Modernismul 

este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale,

arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte
de anii 1910 - 1914, când artiștii s-au revoltat tradițiilor academice și istorice impuse și
considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și
culminând cu rigiditatea și „osificarea” academismului secolului al XIX-lea.
În literatura română, teoreticianul acestui curent este Eugen Lovinescu, care afirmă
despre existența unui „spirit al epocii”, care influențează literaturile mai puțin dezvoltate
să se raporteze la altele mai evoluate. Astfel, el preia „teoria formelor fără fond” a lui Titu
Maiorescu, cu precizarea că „formele trebuie să-și creeze un fond propriu”.
Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea postmodernă, pe
când alții le văd ca două perioade ale aceleiași ere artistice. Prezentul articol prezintă
mișcarea care a început la finele secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeți
articolul despre postmodernism.