Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare a fost unul dintre primii mari strategi și conducători
militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni
stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru
era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru cel Mare a
contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume. El a
influențat foarte mult lumea antică.
A participat la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a
învins alianța dintre Atena și Teba, instaurând astfel hegemonia regatului
macedonean asupra întregii Grecii. În această luptă Alexandru Macedon a avut
un rol hotărâtor în victoria finală. Declarat a fost ca rege chiar de către armata
macedoneană și principalii nobili macedoneni, la doar 20 de ani. S-a proslăvit
cu metodele dure de rezolvare a problemelor. În timpul revoltelor din Grecia,
Macedonia și Tracia el a acționat cu cruzime și fără milă în pedepsele sale,
vânzând locuitorii cetăților revoltate ca sclavi.
În perioada de 3 ani el cucerește o mare parte din Asia Mică. La bătălia
de la Issos, Alexandru Macedon dă dovadă de o competență grandioasă de a
conduce armata sa, aducând o victorie devastatoare asupra armatei persane,
lăsându-l pe Darius singur. În jur de 1 an are nevoie pentru a cuceri Siria și
Egiptul. După cucerirea acestora, el își întemeiază propriul oraș, pe care îl
numește Alexandria. El personal trage granițile cu calcar, iar când acesta s-a
terminat a recurs la orz.
De egipteni a fost numit fiu a lui Ra, titlu care li se atribuia doar
faraonilor. Din acel moment, pentru egipteni Alexandru era ca un faraon.
La bătălia de la Gaugamela, Alexandru cel Mare a demonstrat că pentru
el numărul armatei oponentului nu importă, câștigând armata persană ce deținea
cca 1.000.000 de pedeștri cu o armată de cca 40.000 pedeștri. În acea luptă
armata macedoniană a suferit pierderi de numai câteva sute, în timp ce armata
imperiului persan a suferit pierderi în număr de aproximativ 40.000.
Deși nu îl omoară personal pe Darius, ne dorind să-și atragă ura poporului
persan, acesta moare din cauza rănilor grave aduse de către Bessus, un soldat
din garda regală. Pentru a câștiga aprecierea perșilor, dar și pentru a evita
conflictele viitoare cu acesta, Alexandru îl omoară. Astfel, el este numit de
poporul imperiului persan predecesorul lui Darius.