CARACTERIZAREA

Chirita este sotia unui boier de tara, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica
de marire si de a fi la moda, o combinatie de parvenitism si snobism.
Chirita este un personaj ridicol prin contrastul inte ceea ce este si ceea ce vrea sa
para. Comportamentul Chiritei ocazioneaza satira unor moravuri specifice epocii : falsa
cultura, negarea traditiei, imitarea modei cu orice pret, cosmopolitismul.
Cele trei scopuri ale Chiritei sunt: sa ajunga ispravniceasa, sa isi insoare fiul
natang, Gulita, cu Luluta, o orfana care va mosteni o mare ai si sa introduca la
Barzoieni moda timpului.
Aceste scopuri sunt evidentiate inca din primul act al comediei, in scena 3. De la
inceput, boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii
la mosie. De aceea calareste imbracata in „armazoanca”, fumeaza „ca un caporal” tigari
de „halva” si cocheteaza cu barbatii mai tineri (musiu Sarl, Leonas), motivandu-si
mondenitate cu expresia „daca-i moda?”. Din acelasi motiv, ca e la moda, il plateste
pe profesorul Sarl sa il invete franceza pe fiul sau, Gulita, un gogoman prost crescut ,
care ii batjocoreste pe tarani, le omoara viteii ca vanat si le aprinde bordeiele cu
„ciubucul cel de hartie”. Desi nu este in stare sa retina prima fraza din poemul
scriitorului francez Féleon, Gulita trece cu brio examinarea facuta de mama, in prezenta
profesorului, oferind drept corespondent in franceza cuvinte inventate : „furculision”,
„fripturision”, „invartision”. Scena comica este memorabila ca dovada a falsei culturi.
Ca sa devina ispravniceasa, il trimite pe Barzoi la Iasi. In discutia cu Safta,
Chrita isi expune „temeiurile” ridicole ale pretentiei ca Barzoi sa obtina functia de
ispravnic. Parvenitismul, demagogia si falsul patriotism care ii definesc monologul,
anticipeaza personajele caragialiene precum Dandanache sau Catavencu.
Imitarea cu orice pret a modei, fapt ca vrea sa introduca la Barzoieni eticheta
caselor mari de la oras, se infatiseaza magistral prin situatia comica din scena 4 a
primului act. Desi este nerabdatoare sa afle de numirea in functie a lui Barzoi, nu
deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion, feciorul din casa, nu il aduce pe o
tava cu servet. Ion, buimacit insa de noi reguli, nu intelege ordinea asezarii obiectelor
pe tava si le incurca de fiecare data, spre nemultumirea stapanei sale, sustinatoarea
provinciala a unui fel de „civilisation... cu serviette”.
In personajul Chirita al lui V. Alecsandri, parvenitismul si snobismul sunt
inseparabile. Pentru atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit
comportament. Parvenitismul isi schimba existenta, de la vestimentatie si limbaj, la
relatii de familie. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi, comod si lipsit de
initiativa, ca sa parvina pe scara sociala si il obliga sa isi schimbe obiceiurile culinare si
vestimentare dupa moda.
Caracterizarea Chiritei se realizeaza prin modalitati specifice textului dramatic:
direct, prin didascalii si autocaracterizare, si indirecte, prin realtiile cu celelalte
personaje.
In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il educau pe dl
Goe, rasfatandu-l. Ca o mama buna, aceasta vrea sa ii faca lui Gulita o educatie in
franceza si sa il captuiasca cu zestrea Lulutei. Numai ca dorintele ii raman neimplinite,
in parte din cauza prostiei fiului, dar si a iubirii fetei pentru Leonas.
In portretizarea Chiritei, comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice pret. Chirita ii marturiseste lui „monsiu Sarla” ca a invatat
franceza singura, cu volubilitatea unui jargon romano-francez care amesteca ciudat
graiul neaos moldovenesc cu „frantuzisme”, de fapt decalcuri comice construite de
Chirita si urmate de expresia „nous disons comme ça en moldav