TEMA 1: OBIECTUL ŞI METODA ANALIZEI ECONOMICE

1.1. Conținutul analizei economice ca știință

Analiză - descompunerea sau desfacerea unui proces sau fenomen în elementele sale componente, precum și
stabilirea factorilor (cauzelor) care l-au modificat (generat).
Sinteză - operația logică de reunire a elementelor, laturilor sau a cauzelor izolate anterior de analiză pentru a
evidenția caracteristicile principaleale fenomenului.
Conținutul analizei economice reprezintă un sistem de cunoștințe și metode legate de:
 Cercetarea corelațiilor fenomenelor studiate;
 Aprecierea îndeplinirii programului de producție și comercializare;
 Calcularea influenței factorilor la devierea indicatorilor economici;
 Pregătirea materialelor pentru luarea deciziilor manageriale;
 Depistarea rezervelor interne și elaborarea măsurilor de valorificare a acestora.
Analiza economică a apărut în anii 50 ai sec.XX.
Principiile analizei economice sunt:
 Necesitatea prealabilă a analizei calitativ-teoretice a stării obiectului - ne demonstrează că înainte de a
măsura influența cantitativă a factorilor este necesar de a calcula mărimea indicatorilor economici, ritmurile
de creștere, abaterile absolute și relative. Aceasta permite de a observa modificările calitative în dinamica
indicatorilor.
 Aplicarea analizei economice în baza informației științifice și reale ce caracterizează cât mai amplu
activitatea întreprinderii - acest principiu necesită ca analiza să fie efectuată după un sistem de indicatori
ce caracterizează destul de exact diferite laturi a activități întreprinderii.
 Complexitatea analizei - presupune studierea fenomenelor,ținînd cont de corelațiile cauză-efect și de
măsurarea cantitativă a influenței factorilor asupra modificării indicatorilor de volum,de eficiență a ratelor etc.
 Operativitatea analizei economice - constă în apropierea maximum posibilă în timp a analizei față de
procesele care au loc la întreprindere.
1.2. Obiectul analizei economice
Obiectul analizei economice îl constituie studierea detaliată a tuturor aspectelor activității economice a
întreprinderii (de aprovizionare,de producere,de desfacere/comercializare, financiar), toate reflectate într-un
sistem de indicatori ai rapoartelor statistici, rapoartelor financiare, evidenței contabile și planului de afaceri.
Părțile componente ale obiectului analizei economice sunt:
o INDICATORII ECONOMICI.
Indicatorii economici se clasifică după mai multe criterii:
o După conținutul economic:
o Indicatorii cantitativi - reflectă mărimea resurselor alocate de întreprindere în activitatea sa (numărul
mediu de muncitori,numărul de utilaje),cât și volumul activității de producție(VPF) și
comercializare(VV).
o Indicatorii calitativi - reflectă eficiența resurselor alocate (productivitatea muncii, randamentul
miloacelor fixe,etc.).
o După modul de exprimare a fenomenelor:
o Indicatorii absoluți - cei care se exprimă în unități naturale (kg,q,tone,bucăți, ), valorici (lei),
convenționali care se exprimă în om-ore sau alte unități convenționale.
o Indicatorii relativi - exprimați în procente,coeficienți (rate), indici.
o După gradul de sintetizare:
o Indicatorii simpli - acei care nu pot fi devizați după părți componente (de ex.numărul mediu de
muncitori,numărul de utilaje etc.).
o Indicatorii compuși se consideră acei care reprezintă suma a mai multor părți componente (de
ex.profitul pînă la impozitare se consideră indicator compus,deoarece se calculează după formula:

o După modul de formare:

o Normativi – ex.: normele de consum a materialelo
o De plan;
o A evidenței;
o Ai rapoartelor;
o Analitici - cei care se obțin în rezultatul prelucrării informației economice. Aceștia sunt:
• Mărimile medii, ponderate, de structură;
• Procentele;
• Abaterile absolute și relative;
• Coeficienții(ratele).
2. LEGĂTURILE (CORELAȚIILE) ÎNTRE INDICATORI pot fi de trei forme referitor la sistemele deterministe:
  ADITIVĂ este o astfel de legătură în care factorii sunt legați în formula de calcul prin semnele algebrice
plus și minus(de ex.profitul din activitatea operațională se calculează:
Rop=PB+AVO-(Ccom+Cgen+ACO),unde:
PB-profitul brut
AVO-alte venituri operaționale
Ccom-cheltuieli comerciale
 MUTIPLICATIVĂ este acea legătură unde factorii sunt legați între ei în formula de calcul prin semnele
algebrice de înmulțire și împărțire. (de ex.rentabilitatea produselor concrete poate fi calculată:

Rp= *100%,unde:
B-profitul în calcul la o unitate de produs vîndut
C-costul unitar)
 COMBINATĂ - acea legătură conform căreia factorii sunt legați în formul ade calcul prin 4 sau 3 semne
algebrice. (de ex.rentabilitatea mijloacelor de producție poate fi calculată:

Rmp= *100%,unde:
-valoarea medie a mijloacelor fixe productive;
-valoarea medie a activelor curente.)
3. FACTORII CE INFLUENȚEAZĂ LA MODIFICAREA REZULTATELOR OBȚINUTE;
4. RESURSELE ȘI GRADUL LOR DE UTILIZARE, EFICIENȚA UTILIZĂRII RESURSELOR UMANE,
MIJLOACELOR FIXE ȘI MATERIALELOR CONSUMATE;
Toate resursele se împart în următoarele grupe:
1. Resursele umane;
2. Resursele materiale;
3. Resursele de mijloace fixe;
4. Resursele financiare și informaționale.
5. REZERVELE INTERNE.
3. Noțiunea de factori în analiza economică și clasificarea lor
Factori în analiza economică - condițiile în care se desfășoară procesele de producție sau cauzele care
influențează asupra rezultatelor obținute.Toți factorii în analiza economică se clasifică după criterii:
o După caracterul acțiunii:
o Factorii cantitativi - reflectă mărimea resurselor alocate în circuitul economic al întreprinderii (de
ex.valoara mijloacelor fixe productive,efectivul de muncitori).
o Factorii calitativi - reflectă eficiența utilizării resurselor(. ex.randamentul mijloacelor fixe productive
ce ne arată câtă producție se obține la fiecare leu de mijloace fixe).
o După intensitatea acțiunii:
o Factorii principali - aceia cărora le revine rolul hotărîtor în obținerea performanțelor(de
ex.aplicarea tehnologiilor avansate se consideră factor principalîn creșterea productivității
muncii,sporirea rezultatelor financiare și asigurarea stabilității financiare).
o Factorii secundari se consideră acei care nemijlocit nu influențează în mod direct la rezultatele
activității întreprinderii(de ex.aprovizionarea cu resurse materiale se consideră factor secundar în
creșterea eficienței factorilor de producție).
o După durata acțiunii:
o Factorii permanenți sunt acei care acționează de-a lungul întregii activităția întreprinderii(de
ex.cererea de mărfuri se consideră factor permanent).
o Factorii temporari se consideră acei care activează într-un segment limitat de timp(de ex.
Reducerea prețului la produsele petroliere în anul 2009 a avut un carater temporar).
o După sfera acțiunii:
o Factorii cu caracter general sunt acei care influențează asupra activității tuturor întreprinderilor din
ramură sau din economia națională(de ex.creșterea prețurilor la gazele naturale).
o Factorii cu caracter specific caracterizează specificul întreprinderii concrete(de ex.distanța
întreprinderii de piața de desfacere a producției).
o După modul de acțiune:
o Factorii cu acțiune directă sunt acei creșterea cărora contribuie la majorarea indicatorului
rezultativ.
o Factorii cu acțiune indirectă-creșterea cărora va cauza diminuarea indicatorului rezultativ.

(de ex. în formula Rp= *100%, B-profitul la o unitate de produs se consideră factor cu acțiune
directă,iar C-costul unitar acționează indirect.)
o După sensul acțiunii:
o Factorii pozitivi sunt acei care în rezultatul calculelor au devieri cu semnul plus,în caz invers vor fi
factori negativi.
1.4. Noțiunea de rezerve în analiza economică și clasificarea lor
Rezerve în analiza economică - posibilitățile nevalorificate sau posibilitățile de sporire a producției competitive,
în baza implimentării tehnologiilor avansate, reducerii pierderilor de materiale și consumurilor neproductive.
Se clasifică după trei criterii:
o După locul de formare:
o Rezervele interne reflectă posilibitățile întreprinderii concrete în sporirea eficienței utilizării forței de
muncă,materiei prime și utilajului.
o Rezervele externe sunt acelea care pot sa contribuie la sporirea eficienței resurselor nu numai la o
întreprindere,dar la mai multe întreprinderi din ramură sau economia națională. (de ex.reducerea
prețurilor le materia primă a contribuit la majorarea rezultatelor financiare a uturor întreprinderilor de
zahăr).
o După modul de relevare:
o Rezervele evidente sunt acelea care reflectă abaterile datelor efective față de normele stabilite sau
planul de afaceri.
o Rezervele camuflate sunt acelea care se relevă prin comparația datelor întreprinderii analizate cu
datele medii pe ramură sau cu datele întreprinderii fruntașe.
o După termenii de valorificare:
o Rezervele curente sunt acelea care pot fi mobilizate în decursul perioadei curente fără investiții
suplimentare (de ex.reducerea staționărilor de mașini și utilaje,reducerea pierderilor de materiale).
o Rezervele perspective sunt acelea care pot fi mobilizate într-un timp mai îndelungat și de regulă
sunt necesare investiții suplimentare(de ex.reconstrucția uzinei sau procurarea utilajului modern).

1.5. Metoda analizei economice

Metoda analizei economice reprezintă o modalitate de cercetare a fenomenelor și proceselor din cadrul
întreprinderii. Specificul metodei analizei economice constituie:
1. Formarea unui sistem de indicatori ce caracterizează activitatea întreprinderii;
2. Studierea factorilor ce au modificat indicatorii economici;
3. Aprecierea legăturilor între indicatori;
4. Depistarea și mobilizarea rezervelor interne.
Metode analizei economice cuprinde un sistem de metode care se unesc în două grupe:
A. Metode tradiționale ale analizei economice;
B. Metode economico-matematice,care se realizează cu ajutorul programelor matematice(de ex.metode de
corelație și regresie).