Dimitrie Stirbulescu s-a nascut in anul 1870, probabil, intr-o zi insorita, intr-o

familie de gorjeni veniti in Bucuresti din comuna Secu, sub acelasi petec de cer
care a luminat si geniul lui Constantin Brancusi. A construit 64 de viori, 2 sau 3
viole si un violoncel, instrumente muzicale de o exceptionala valoare atat in ceea
ce priveste constructia impecabila a cutiei de rezonanta cat si in ceea ce priveste
materia prima folosita: celebrul molid de rezonanta provenit din Carpati, in
special din padurile Bucovinei, Muntii Neamtului si Valea Italieneasca din masivul
Gurghiului, ultimul loc fiind una dintre principalele surse de aprovizionare ale
vechilor maestri italieni ce au facut sa vibreze renumitele viori cremoneze si
bresciene.
A murit in 1937 lasand in urma lui o serie intreaga de viori neterminate. Dimitrie
Stirbulescu cel mai valoros constructor de viori pe care l-au avut romanii, denumit
la inceput, “lutierul de la poalele Carpatilor”, iar mai tarziu “un Stradivarius
roman” s-a dovedit a fi un artist de exceptie, viorile sale fiind comparabile cu
cele ce apartin vestitelor scoli italiene. Stirbulescu a inceput sa construiasca
viori relativ tarziu, la varsta de 46 de ani. Devine ucenic, pentru scurt timp, al
primului constructor din Romania care lucra pe baze stiintifice instrumente
muzicale – Remus Macarie din Pitesti – pe una din viorile sale cantand si marele
George Enescu. Apoi ii sunt trimise viori construite ale celebrilor Amati,
Stradivarius, Guarnerius, pentru a le ameliora, repara sau reconditiona, operatii
ireprosabil efectuate de catre Stirbulescu.

Urmeaza epoca de aur a acestui lutier plin de generozitate si talent. Primele viori
sunt apreciate de catre specialisti, printre acestia numarandu-se si cunoscutul
expert Welke din Hamburg, care trecand prin Bucuresti ramane impresionat de tonul
si tinuta instrumentelor. In 1921, in revista “Muzica” din capitala, se scria ca
acest creator de exceptie a smuls lemnului “misterul sonoritatii” si era apreciat
ca un constructor unic in istoria lutieriei. Ca nu era o afirmatie nefondata o
dovedeste si faptul ca violonisti virtuosi George Enescu, Jacques Thibaud, Yehudi
Menuhin, Lucien Capet cauta viorile create de Stirbulescu. Pentru George Enescu,
cel care a avut un rol hotarator in sprijinirea si popularizarea peste hotare a
lutierului, Stirbulescu a creat 3 viori ce poarta numele maestrului. Enescu canta
in 1922, la Teatrul liric din Bucuresti, pe o vioara a acestuia, despre care scria:
“Prin aceasta certific ca violinele construite de domnul Stirbulescu, pe care le-am
incercat sunt de o sonoritate frumoasa si de o constructie excelenta”, iar cu un
alt prilej scria: “Stirbulescu este un element pretios pentru lutieria noastra
nationala”.
Mai mult, cel mai renumit lutier al vremii, austriacul Alfred Coletii, a apreciat
una dintre viorile lutierului roman ca fiind superioara unei viori Stradivarius
care-i apartinea. Elogii la adresa calitatilor deosebite ale viorilor lui
Stirbulescu sunt aduse si de interpreti ca Fritz Kreisler, una dintre stelele
europene ale violinei, ale marilor violonisti Erika Moreni si Busch Adolf.
Mai putin cunoscut decat alti lutieri valorosi ai lumii, datorita posibilitatilor
materiale reduse ce nu i-au permis sa-si prezinte viorile in alte tari si datorita
lipsei de interes a oficialitatilor vremii, marele lutier a lasat in urma sa
creatii valoroase, dintre care in tara se mai pastreaza doar cateva. Una dintre
lucrarile neterminate o desavarseste un urmas al sau in aceasta arta. Lutierul
Roman Boianciuc, laureat al Premiului de stat pentru lutierie, participant la
concursurile internationale de lutierie din Polonia si Franta din anii 1963 si
1966, mai lucreaza si azi, desi se afla la o varsta inaintata, in orasul viorilor –
Reghin. Oras unde exista un atelier al lutierilor ce reuneste alaturi de maestrul
Boianciuc pe constructorii de instrumente muzicale Luca Ioan, Precup Florea si
Ciurba Nicolae.
Dimitrie Stirbulescu ramane in memoria noastra drept lutierul care a smuls lemnului
“misterul sonoritatii”, fiind un element pretios al viorilor romanesti. S-a nascut
sarac, dar a devenit celebru, cu viorile lui cantandu-se la Viena, New York,
Budapesta, Los Angeles, dar a murit tot sarac.