Slaid 2

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o

familie de răzeși săraci, în satul Silișteni pe malul râului
Elan în ținutul Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir
din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. a fost
domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și
1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului
r o m â n e s c . El nu mai ramane ca multi dintre cronicari, omul unei singure carti,
el scrie istorie, geografie, face versuri si compune proza, leaga intre ele diferitele
preocupari printr-o incercare de sinteza, trage concluzii politice si sociale din
faptele trecutului si ale prezentului, se indreapta cu curiozitatea lui creatoare spre
muzica, matematica si fizica .

George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod

moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al
nostru.”

Slaid 3

S-a căsătorit în 1699 cu fiica lui Șerban Cantacuzino Voievod, Casandra (1681 -

1713). Dimitrie era în acea perioadă la Constantinopol însă a venit în grabă la Iași.
După moartea Casandrei, din a doua căsătorie (la 14 ian. 1717), cu fiica principelui
rus Ivan Iurevici Trubețkoi, Anastasia Ivanovna Trubețkaia[22] (n.1700), a avut o
fată: Ecaterina-Smaragda (n. probabil la Petersburg, în 1720, d. la Paris în 1761).
Fiul lui Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, ambasador al Rusiei în Marea
Britanie și Franța este cunoscut ca "părintele poeziei Rusiei".

Slaid 4

Prima domnie poate fi calificată mai degrabă ca fiind una neformală, deoarece
fiind ales în ţară, n-a primit confirmare din partea Porţii, act care a demonstrat
statutul de suzeranitate a statului Moldova faţă de Imperiul Osman.

Domnia din anii 1710-1711, confirmată de autorităţile imperiale, Dimitrie

Cantemir fiind considerat o persoană politică de încredere a sultanului, se distinge
cu precădere în istoria statului Moldova prin tentativa susţinută de abandonare a
statutului de suzeranitate şi dobândirea calităţii de actor suveran şi independent, în
sensul că suveranitatea aparţine monarhului. Evident, Dimitrie Cantemir a fost
conştient de consecinţele şi riscurile acestui demers, atât pentru ţară, cât şi pentru
sine şi familia sa, dar a exprimat convingerea fermă că proiectul său politic de
modernizare şi ambiţiile sale pot fi realizate numai în condiţiile funcţionării unui
stat suveran şi independent. De fapt, miza a fost foarte mare: sau instaurarea
monarhiei creditare şi instituirea unei dinastii noi, sau drumurile pribegiei, în cazul
fericit, păstrând speranţa reîntoarcerii, iar în cazul cel mai rău, prizonieratul şi
decapitarea publică.
Slaid 5

Contribuția lui la dezvoltarea culturii naționale și operele

Slaid 6

Lucrările sale de tinereţe, deşi plătesc tribut teologiei şi scolasticii, mărturisesc

despre contactul autorului lor cu ştiinţa , filosofia Renaşterii şi cu raţionalismul
aristotelic.

1. Prima sa operă “Divanul sau gâlceava înţeleptului  cu lumea” (1689) afirmă

o concepţie optimistă despre om, desigur că în limitele moralei creştine.
“Divanul” constituie o expresie a tendinţelor laice şi raţionaliste, umaniste,
care se afirmă în cultura română în sec. al XVII-lea.

2. Scrierea “Imaginea de nedescris a ştiinţei sacre” (1700) încearcă să integreze

fizica, întemeiată pe recunoaşterea determinismului natural, într-un  sistem
teist.

3. Totodată această scriere atestă un interes pentru astrologie, pentru ştiinţele

oculte, “sacre”, interes specific multor reprezentanţi ai Renaşterii europene.
“Micul compendiu de logică” (1700) este o apoteoză a raţiunii.

Slaid 7

 În evoluţia literaturii române opera principelui Dimitrie Cantemir reprezintă un

moment de cotitură prin care se schimbă modelul narativ nonfictiv al cronicarilor
cu proza artistică, act de percepţie a lumii prin intermediul plăsmuirii, creaţiei.

De aceleaşi viziuni umaniste ţin şi observaţiile teoretice ale lui Cantemir referitoare
la originea şi dezvoltarea limbii române. Pornind de la o idee a lui Miron Costin
despre latinitatea limbii române, Cantemir revine în Hronicul vechimii a romano-
moldo-vlahilor, şi îndeosebi în Descrierea Moldovei  la confruntarea cuvintelor
latineşti cu cele româneşti (incipio-încep; albus-alb; civitas-cetate; dominus-domn
etc.) şi la problema originii limbii române, despre care, la acel moment, se credea
că vine fie direct din latină, fie din italiană: „Mulţi dintre aceştia socotesc că el ar fi
graiul latinesc stâlcit, fără amestecul altor graiuri. 

Slaid 8

Lucrările lui Dimitrie Cantemir conţin un şir de principii metodologice ce ţin de

cercetarea ştiinţifică şi de filosofie a istoriei care îl ajută să discearnă adevărul,
punând la temelie un număr cât mai mare de izvoare istorice, dar şi ţinând cont de
opiniile exprimate de alţi istorici și savanți în problemele luate în dezbatere. Prin
operele sale Dimitrie Cantemir a făcut un salt enorm în ştiinţa istorică naţională ,
literatura umanistă în perioada renașterii , în filozofia punând temeliile culturii
noastre moderne şi contemporane.

Moare la 21 august 1723, fiind înmormîntat în biserica Sf. Constantin şi Elena din
Moscova; în 1935 osemintele i-au fost depuse la biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Pe
lespedea de marmură ce o acoperă scrie: “Aici, întors din lunga și grea pribegie,
înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al
Moldovei”.