Tematica privind instruirea la locul de muncă tehnician prestaţii autovehicule

(elaborată în confomitate cu prevederile art. 90 – 94 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006)

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor
pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru
şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de
maximum 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.

Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru SSM, precum şi de măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către
conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b)lucrătorul desemnat; sau
c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Instruirea la locul de muncă cuprinde:

1. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau
postului de lucru;
2. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postului de lucru;
3. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului-ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;
4. prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de
lucru;
5. în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi
exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,
intervenţie, evacuare şi de prim-ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea
cunoştinţelor de către superiorul ierarhic celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire
individuală.

1. Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă „tehnician prestaţii

vehicule”

Factori de risc
1. introducerea autovehiculelor în standul de verificare a sistemului de frânare cu viteză sau nedirijate;

2. aşezarea lucrătorului în dreptul paletelor ventilatorului în timpul funcţionării motorului;

3. fumatul în halele de întreţinere şi reparaţii (pericol de incendiu);

4. nesincronizări de operaţii;

5. alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc.) – intervenţii neautorizate la
reţeaua de alimentare;

1
6. deplasări, staţionări în zone periculoase;

7. deplasări cu pericol de cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare;

8. pătrunderea unor persoane neautorizate în spatiul de lucru;

9. lucrul în picioare un timp îndelungat;

10. poziţii de lucru forţate sau vicioase;

11. întrebările clienţilor;

12. organe de maşini în mişcare;

13. curgeri de fluide;

14. rostogolirea pieselor cilindrice neasigurate împotriva deplasării necontrolate;

15. răsturnarea materialelor şi a pieselor;

16. contururi înţepătoare, tăioase;

17. piese ale motorului aflat în funcţiune;

18. suprafeţe metalice reci;

19. temperatura ridicată a aerului în timpul verii;

20. temperatura scăzută a aerului iarna;

21. curenţi de aer;

22. zgomotul produs de activităţile specifice;

23. gaze, vapori, aerosoli toxici.

2. Se vor prezenta angajaţilor prevederile:

 instrucţiunilor proprii pentru reparaţii autovehicule;

 instrucţiunilor proprii generale;
 instrucţiunilor proprii privind acordarea primului-ajutor;
 instrucţiunilor proprii pentru manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate a materialelor
şi depozitarea acestora.

3. Măsuri la nivelul locului de muncă privind acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor

3.1. Primul-ajutor în accidentele de muncă

DEFINIŢIE
Primul-ajutor reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident (de muncă), până la
momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate.

2
Primul-ajutor (asistenţă de urgenţă) se acordă în trei etape diferite: la locul accidentului sau îmbolnăvirii; în timpul
transportului; în unităţile sanitare.
---

La locul unde s-a produs accidentul şi până la intervenţia cadrelor medicale de specialitate, primul- ajutor trebuie
acordat de către persoane care sunt pregatite în acest scop – salvatori. Salvatorul nu înlocuieşte medicul dar, prin
măsurile pe care le aplică, el trebuie să reuşească să evite:
 înrăutăţirea stării accidentatului;
 apariţia complicaţiilor;
 producerea morţii victimei.
Formarea salvatorilor trebuie să fie predominant practică, repetată în mod periodic, pentru ca salvatorii să poata
acţiona oricând şi oriunde.

ATENTIE!
O persoană care nu este pregatită ca salvator NU trebuie să intervină cu orice preţ; obligaţiile sale sunt:
- să nu atingă victima;
- să cheme pe cel mai apropiat salvator;
- să anunţe accidentul şi să solicite ajutor calificat;
- să organizeze protecţia victimei;
- să prevină extinderea stării de accident.
---

Cum se protejează victima?

- se identifică riscurile care persistă pentru a proteja victima şi persoanele care ar putea fi expuse la riscurile
identificate;
- se suprimă riscurile;
- se instituie un „baraj de securitate” în jurul victimei, îndepărtând persoanele neavizate.

Cum se examinează victima?

- se cercetează semnele care indică faptul că viaţa victimei este ameninţată: sângerează abundent; răspunde la
întrebari; respiră; are puls;
- se stabileşte ordinea de prioritate a intervenţiilor;
- se realizează triajul victimelor, pe baza ierarhizarii leziunilor în funcţie de gravitatea lor.

UTIL
Cum se anunţă accidentul?
Apelul de prim-ajutor contine informaţii despre: ce s-a intamplat; locul accidentului; accesibilitatea drumului;
numărul şi starea victimei; tipurile de leziuni produse; numele persoanei care face apelul. Persoana care a facut apelul
trebuie să astepte confirmarea corectă a mesajului transmis.
----

Cum se acordă primul-ajutor?

Dacă victima nu vorbeşte (este inconştientă), dar respiră şi are puls: aşezarea în poziţie de siguranţă; acoperirea
victimei; supravegherea circulaţiei, a stării de conştienţă, a respiraţiei, până la sosirea ajutoarelor medicale.

Dacă victima nu raspunde, nu respiră, dar are puls: degajarea (eliberarea) căilor respiratorii; manevra Heimlich;
respiraţia „gură la gură” sau „gură la nas.”

Dacă victima nu răspunde, nu respiră, nu are puls: reanimare cardio – respiratorie (masaj cardiac extern asociat
cu respiraţie „gură la gură” sau „gură la nas”).

Dacă victima sângerează abundent: compresie manuală locală; pansament compresiv; compresie manuală la
distanţă (în zona subclaviculară sau inghinală).

3
Dacă victima prezintă arsuri: spălare abundentă cu apă.

Dacă victima vorbeşte, dar nu poate efectua anumite mişcări: - oricare ar fi semnele, se acţionează ca şi cum
victima ar avea o fractură, evitând deplasarea ei şi respectând toate eventualele deformări la nivelul membrului
superior, al membrului inferior, al coloanei vertebrale.

Dacă victima prezintă plăgi: plăgi grave: aşezarea victimei într-o poziţie adecvată, îngrijirea segmentului amputat,
compresie pentru oprirea sângerării etc.; plăgi simple: curăţarea şi pansarea plăgii.

Cum se transportă accidentaţii – principii generale:

- transport numai cu autosanitara (ambulanţă);
- transport cu mijloace improvizate numai pentru victimele cu leziuni uşoare, care nu influenţează funcţiile vitale ale
organismului şi atunci când accidentul s-a produs în locuri izolate, la mare distanţă de staţiile de salvare.
Numai în conditii excepţionale se poate indica şi transportul celor grav accidentaţi cu aceste mijloace improvizate.

Niciun accidentat nu va fi transportat înainte de a fi adus în starea de a suporta în bune condiţii transportul, adica
înainte de a fi examinat şi a i se fi acordat, efectiv, primul-ajutor.

În condiţiile actuale de organizare şi dotare a serviciilor de urgenţă, numai cadrele medico-sanitare de specialitate
(salvatorii de gradul I şi II) au dreptul să dispună ridicarea şi transportul victimelor de la locul accidentului.

Nu este indicat ca, din dorinţa de a transporta accidentatul în timpul cel mai scurt posibil la o unitate sanitară
competentă, să se apeleze la orice vehicul. Tehnica de intervenţie pentru transport trebuie subordonată ideii de a nu
agrava şi a nu complica vătămările produse de accident (pentru aceasta, mobilizarea accidentatului va trebui astfel
executată încât segmentul format din cap – gat – trunchi – bazin, să rămână nemişcat, ca un bloc rigid).

3.2. Stingerea incendiilor

La descoperirea unui incendiu, orice persoană are următoarele obligaţii:

- să anunţe IMEDIAT incendiul;
- să încerce să stingă focul, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă focul nu s-a stins,
se evacuează imediat zona);
- să anunţe telefonic pompierii militari, din cea mai apropiată zonă neafectată;
- să comunice conducerii unităţii detaliile referitoare la locaţie şi la amploarea incendiului.

La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:

- încetează orice activitate;
- abandonează obiectele personale;
- lasă uşile deschise;
- părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă sau prin locurile indicate de membrii echipei de intervenţie;
- merg către locul de adunare stabilit;
- menţin libere căile de acces către clădire;
- urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
- asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;
- rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.

La declanşarea alarmei de incendiu, membrii echipei de primă intervenţie sunt obligaţi să:
- intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să dirijeze personalul pentru evacuarea
clădirii;
- îndrume personalul către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;
- menţină calmul pe timpul evacuării;
- meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;
- preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nicio persoană nu intră înapoi în clădire până la
primirea dispoziţiei, în acest sens, a conducerii societăţii;
4
- participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice dificultăţi întâlnite în procesul de
evacuare.

Contabilizarea persoanelor se va face consultând:

 condica de prezenţă a personalului salariat;
 registrul de poartă;
 informaţiile primite de la personalul salariat al unităţii, după asigurarea validităţii informaţiei.

ATENŢIE
Se va ţine cont de starea emotivă a persoanelor într-o astfel de situaţie şi se va încerca validarea informaţiilor primite
prin consultarea a cel puţin 2 surse de informare.
---

Accesul Pompierilor Militari

Accesul echipajelor specializate ale Pompierilor militari se va face pe poarta de acces principală. Directorul societăţii
şi şeful echipei de primă intervenţie vor comunica pompierilor detaliile incendiului, îi vor informa cu privire la
eventualele persoane lipsă la apel (împreună cu locaţia presupusă a acestora) şi vor rămâne la dispoziţia acestora pe
durata operaţiunii de stingere a incendiului.

4. Prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice pentru locul de muncă „tehnician prestaţii
vehicule”

- H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
muncă;
- H.G. nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănatate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
- H.G. nr. 1.051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor
care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.