Reprezentarea

Reprezentare – proces psihic cognitiv senzorial de reflectare mijlocită, selectivă şi schematică

a proprietăţilor concrete ale obiectelor şi fenomenelor date în percepţia anterioară a
subiectului.

Asemănări între percepţie şi reprezentare

- Ambele cuprind însușiri intuitiv-figurative, adicã sunt imagini concrete ale unui obiect.
- Ambele imagini sunt unitare (redau obiectul în ansamblul sãu).
- Ambele produc efecte fiziologice. Ex. dacã vedem o lãmâie sau doar dacã o evocãm prin
imagine, în ambele cazuri se produce salivația.
- Ambele au un înțeles, o semnificație.
Deosebiri dintre percepţie şi reprezentare
- Percepția este o imagine primarã, se formeazã numai prin acțiunea directã a obiectelor
asupra organelor senzoriale, în timp ce reprezentarea este o imagine secundarã, formatã pe
baza percepției, dar în absența obiectelor din câmpul perceptiv.
- Percepția este o imagine bogatã în conținut, prin detalii. Reprezentarea este o imagine
schematicã deoarece se rețin doar aspectele esențiale ale obiectului perceput anterior.
- Percepția este contextualã, în timp ce reprezentarea este ruptã de contextul spațio-
-temporal.
- Percepția se impune de la sine, este involuntarã și devine voluntarã numai atunci când ne
propunem sã observãm ceva sistematic. Ex. Dacã mergem pe stradã și auzim un scârțâit de
roți, involuntar întoarcem capul și vedem. Imaginile din reprezentare sunt voluntare, deoarece
le activãm când dorim și avem posibilitatea totodată sã le îndepãrtãm din minte dacã vrem.

Clasificare
- după prezenţa elementului de noutate: - reproductive, anticipative
- după predominarea unei modalităţi senzoriale: vizuale, auditive, gustative, motorii
- după gradul de generalitate: individuale, generale
- după gradul de abstractizare: grad moderat de abstractizare, grad înalt de abstractizare

Proprietăţi:
- figurativitatea (se rețin doar aspectele esențiale ale obiectului),
- operativitatea (se pot reda schematic într-un minut procese care durează zile, luni sau ani)
- panoramizarea (reprezentarea poate pãtrunde în interiorul obiectului perceput anterior).
- autonomia (poate fi comunicată și astfel se desprinde de un individ anume)
- caracterul social (depinde într-o anumită măsură de etosul socio-cultural)

Rolul în cunoaştere:
- servește ca instrument de adaptare la realitate, deoarece la nivelul ei se sedimentează
imaginile senzoriale și se pregătește trecerea la cunoaşterea logică
- e materie primă a gândirii, definitorie ale realităţii proprii,
- prezintă în minte, sub forma unor simboluri figurative, imaginile percepute anterior
- pregãtește și controleazã generalizãrile din gândire.
- este un sprijin pentru construirea sensului cuvintelor.
- concretizează imaginile abstracte ale rațiunii, prin exemplificări
- permite orientarea în spaţiu