reclamantului care nu mai era urmata de continuarea
procesului cat si contractul judiciar prin care partile isi exprimau
acordul cu privire la formula de judecata

Erau 3 sentinte;
1. Prin sentinta apare unul nou
2. Odata cu legarea procesului nu putea sa mai intervina o noua
judecata pentru aceeasi problema juridica
3. Se considera autoritatea de de lucru judecat pentru identitatea de
cauza sau de persoana.
Apare puterea de atac care putea oferi nulitatea sentintei,de asemenea
hotararea putea fii criticata atunci când era data de un judecator care a
gresit in aplicarea formulei (dol sau culpa)