Jocuri de cunoaştere

      Vi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să organizaţi o întâlnire cu un grup al cărui

membri nu se cunosc prea bine între ei? Sunt sigur că răspunsul multora ar fi „da”! Ei,
bine, vă propun câteva jocuri de cunoaştere… Sigur vor prinde bine în astfel de situaţii şi
vă vor ajuta să creaţi o climă cât mai plăcută în grupul vostru!

      MINGEA VORBĂREAŢĂ

      Obiective: Cunoaşterea numelor. Comunicare. Ritm. Dezvoltarea motorie a

coordonării. Cooperare.
      ► Jucătorii sunt aşezaţi în cerc şi cântă următoarea „vorbărie”, trecând din mână în
mână mingea, în ritm:
      «Învârte căluşelul Lunii Park, - împreună cu mingea cine ştie unde va merge? - Când
se opreşte, cine va vorbi?»
      La ultimul vers al „vorbăriei” se întrerupe turul mingii; jucătorul care rămâne cu
mingea în mână trebuie să arunce mingea unei persoane, aleasă de ea, în cerc.
      Acesta se prezintă spunând propriul nume şi ceva particular despre sine. Mingea reia
turul cercului şi se continuă astfel până când toţi s-au prezentat.

      Sugestie: ar fi bine să se amintească jucătorilor ca să lanseze mingea persoanelor care

nu s-au prezentat încă. Pentru a facilita aceasta, se poate introduce regula de a pune un
picior în faţă, pentru aceia care au primit deja mingea.

      LOCUITORII

      Obiective: Cunoaşterea numelor. Rapiditate, reacţie imediată. Cooperare.

Coordonare.

      ► Participanţii se împart în grupuri de trei.

      Două persoane formează o casă stând una în faţa celeilalte şi punând împreună
mâinile ridicate astfel încât să se facă acoperişul; a treia persoană se pune în mijlocul
celor doi colegi fiind locuitorul.
      Pentru a da comenzile, unul dintre copii va rămâne în afara spaţiului de joc. El va fi
înlocuit de următorul care va fi eliminat la turul său.
      Când cel eliminat spune: „Peretele drept (sau stâng) schimbă!”, toate persoanele de la
dreapta (sau stânga) schimbă poziţia şi caută o altă casă.
      Dacă spune „Locuitorii!”, toate persoanele din mijloc îşi caută o altă casă. Dacă
spune „Cutremur!”, toate casele şi locuitorii se amestecă şi formează case noi.
      După fiecare comandă, persoana rămasă afară caută să se introducă într-o casă iar
cine este eliminat, va fi noul conducător.
      Jocul se termină când voinţa şi tensiunea scade.

      Observaţii: Fiind un joc dinamic merge bine la începutul unui lucru de grup, pentru a
rupe gheaţa. Funcţionează bine cu adolescenţii şi adulţii.
      Şi unde este cunoaşterea? La fiecare schimbare de „casă”, se poate lăsa un timp
pentru a face CUNOŞTINŢĂ (nume şi multe alte...) cu noul „locuitor” sau noii „pereţi”!

      NUME ÎNCRUCIŞATE

      Obiective: A se cunoaşte, stabilind un prim contact. A învăţa numele.

      ► Fiecare scrie cu litere de tipar propriul nume la mijlocul foii (în pătrăţele).
      La „start”, trebuie să caute persoana care poate face să coincidă o literă a numelui său
cu una a prenumelui celuilalt; odată întâlnită, aceasta va trebui să scrie propriul nume pe
foaia celuilalt, şi invers; fiecare va trebui, astfel, să încrucişeze propriul nume cu acela al
celorlalţi; se continuă până când toţi au adunat numele tuturor.

      ♫ Variante: băieţii mai mari, pot adăuga trei caracteristici ale lor, de introducere în
cuvintele încrucişate ale celorlalţi.

      Sugestii: făcând acest joc cu copiii mai mici, ar fi bine să li se explice bine la început,
cum funcţionează un cuvânt încrucişat.
      Jocul poate fi folosit chiar şi în didactica unei limbii străine, sau chiar în cateheză
unde sunt folosite cuvintele unei anumite teme.
 Felix Andrei, sdb & Pr. Venceslau Grosu, sdb

Contrabandiştii

      Este un joc care se poate adapta în orice spaţiu: curtea şcolii, în curtea bisericii, pe
şosea, la pădure… oriunde! Chiar dacă explicaţia pare a fi complicată, în realitate jocul
este foarte simplu.

      Materiale: - plăcuţe din placaj sau din carton (iar în caz de necesitate şi de hârtie).
Important este să le împărţim bine: o parte din plăcuţe vor reprezenta insignele
poliţiştilor, iar celelalte vor fi marfa contrabandiştilor. Ar fi bine dacă plăcuţele
poliţiştilor vor fi de o culoare, iar cele ale contrabandiştilor de altă culoare… sau dacă nu,
cel puţin să fie scrise cu culori diferite.

      Produsele contrabandiştilor sunt:

      - diamante = care valorează 1000 de puncte;
      - avioane = 800 puncte;
      - celulare = 500 puncte;
      - ceasuri = 200 puncte;
      - bomboane = 100 puncte.
      Dacă se vrea, se pot elimina punctele, toate produsele având aceeaşi valoare...: este
mai uşor la sfârşit, când se numără punctele.

      Mod de joc: Copiii se împart în 2 echipe: poliţiştii şi contrabandiştii. Contrabandiştii

vor avea două baze (A şi B) iar poliţiştii una (C).

      Rolul contrabandiştilor: să ducă cât mai multă marfă dincolo de graniţă (din A în
B). Iar rolul poliţiştilor: să-i oprească pe contrabandişti pentru a le confisca marfa.

      Contrabandiştii: primesc în baza A câte o plăcuţă (marfa), pe care trebuie să o

transporte în baza B, încercând să-i evite pe poliţişti.
      Poliţiştii: primesc la începutul jocului câte o plăcuţă fiecare (insigna). După ce se dă
startul, vor încerca să blocheze cât mai mulţi contrabandişti printr-o simplă atingere, după
care urmează o mică întrecere între cei doi, de exemplu proba bim-bum-bam.

      În cazul în care câştigă poliţistul îşi vor schimba plăcuţele între ei, fiecare
întorcându-se în baza proprie: poliţistul (în baza C) pentru a consemna arbitrului marfa
confiscată, iar contrabandistul (în baza A) pentru a putea obţine, în schimbul insignei
poliţistului, altă marfă de contrabandă
în cazul în care pierde poliţistul contrabandistul îşi va continua drumul său, poliţistul care
l-a prins permiţându-i să facă cel puţin trei paşi înainte de a-l urmări din nou (sau poate
urma un alt contrabandist).

      În cazul în care contrabandistul reuşeşte să ajungă în baza B, lasă marfa şi ia o

insignă pentru a se putea întoarce liniştit în baza A, unde în schimbul insignei va primi
altă marfă.

      Întrecerea „Bim bum bam” se face între doi adversari, care folosindu-se de mâini,
dar fără a se atinge, au trei semne la dispoziţie cu care se vor lupta: foarfecele, piatra şi
hârtia.
      Simultan cei doi vor mişca braţul (ca în fig. 1) spunând bim-bum… iar când spun
bam trebuie să facă cu pumnul unul din cele 3 semne (de exemplu fig. 2). Cine câştigă de
2 ori este învingător.

      Atenţie! Foarfecele distruge hârtia, hârtia distruge piatra, iar piatra distruge
foarfecele.

      Timp de joc: se joacă un anumit timp (decis de arbitru) după care trebuie inversate
rolurile… în aşa fel încât ambele echipe să aibă posibilitatea de a juca rolul poliţiştilor,
dar şi rolul contrabandiştilor!
      La sfârşit fiecare echipă adună şi numără marfa confiscată (când erau poliţişti) şi
marfa transportată în baza B (când erau contrabandişti). Câştigă cine are mai multă
marfă!

Felix Andrei, sdb & Pr. Venceslau Grosu, sdb

 Sticle, borcane şi... multă fantezie!
Descarcă această publicaţie
  aici.
făcând clic
      De multe ori găsim în casă sticle goale şi borcane, şi nu ştim la ce le putem folosi sau
unde le putem pune. Atunci iată o idee foarte simplă şi frumoasă: o sticlă poate să devine
un candelabru, sau un vas simpatic pentru un trandafir; un borcan poate să devină un
suport pentru pixuri şi creioane de pus pe birou sau un vas pentru un buchet de flori, etc.

      Material: Un borcan sau o sticlă (dacă se poate din sticla transparentă), câteva
imagini drăguţe luate din coli de împachetat cadouri, sfoară colorată nu prea groasă, ori
sfoară pentru a lega pachete poştale (cea maro de cânepă) ori o altfel de sfoară; culori
acrilice (acuarele în tub) sau vopsea pentru metal (cea lucioasă), lac transparent şi
material pentru a lucra (foarfece, pensule, lipici tip aracet ...).

      Procedeu: Luăm sticla goală sau borcanul, le curăţăm bine şi le ştergem cu o cârpă
uscată, pregătim fundalul (adică vopsim sticla după dorinţele „artistice” pe care le cere
capodopera pe care o vom face) cu colori acrilice sau vopsea. Când totul e bine uscat,
trecem la lipirea imaginilor creând un desen, un mozaic, un peisaj de munte, de mare sau
un alt desen pe care ni-l sugerează fantezia noastră. Pentru a lipi imagini, amestecăm o
lingură de aracet cu cinci linguri de apă într-un pahar.       Când tot e gata, cu o pensulă
punem puţin din acest amestec pe spatele imaginii şi o lipim bine pe sticlă fără să se
formeze bule de aer dedesubt. Trecem cu puţin aracet şi pe deasupra imaginii făcând
atenţie să nu se strice imaginea. Când totul s-a uscat procedăm cu lăcuirea operei cu
multă atenţie de a nu lăsa amprente pe lac.
      Pentru a face un borcan învelit cu sfoară, trebuie curăţat bine borcanul, si făcute două
ture de sfoară în jurul borcanului începând de la fund, unde se lipeşte cu o picătură de
super-glu un capăt al sforii, continuând după aceea cu lipitul sforii folosind aracet (fără
apă). Când totul se usucă se poate decora sfoara borcanului cu fundiţe, flori mici din
plastic, sau cu o pamblică colorată în jurul borcanului făcând una sau două ture şi
terminând cu o fundiţă.

      O altă posibilitate oferită de această activitate, este de a lipi o imagine, o poză sau o
iconiţă pe sticlă şi urmând acelaşi procedeu cu sfoara dar fără a acoperi imaginea.
      O altă variantă deosebită: alegem o vedere sau o iconiţă plăcută şi o lipim frumos pe
borcan cu puţin aracet şi lăsăm să se usuce ţinând imaginea cu puţină bandă adezivă pusă
pe bordura imaginii fără să atingem desenul în aşa fel ca, atunci când o dezlipim, să nu
stricăm desenul de pe imagine. Când totul este uscat, întindem puţin aracet pe borcanul şi
presarăm deasupra rumeguş de lemn (cu cât este mai subţire cu atât e mai bine). Lăsăm să
se usuce după care retuşăm unde trebuie şi gata. Aspectul exterior al acestui borcan vă fi
o minune deoarece vedem o imagine înconjurată de lemn şi totul împreuna arată ca o
adevărată capodopera.

      Tot cu rumeguş de lemn, putem transforma borcanul într-un adevărat trunchi de lemn
scobit, folosit ca vază, iar pentru a părea cât mai real, putem adăuga şi nişte trunchiuleţe
adevărate, vopsind totul cu baiţ de culoare mai închisă, eventual lăcuindu-l.
      Dacă se vrea, se poate adăuga şi o iconiţă.
      Fie cu rumeguş sau cu hârtie înmuiată bine în apă şi cu puţin aracet, se poate
împodobi borcanul, creând o bordură înflorată în jurul imaginii alese. Colorăm frumos
(cu acuarele sau acrilice) bordura, după ce am modelat formele alese (flori, ramuri,
elemente geometrice... după fantezia fiecăruia) şi va ieşi un alt vas minunat!

Gabriele Visentin, sdb

Fericiţi voi!

      Da! Fericiţi voi tinerilor, voi animatorilor, voi cei care ştiţi să dăruiţi din timpul
vostru slujirii celor mici. De unde vă vine această fericire? ...de unde vine adevărata
fericire? Învierea lui Isus poate fi pentru noi creştinii un adevărat izvor de fericire pentru
că moartea a fost învinsă odată pentru totdeauna. Iată, de ce, dragi cititori animatori, vă
invit să reflectăm puţin asupra „fericirilor” evanghelice la umbra acestui mare mister de
bucurie: ÎNVIEREA.
      Vă lansez o provocare, sunteţi de acord sper! Ştiu că vă plac sfidele. De data aceasta
este una din care puteţi câştiga o comoară spirituală. Iată provocarea:

      Fiul unui bogătaş industrial (care după mentalitatea lumii de astăzi ar trebui să se
simtă cel mai norocos din lume) se sinucide, şi înainte lui o actriţă ajunsă în culmea
apogeului, se otrăveşte pentru a ieşi de pe scena acestei vieţi... în timp ce creatura ceea
mai săracă şi necunoscută tresaltă într-un cântec de fericire chemat „Magnificat” care şi
în zilele noastre trezeşte uimire şi admiraţie. Unde locuieşte FERICIREA? De ce se
întâmplă toate acestea? Şi lista poate continua cât dorim: doi oameni cunoscuţi de succes,
scriitorul suedez Stig Dagermann şi scriitorul italian Cesare Pavese, chiar în momentul
când toţi îi admirau şi-i lăudau, decid să renunţe la viaţă; în timp ce Francisc de Assisi, pe
când era bolnav (aproape orb) umilit şi detestat de toţi compune minunatul cântec
„Cântarea creaturilor”. Cum de se pot întâmpla toate acestea? Care este acel lucru care-l
face fericit pe om?
      Isus ne-a spus unde locuieşte fericirea. Evanghelistul Matei (cap.5 vers. 3-12) ne face
cunoscută această „reţetă” a fericirii, lăsată nouă de cel Înviat. Dar haideţi să citim aceste
„fericiri” în paralel cu locurile unde cred tineri de astăzi că este fericirea (sper însă că
sunt mulţi care o gândesc diferit şi voi sunteţi dovada). Pentru a înţelege mai bine vom
răspunde la întrebarea (imaginaţi-vă că este un interviu luat lui Isus şi unor tineri):
      Fericit cel care are mulţi bani pentru va putea să cumpere tot ce-şi doreşte.

 Fericit cel care câştigă mereu pentru
că nu-i va vedea pe cei care suferă.
 Fericit cel care este puternic şi poate
să comande, pentru că mulţi oameni
îl vor sluji.
 Fericit cel care ştie să fure, să trişeze
şi să copie fără să fie prins pentru că
va avea ceea ce-i place.
 Fericit cel care nu iartă niciodată
pentru că tuturor le va fi teamă de el.
 Fericit cel care face toate experienţele
bune şi rele pentru că va cunoaşte
binele şi răul.
 Fericit cel care ştie să-şi distrugă
adversarii pentru că aceştia vor sta
departe de el.
 Fericit cel care-şi vede de treburile
sale pentru că va trăi în pace singur.
 Fericiţi cei care au ideile lor şi le
apără pentru că vor fi lăsaţi în pace.
 Fericiţi cei care plâng , pentru că ei
vor fi consolaţi.
 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor
moşteni pământul.
 Fericiţi cei cărora le este foame şi
sete de dreptate pentru că ei vor fi
săturaţi.
 Fericiţi cei milostivi pentru că ei
vor afla milostivire.
 Fericiţi cei cu inima curată, pentru
că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că
ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.
 Fericiţi cei persecutaţi pentru
dreptate, pentru că a lor este
împărăţia cerurilor.
 Fericiţi creştinii adevăraţi care ştiu
să suporte orice rău şi suferinţă
pentru că se vor veseli şi se vor
  Fericiţi cei care ştiu să profite de
bucura.
celălalt pentru că-şi vor construi o
lume întreagă pentru ei.
 Fericiţi cei care vor fi „sarea
pământului şi lumina lumii” pentru
 Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a
că datorită lor lumea se va schimba.
lor este împărăţia cerurilor.

Pedepse - pedeapsa potrivită la jocul potrivit

      Se ştie că în unele momente, pedepsele sunt ca sarea în mâncare… asta dacă nu se
exagerează! O serată cu jocuri presupune şi nişte pedepse comice pentru cei care pierd.
Din partea celor care trebuie să execute aceste pedepse, se cere multă colaborare… la
urma urmei face parte din „programul” de dăruire pentru cei din jur…

      Iată în continuare doar „câteva” exemple de pedepse...

      Şi nu uitaţi sloganul cel mai potrivit în astfel de ocazii: „bucuria celorlalţi este şi
bucuria noastră!”.

      CLASICE şi/sau COMICE

► să spună tot alfabetul, pornind de litera "Z".
► de pe un scaun, să strige (în mod credibil) de 3 ori cucurigu (sau alte lucruri potrivite
şi comice).
► să stingă o lumânare fluierând (şi nu suflând!!!)
► să se prefacă că primeşte în sală un oaspete foarte important...
► să vorbească timp de un minut nu folosind niciodată litera «R».
► să numere înapoi de 5000 la 4980.
► să citească un fragment din ziar, în diferite modalităţii:
      ■ răzând
      ■ cântând
      ■ plângând
      ■ ca la teatru
      ■ ...etc.
► să facă diferite expresii, schimbându-le repede între ele... ■ veselie ■ tristeţe ■
supărare ■ nevoie... ■ satisfacţie ■ dragoste... etc.
► să spună ceva drăguţ adresat fiecăruia din grup, trecând în faţa lui sărind pe un picior.
► fără a se folosi de mâini
      ■ să mănânce un măr
      ■ o bomboană împachetată
      ■ să bea un pahar de apă
► să imite strigăt unui animal
► să meargă ca broasca
► Azorel
► prinde cartea = un animator lasă să cadă prin faţa unui zid, rând pe rând, câte o carte
de joc… cel pedepsit trebuie să prindă cel puţin 3 cărţi cu capul, oprindu-le în zid, pentru
a scăpa de pedeapsă!

      SPORTIVE
► genuflexiuni, ► flotări, ... etc.

      ... de DICŢIE
► să repete de 5 ori fără să se oprească: „Arhiepiscopul din Constantinopol a încercat să
se dezarhiepisconstantinopolizeze!”
► sau: Capra neagră-n piatră calcă, Cum o calcă-n patru crapă! Crape capu caprii-n patru
Cum a crăpat piatra-n patru! Capra neagră calcă-n clinci, Crape capu caprii-n cinci Cum a
călcat capra-n clinci. Capra paşte lângă casă Capu caprii crape-n şase! Capra noastră n-
are lapte Crăpa-i-ar coarnele-n şapte! Capra-n piatră a călcat Piatra-n patru a crăpat,
Povestea s-a terminat!
► sau: Un cocostârc s-a decocostârcărit la o decocostârcărie de decocostârcorit
cocostârcii.
► sau: Şase saşi în şase saci, au mâncat budinci. Unul a mâncat prea mult, Şi au rămas
doar cinci. Cinci saşi în cinci saci, au plecat la teatru. Unul a cazut în fosa, şi au rămas
doar patru. Patru saşi în patru saci, erau rotofei. După cura de slăbire au rămas doar trei.
Trei saşi în trei saci, sunt viţa de soi. Unul se trage din daci, şi astfel rămân doi. Doi saşi
în doi saci, mestecau tutunu’. Unu a mestecat şi pipa, şi a rămas doar unu. Un saş într-un
sac, a zăcut un pic. A băut un ceai de tei, şi n-are nimic.

      CU EFORT
► să sufle o minge de ping-pong pentru a o duce dintr-un loc în altul
► să bea 5 pahare de apă… şi să râgâie după fiecare
► să se învârtă în jurul său câteva zeci de secunde, după care să meargă la locul lui…
dacă mai reuşeşte de ameţit ce e!
► să se urce pe scaun şi să ţipe cât îl ţine gura: „Sunt un cimpanzeu puturos!”, sau ceva
de genu’

      CU TALENT
► să cânte un cântec dacă e afon, sau să recite o poezie dacă e bâlbâit
► să imite un cerşetor
► să râdă cu lacrimi timp de 30 secunde sau 1 minut
► să se tragă de urechi şi să ţipe că-l doare
► să-şi bage degetul mare în gură şi să strige cu talent: „Mamaaaa… vreau puţin lăptic!”
► să numere 30 de oi: o oaie, 2 oi, 3 oi…etc., dar repede…

      CU ECHIPA
► Pot fi folosite diferite feluri de ştafete: dar cu o nuanţă comică! De exemplu: echipa
care trebuie să susţină pedeapsa va avea câte o minge, care va fi ţinută între genunchi. La
semnalul conducătorului, primul copil va pleca, imitând săritura cangurului, pe un traseu
stabilit în prealabil, şi strigând ca un cocoş.... Apoi se întoarce şi predă mingea
următorului coechipier, care va striga ca o raţă...., şi aşa mai departe. Pedeapsa va fi
executată de fiecare copil din echipă....
 Felix Andrei, sdb

O săptămână de jocuri...

      Se apropie vara...! Nu ştiu dacă în parohia voastră sunteţi obişnuiţi să organizaţi
activităţi estive cum ar fi Vara Împreună, campusuri parohiale, GREF-uri sau alte...
denumiri. E vorba de una, două sau mai multe săptămâni pline de propuneri (formative şi
recreative!) deosebite pentru copiii. Atenţie: nu doar pentru cei care deja fac parte dintr-o
asociaţie (de ex. ACC, Scout, etc.) ci pentru toţi copiii, în ansamblu...! (logic: cei care vor
şi pot!)
      În organizarea unei astfel de activităţi (pentru ceea ce priveşte doar jocurile) vă
sfătuim să organizaţi săptămâna, în aşa fel încât fiecare zi să fie caracterizată de o singură
categorie de jocuri.
      Şi..., nu uitaţi să faceţi mici probe între voi animatorii pentru a învăţa bine regulile şi
modul de joc pe care îl propuneţi copiilor!
      În aceste rânduri vă arătăm principalele categorii de jocuri, cu unele sugestii noi, dar
vom face şi multe trimiteri la numerele anterioare ale revistei, sau pe sit-ul
www.donbosco.ro/animatorul

      JOCURI MARI
      Mă refer la jocurile la care pot participa toate echipele (cu toţi copiii la un loc, de la
cel mai mic la cel mai mare).
      De exemplu ► fotbal cu inele: în loc de minge folosiţi un inel făcut din sârmă, cu
diametrul de 20 cm. Scopul este de a introduce acest cerc în băţul ţinut de portarul aflat
pe un scaun (sau ceva asemănător). Reguli: nu se pot face mai mult de 3 paşi cu inelul în
mână, nu se poate pasa înapoi, (doar înainte), inelul nu poate fi luat din mână ci doar din
aer! Câştigă cine face mai multe puncte.

      JOCURILE PRIMULUI ORATORIU

      Mă refer aici la jocurile simple, jucate de copii pe străzi. De exemplu „raţele şi
vânătorii”, „război cu mingea”, sau „baseball cu pumnul” (vezi Animatorul anul 1 nr.3
p.6)

      JOCURI STAND
      ...însoţite de obicei de o mini tombolă cu premii simple.
      Chiar dacă participă mulţi copii, se sfidează doi câte doi la diferitele probe propuse de
animatori: cine stinge primul lumânarea cu un pistol cu apă,
      ►cine goleşte primul un pahar de apă cu un pai,
      ►cine rezistă mai mult pe o bârnă într-o bătălie cu perne,
      ►cursa cu sacii – cu picioarele într-un sac trebuie să parcurgă cât mai repede o
anumită distanţă,
      ►trasul funiei,
      ►întrecerea cu linguriţa în gură şi mingea de ping-pong în ea,
      ►cursa cu mingea împinsă de o mătură,
      ►cine mănâncă mai repede o bomboană despachetând-o fără a se folosi de mâini,
şi... multe alte probe de acest gen! Sunt uşor de inventat! Dacă propuneţi de exemplu 15
probe, spuneţi copiilor că trebuie să participe cel puţin la 10 probe din 15, de la fiecare
probă câştigată primind o semnătură pe un bileţel distribuit de „secretariat”. Când copilul
a adunat 10 semnături, poate veni la „secretariat” unde un animator va avea grijă să
introducă numele acestuia în cutia tombolei. La urmă se fac extragerile.

      JOCURI CU APĂ
      În acest domeniu, sigur nu aveţi nevoie de sfaturi... dar totuşi vă dau un exemplu.
După ce aţi făcut rost de nişte baloane pe care le umpleţi cu apă şi le păstraţi într-un
lighean (ca să nu le spargeţi),
       ►inventaţi un traseu cu diferite obstacole de genul:
      ■ un tunel (= un sac fără fund) lung vreo 2 metri prin care să treacă concurenţii,
      ■ o cursă cu obstacole de sărit,
      ■ mersul în patru labe pe o porţiune de 5 metri cu balonul în gură,
      ■ mersul pe bârnă cu balonul pe cap, etc. Se aleg câţiva concurenţi în funcţie de
numărul baloanelor. Când se dă startul, pe rând, fiecare jucător din fiecare echipă va
trebui să parcurgă traseul pentru a ajunge la capăt cu balonul întreg… dacă are noroc.
Câştigă echipa care reuşeşte să aducă cât mai multe baloane la capătul traseului. Alte
jocuri cu apă: vezi Animatorul anul 1 nr.4 p.7.

      JOCURI LA PĂDURE
      Într-o zi... se poate organiza o ieşire la pădure. O adevărată aventură în care puteţi
face multe lucruri, printre care şi jocuri frumoase... Dacă n-ai idei, vezi numărul anterior
al revistei: «Alce rossa» şi «Asalt la Cetate» sunt chiar potrivite!
       în caz de ploaie...!!!! ce se face?
      JOCURI LA INTERIOR
      Experienţa ne învaţă că în caz de nevoie, trebuie să fim gata să înlocuim jocurile de
afară cu cele la interior. Fiţi mereu pregătiţi... Puteţi folosi probele de la ”Hai sfidaţi-ne!”
(vezi Animatorul anul 1 nr.1 p.8)

      JOCURI CU PĂRINŢII
      O mare sfidare pentru voi animatorii… De ce nu încercaţi să organizaţi şi nişte jocuri
cu părinţii. Când şi cum? De exemplu o serată tip spectacol organizată de copii pentru
părinţi… Printre diferitele momente introduceţi şi 2-3 jocuri, cel puţin la început, la care
să participe şi părinţii. Jocurile trebuie să fie adaptate pentru ei, şi să nu întreacă măsura.
De exemplu: ►Ştafeta «Pregătirea pentru o zi de Gref»: câte doi părinţi din fiecare
echipă aduc pe rând aceluiaşi copil (aşezat la o anumită distanţă) câte unul din
următoarele obiecte = deşteptător, pastă de dinţi, piepten, tricou, şlapi, un sandvici şi un
rucsac pentru a putea pleca pregătit la Gref…; să nu uitaţi ceva religios (semn că se roagă
dimineaţa) şi banderola echipei! – La fel face şi cealaltă echipă în contemporan. Logic:
câştigă cei mai rapizi!

      OLIMPIADE
      Aţi văzut de multe ori la televizor Olimpiadele! De ce nu le propunem şi copiilor
noştri? Sunt foarte apreciate, şi aprind imediat entuziasmul tuturor! Probele sunt simple:
rezistenţă, viteză, săritura în lungime, săritura de pe loc, aruncarea cu suliţa, aruncarea
greutăţii, etc. Echipa care va avea mai mulţi câştigători, va avea mai multe puncte.
Folosiţi-vă fantezia!

      Dacă vreţi, într-o altă zi puteţi să organizaţi ► OLIMPIADE COMICE, unde suliţa
va fi un „scobitor”; greutatea un „balon” sau un ”sac menajer cu ziare mototolite) ;
alergarea şi săritura pot fi făcute „înapoi”; săritură poate deveni şi o trecere „pe dedesubt”
fără atingerea barei; etc.
      Oricum (fie la Olimpiadele „adevărate” fie la cele „comice”) un lucru important (şi
poate deveni chiar un „spectacol”) este DESCHIDEREA OFICIALĂ! = Intrarea
pompoasă a echipelor (cu fond muzical solemn), discursurile personalităţilor importante,
sosirea şi aprinderea flăcării, prezentarea regulamentului, jurământul atleţilor... Din nou
aveţi posibilitatea de a dovedi multă fantezie şi originalitate!
      În cadrul olimpiadelor sau a parte, puteţi programa şi unele TURNEE

      Ideile pot fi multe: campionate de fotbal, de handbal, dacă se poate (în funcţie de
condiţiile pe care le aveţi) de baschet, de volei, de rugby, de tenis...! Un turneu poate fi
făcut într-o zi sau poate dura mai multe zile!

      Gândiţi-vă şi la cei mari şi la cei MICI... veţi vedea ce mulţumiţi vor fi! Gândiţi-vă şi
a băieţi şi la FETE! Veţi vedea ce entuziasm!
      Şi cei care nu participă la turneu? Da! Şi pentru ei este o idee...: pot face ►
GALERIE! Veţi vedea ce ENERGIE, ce bucurie şi ce fantezie! Mai ales dacă este un
juriu care premiază!

Pr. Venceslau Grosu & Felix Andrei, sdb

Spre ZMT 2008

      Cuvântul adevărului şi Duhul Sfânt.

      Se povesteşte că într-o zi don Bosco a visat (şi ştim ce valoare au „visele” sale!) că se
afla sub o cortină de trandafiri. Florile erau peste tot: sus, la dreapta, la stânga… Mulţi
trandafiri se răsfirau până jos, şi formau un fel de covor. În acel vis (numit tocmai „visul
cortinei de trandafiri”) don Bosco a fost invitat să păşească pe covorul acela: părea un
lucru foarte plăcut… şi atât de frumos că s-a descălţat! Dar imediat o voce i-a strigat:
„Foloseşte ghetele!” De fapt altfel nici nu se putea. Spini mari se ascundeau printre
trandafiri, cauzându-i răni profunde la picioare. Don Bosco a trebuit să-şi pună imediat
ghetele… şi doar aşa a putut să înainteze pe acel drum…

      Bine, visul continuă, dar pentru noi este suficient să ne oprim aici ca să reflectăm
asupra unui lucru importat… precum don Bosco, şi noi tinerii avem nevoie de „ghete”
pentru a înainta siguri în viaţa noastră care deşi pare frumoasă e plină de pericole şi
ispite; iar aceste „ghete” pot reprezenta Cuvântul Domnului şi Pâinea Vieţii.

      Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în mesajul adresat tinerilor din întreagă
lume cu ocazia ultimei ZMT, ne-a propus moto-ul: „Cuvântul tău e făclie pentru paşii
mei şi lumină pentru cărările mele” (Ps.118,105). Prin acest fragment, el ne-a invitat să
ne îndreptăm decişi în acest pelerinaj ideal spre întâlnirea mondială a tinerilor (care va fi
la Sydney în iulie 2008). El afirmă că, pentru a continua în acest pelerinaj, este necesar să
ne hrănim cu Cuvântul lui Isus şi cu Pâinea Vieţii.
      Reluând gândul după care, împotriva curentelor iluziilor aberante sau al relativismul
actual «este urgent de a elibera libertatea!» (cf. Veritatis splendor, 86), afirmă că doar
„Cuvântul adevărului ne face liberi şi conduce libertatea noastră spre bine.”
      Dar ne avertizează că nu putem să înaintăm în libertate fără iubire faţă de Biserică şi
fără s-o ascultăm. De ce? Cuvântul, continuă el, este păstrat în comoara       Bisericii şi
numai în ea îl primim în integritatea şi în puterea nelimitată a sa.
      Drumul sigur în întunericul relativismului actual este fidelitatea la Cuvântul lui Isus.
Dar pentru aceasta ne trebuie o călăuză.
      Însuşi Isus ni l-a lăsat pe Duhul Sfânt: „Lăsaţi că Duhul Sfânt să fie călăuzitorul
vostru!” De aceea, Papa ne propune - ca program al vieţii - o inimă ascultătoare a
Cuvântului şi docilă Duhului Sfânt în Biserica lui Cristos. „Nu vă fie frică! Încredinţaţi-
vă Lui, nu veţi fi dezamăgiţi”.
      Duhul Sfânt este pus astfel în centrul atenţiei noastre. Programul de pregătire a ZMT -
Sydney ´08, ne îndeamnă să-L descoperim mai adânc:
      ● Duhul Adevărului („Făclie pentru paşii mei...”),
        ● Duhul Iubirii („Aşa cum v-am iubit Eu, să vă iubiţi unul pe altul”), şi
        ● Duhul tăriei şi al mărturiei („Veţi primi o putere de la Duhul Sfânt şi îmi veţi fi
martori… până la marginile pământului”).
      Hai, să începem împreună, de pe acum, drumul acesta, pentru ca ZMT 2008 să fie cu
adevărat o reînnoire profundă a inimii cu temelii solide puse pe stâncă. Iar... singura
stâncă, rămâne Cuvântul lui Cristos!

Pr. Sergio dall’Antonia, sdb

Flori de cristal
Descarcă această publicaţie
  aici.
făcând clic
      Material necesar:
      bidoane de plastic (N.B. mai bine colorate), o brichetă şi lumânări, un foarfece, sârmă
grosuţă (dacă este posibil cea plastifiată verde) şi un cui subţire!

      Procedeu:

      Tăiem mai întâi fundul bidonului, corpul şi gâtul acestuia (să fie cam de 15 cm.
fiecare).
      Decupăm partea cu fundul sub formă de coroană cu vârfuri (4-6, depinde de mărimea
bidoanelor). (cf. fig. 1)
      Vârfurile le încălzim la flacăra unei lumânări. Dar... atenţie: nu prea aproape ca să nu
se înnegrească (dacă se întâmplă, poţi curăţa cu o cârpă umedă).
      În timp ce se încălzesc, întindem vârfurile şi le „deschidem”, cu fantezie, precum
petalele unei flori...
      Topim un pic marginile, aşa par ca de sticlă.
      Cu un cui încălzit, găurim floarea obţinută la mijloc... pentru a-i adăuga tulpina.
      Luaţi partea centrală rămasă din bidon şi tăiaţi o fâşie din ea, de 5 x 10 cm. La un
capăt decupaţi-o sub formă de triunghiuri, la celălalt tăiaţi ca în fig. 2. După aceea tot la
foc încercaţi să obţineţi cu acestea partea interioară a florii; triunghiurile vor fi găurite şi
introduse în sârmă, pentru a fi unite între ele.

      Pentru a fixa floarea la capătul sârmei, putem folosi un lipici puternic sau o bucăţică
de plastic (din acelaşi bidon) găurită şi lipită bine la bază prin încălzire.

      Folosind acelaşi procedeu putem face câteva frunze (sub formă de „bărcuţa” de 7 cm
x 3 cm.), găurite la jumătate si fixate pe sârmă.
      Acum, o altă idee: e vorbă de a „lega” mai multe (3~4) flori de cristal [simplificate
puţin...] obţinând astfel un lanţ... care împreună cu alte lanţuri pot forma un obiect (ca o
lustră sau un candelabru = fig. din dreapta) destul de simpatic pus în centrul unei camere.
      Oare putem împodobi astfel sediul grupului nostru?
      Iar... cu dopurile? Ce facem? Le aruncăm? Sigur că nu! Fantezia nu ne lipseşte! Nici
vouă... Dar pentru nişte idei în plus, vom reveni în curând! Cine ştie? Poate că unii dintre
voi ne vor trimite idei fantastice!
      Această colaborare şi îmbogăţire reciprocă ar fi „super”!

Gabriele Visentin, sdb

Quiz - geografie

      Ţinând cont de copii sau de atmosferă..., puteţi folosi trei moduri de a face un
„QUIZ”:
        Ştii şi câştigi! = doar întrebarea fără sugestii, cerând răspunsul corect de la
concurenţi,
        Care dintre aceste trei? = daţi cele trei răspunsuri diferite dintre care copiii vor
alege răspunsul corect !
        Adevărat sau fals? = daţi un răspuns oarecare şi cereţi dacă e bun sau e fals!

1. Ce ţară străbate râul Gange? India—Pakistan—

Bangladesh
2. Capitala Bulgariei? Budapesta—Sofia—Lubljana
3. Capitala Luxemburgului? Luxemburg—
Amsterdam—Copenhaga
4. Spania este la graniţa cu Italia? Nu—Da—Doar o
bucăţică
5. Capitala Poloniei? Cehostchova—Varşovia—
Koln
6. Fiordurile se găsesc în...? Elveţia—Suedia—
Norvegia
7. În lume vulcanii activi sunt...: între 50 şi 200—
 între 200 şi 350—între 350 şi 500 (485 !)
8. Mexicul face parte din U.S.A.? Nu—Da—Doar în
constituţie!
9. Ce înseamnă SM? Şosea Mică—Satul Mare—
Şcoala Militară
10. Monumentul cel mai faimos din Milano? Domul
—Scala—Panettone
11. Lacul cel mai mare? Marea Caspică—Marea
Neagră—Marea Roşie
12. Marea Caspică face parte din...: Europa—Asia—
Africa
13. Capitala Greciei? Olimpia—Atena—Corint
14. Insula Contelui de Montecristo există într-adevăr?
Da, în Palestina—Da, în Italia—Nu, există doar
în cartea respectivă
15. Care este ţara piramidelor? Peru—Siria—Egipt
16. De câte ori Ucraina are graniţa cu România? 1—2
—4
17. Groenlanda aparţine de...: Europa—America—
Asia

18. Cum se numeşte un grup de insule? Insulag—

Arhipelag—Grupelag

Felix Andrei, sdb

Quiz - biologie

1. De câte ori bate inima unui şoarece pe minut? 250—400—700

2. În sânge există globule...: verzi şi albe—roşii şi albe—verzi şi
roşii
3. Fierul este un bun conductor de căldură? Da—Nu—Doar când
este umed
4. Rotula este un os al...: cotului—cefei—genunchiului
5. Ghipsul este: fragil—dur—lichid
6. Insectele sunt mamifere? Da—Nu—Nu chiar toate...!
7. Din ce este compusă apa? Hidrogen şi oxigen—abur şi gheaţă
—picături unite
8. Pavilionul urechii, ce face cu sunetele? Le...: împrăştie—
deosebeşte—captează
9. Cea mai mare sursă de lumină este dată de: energia atomică—
soare—Renel
10. Care este pasărea cea mai mică? Sacaromicetoelipsoideusul—
Colibri—Pasărea Paradisului
11. Dinţii sunt acoperiţi cu: smalţ—plumb—pasta de dinţi
12. Câţi dinţi au adulţii: 36—34—32
 13. Ce fenomen natural reflectă culorile solare? Curcubeul—
oglinda—lacul
14. Rândunica are coada sub formă de: V—J—Y
15. Vulturul îşi face cuibul pe: brazi scorburoşi—stânci muntoase
—sub acoperişuri înalte şi abrupte
16. Lumina se răspândeşte: doar în faţă—în toate direcţiile—doar
înapoi
17. Cine creează mătasea? Firmele anume specializate—Viermele
de mătase—Păianjenul de mătase
18. Humusul este constituit din elemente: organice—anorganice—
radioactive
19. Apa se încălzeşte mai repede ca pietrele? Nu—Da—doar de la
altitudinea de 100 m.
20. Anaconda este: felină—reptilă—mamifer
21. Balenele sunt peştii cei mai mari—mamifere precum delfinii
—verişoare cu elefanţii

22. Peştii râurilor pot trăi în mare? Nu—Da—Doar unele specii

Felix Andrei, sdb

Misiunea celor doisprezece

      În mijlocul preocupărilor estive cred că fiecare dintre noi este ocupat cu diferitele
activităţi. Cu siguranţă mulţi dintre noi suntem „animatorii” acestei veri. De un lucru
fundamental însă nu putem uita dacă dorim să fim animatori adevăraţi sau, mai bine spus,
„originali”. (Chiar aşa! De multe ori ne place să ne îmbrăcam cu lucruri de marcă, să
avem produse originale însă noi, ca animatori, cum suntem?) Care este acest lucru? Este
viaţa noastră spirituală; cunoaştem cu toţi sfatul înţelept al lui don Bosco care ne spune că
sufletul nostru nu intră niciodată în vacanţă.
      Lecţio divina este unul dintre multele moduri cu care reuşim să ţinem viu spiritul
nostru.
      Am ales pentru acest număr un fragment evanghelic care cred că se potriveşte de
minune cu experienţa noastră. Noi, în timpul verii, suntem trimişi în misiune după ce am
fost chemaţi şi timp de un an de zile ne-am pregătit pentru aceste activităţi.

      Invocatio
      Duhule Sfinte, dăruieşte-ne cele şapte haruri şi fă să se nască din inima noastră un
cuvânt de rugăciune. Luminează-ne cu strălucirea ta, transformă în iubire inimile noastre.
Întăreşte neîncetat cu puterea ta slăbiciunea noastră. Fii tu călăuza noastră. Amin.
      Lectio
      Marcu 6,7-13
      «(...) Le-a poruncit să nu ia nimic pe drum, decât un toiag.
Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; ci să fie încălţaţi
cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.»
      Meditatio
      „A început să-i trimită, doi câte doi”
      Misiunea celor doisprezece nu începe datorită entuziasmului
lor sau pentru că vor să arate cine sunt ei, ci începe atunci când
Isus crede că ei sunt gata să vorbească despre ceea ce au auzit şi
învăţat. După evanghelistul Marcu, până acum apostolii au văzut
diferite minuni, au ascultat câteva învăţături, printre care este
importantă tema seminţei căzută în diferite terenuri, au asistat la
câteva polemici între Isus şi învăţaţii Legii. Modul de vindecare
al lui Isus, invitaţia sa la convertire, disponibilitatea de a se
mişca între mulţimi, trebuie să fie un punct de referinţă pentru
apostoli. Cu siguranţă nu sunt încă destul de maturi pentru o
astfel de misiune însă cu siguranţă această misiune îi va ajuta să
devină mai maturi.

      „Le-a dat putere asupra duhurilor necurate”

      Apostolii primesc puterea de a alunga spiritele necurate; la o primă vedere pare că
pentru evanghelistul Marcu lucrul cel mai important de făcut în acest moment este
alungarea spiritelor rele. Trebuie să ne amintim că prin „spirite necurate” pe vremea
aceea se înţelegeau mai multe lucruri: bolile fizice şi psihice, formele de epilepsie,
malformaţii, etc. Această putere de vindecare se exercită mergând în mijlocul suferinţei:
acceptând provocarea pe care acestea o dau credinţei în Dumnezeu.

       „Le-a poruncit”

      Nu este un sfat! Este pentru prima dată când Isus porunceşte ceva; o va mai face de
două sau de trei ori în situaţii asemănătoare. De obicei se porunceşte doar atunci când se
ştie că celălalt singur nu ar face aceste lucruri sau le-ar face în mod diferit. Doar
ascultând putem fi sigur că avem credinţă şi că facem voinţa lui.

      „Să nu ia nimic cu ei pe drum, numai toiagul”

      Recomandarea lui Isus pune împreună două aspecte care la prima vedere par
contradictorii. Pe de o parte trebuie să pornească în misiune cu o disponibilitate totală,
pentru a întâlni mulţimile, fără să se preocupe de ce vor câştiga sau cum vor supravieţui;
trebuie să-i caute pe cei bolnavi (din diferite motive) să-i vindece şi să-i consoleze. Şi de
cealaltă parte trebuie să evite să accepte făţărniciile şi bunătatea iresponsabilă. Alături de
dragostea şi preocuparea pentru cei bolnavi, trebuie să aibă curajul să demaşte ipocriziile,
să reacţioneze împotriva celor care se închid şi să accepte înfrângerile personale. Trebuie
să abandoneze fără regret locurile în care nu sunt primiţi, acolo unde „terenul” pentru
Cuvântul lui Dumnezeu este arid.
      Oratio
      Citind cu atenţie acest fragment din Evanghelie descoperim că este foarte bogat şi
parcă ne face un portret al animatorului, ne indică cum trebuie să ne comportăm, ba, chiar
mai mult, ne porunceşte!
      Acum (oratio este momentul cel mai potrivit!) doresc să-i cer lui Dumnezeu puterea
de a mă alătura Fiului său în această misiune cu aceeaşi disponibilitate, sărăcie şi
gratuitate.

       Doamne Dumnezeul nostru îndepărtează-ne pe noi, apostolii Fiului tău, de drumul
uşor al popularităţii, al laudelor fără valoare şi condu-ne spre copiii cei mai săraci,
abandonaţi şi izolaţi pentru ca să putem recunoaşte în ei chipul Învăţătorului şi
Mântuitorului nostru.

      Contemplatio
      Când vom avea posibilitatea în timpul zilei vom face o vizită Preasfântului
Sacrament, şi ne vom opri înaintea Mântuitorului pentru a-L adora şi a-L asculta. Numai
aşa vom putea fi cu adevărat animatori (= apostoli).

Cătălin Dorcu, sdb