Arta luteriei este asociată adesea cu legendarii Stradivari, Guarneri sau Amati

care au atras faima orășelului italian Cremona din Lombardia. Lutieri din toată
lumea vin aici pentru a-și însuși subtilitățile meșteșugului sau să-și promoveze
instrumentele la concursuri de profil, între care și români. „Luteria românească a
cunoscut o evoluție formidabilă”, spune Claudiu Mare, președintele Asociației
Artiștilor Lutieri din România (AALR). Cu toate acestea, prea puțini tineri aleg
astăzi această nobilă meserie. „Lipsește un Spiru Haret, om cu viziune asupra
învățământului”, spune Nicolae Bâzgan, directorul fabricii „Hora” din Reghin,
județul Mureș, supranumit „orașul viorilor”.

Fără o tradiție veche, școli publice de profil sau susținere din partea
autorităților, constructorii români de instrumente cu coarde și arcuș și-au
câștigat locul binemeritat pe harta mondială a luteriei cu performanțe uimitoare la
concursuri internaționale și participare constantă la târguri renumite, precum
„Mondomusica” din Cremona, sau la expoziții. Breasla este concentrată în urbea
transilvană Reghin, supranumită „orașul viorilor”, renumită pentru debitarea
lemnului de rezonanță, molid și paltin cu calități acustice apreciate în întreaga
lume. O parte a luteriei românești este reprezentată de producătorii de serie, cum
este „Hora”, cel mai mare din Europa, iar din 1990, de firmele Gliga, producător de
asemenea mare, dar și de multe ateliere de familie unde se construiesc, de regulă,
instrumente de maestru. În proporție de 90%, instrumentele muzicale construite de
aceștia ajung în străinătate. Datele Eurostat arată că România este cel mai mare
exportator de viori din Uniunea Europeană în afara spațiului comunitar, cu 14.000
de viori exportate în 2018, ceea ce reprezintă 28% din exporturile extracomunitare
de viori. Per total exporturi, cele mai multe au ajuns în Statele Unite și Coreea
de Sud, câte 11.900 în fiecare țară. În aproape 70 de ani de existență, „Hora” -
Reghin a construit peste 4,5 milioane de instrumente la care performează în
proporție de 90% muzicieni de pe toate continentele.

Moștenirea maeștrilor lutieri

Povestea luteriei românești începe pe la 1920, când se fac remarcate nume precum
Cărbunescu, care și-a desăvârșit arta la Paris; Macarie și Știrbulescu, pe ale
căror viori a concertat și George Enescu și care sunt păstrate în muzeul ce poartă
numele marelui compozitor; Rădulescu; prof. Bianu; Apăteanu sau Boianciuc. Cel din
urmă este considerat promotorul mișcării luteriei la Reghin, unde, în 1951, a pus
bazele secției de instrumente muzicale cu coarde, devenită mai apoi fabrica „Hora”
de astăzi. „Boianciuc a construit prima vioară cu patru oameni”, povestește Nicolae
Bâzgan, directorul fabricii „Hora”, pe care o conduce din 1967, după ce a fost
repartizat, în 1965, ca inginer mecanic. Între cei patru oameni din echipa lui
Boianciuc „se număra și Apăteanu, un general care ar fi părăsit armata pentru a
construi viori. El însuși cânta la acest instrument. Au construit apoi 37 de viori,
după care au urmat și alte instrumente: chitare, mandoline”, schițează istoricul
inginerul Bâzgan.

Instrumentele maestrului emerit lutier Roman Boianciuc au câştigat premii în multe

țări: Belgia, Polonia, Bulgaria, Italia, Franța, iar la viorile lui a cântat și
David Oistrah, considerat unul dintre cei mai mari violoniști ai secolului 20. A
avut mulți discipoli, între care Florea Precub, Nicolae Ciurba, Ioan Luca, Pavel
Nagy, care au transmis, la rândul lor, meșteșugul. Fiul regretatului maestru lutier
Nicolae Ciurba (a trecut la cele veșnice anul trecut) este primul român care a
studiat la Cremona, spune Nicolae Bâzgan. La vârsta de 12 ani, Claudiu Ciurba știa
multe despre luterie de la tatăl său. Puțin mai târziu a studiat la celebra Școală
Internațională de Luterie din Cremona, unde, timp de 4 ani, a învățat să
construiască viori, viole și violoncele în stil clasic cremonez, stradivarian, sub
îndrumarea maestrei Wanna Zambelli. „S-a întreținut singur la studii, jumătate de
zi era ucenic-lutier, altă jumătate patiser”, detaliază Bâzgan. Claudiu conduce din
1997 atelierul de familie, dar a păstrat colaborări la Torino, după o perioadă
intensă în Cremona. Participă de mulți ani la Târgul Internațional „Mondomusica”
din Cremona și la concursurile internaționale de aici, dar și de la Baveno sau
Pisogne.