LUNA DE PAŞTI

Christiane Kutik

Chiar de la începutul primăverii, zilele erau, în

sfârșit, mai lungi decât nopțile, dar afară domnea un
frig geros. Acest lucru îl simțea și micul iepuraș din
pădure: Într-o dimineață, când se trezi în pătuțul său
de mușchi, îi fu atât de frig, că-i tremura blănița pe el.
Alergă înspre mama sa, care tocmai amesteca niște
culori.
- Mi-e atât de frig, se plânse iepurașul. Nu se mai face
odată cald?
- Mai așteaptă puțin, până la Paști, spuse mama. -
Când este Paștele ? întrebă iepurașul.
Mama iepuroaică știu să-i răspundă:
Abia când Luna-i plină,
Ca Soarele pe Cerul
Sfânt, Poate să revină
Paștele pe Pământ.
Iepurașul de Paști-tată sta afară sub un tufiș des. El
avea o mică pană cu care picta ouă. Copilul iepuraș
țopăi spre el și rămase uluit:
- Ce ouă frumoase ! De ce le pictezi atât de colorat?
Pentru Paști, când vor fi ascunse pentru copii.
- Oh, aș vrea cu drag să-ți ajut și eu ! Când este
Paștele ?
Tatăl răspunse:
Abia când Luna-i plină,
Ca Soarele pe Cerul Sfânt,
Poate să revină
Paștele pe Pământ.
Iepurașul văzuse Luna de câteva ori, când avusese
voie să țopăie seara, împreună cu părinții, până la
luminișul din pădure, dar nu observase niciodată că nu
arăta întotdeauna la fel.
Vru să meargă imediat până la luminiș, să se uite
după Lună. Bucuros sărea prin frunzișul maroniu și
umed. Sperie în felul acesta un arici, care abia se trezise
din somnul de iarnă.
- Mi-e atât de frig, zise micul camarad țepos. Nu
știi când se va încălzi vremea?
- Când va veni Paștele, spuse iepurașul.
- Și când vor veni Paștele?
Abia când Luna-i plină,
Ca Soarele pe Cerul Sfânt
Poate să revină
 Ştiu să-i răspundă iepurașul și țopăi mai departe. în
curând observă un cuc. Acesta tocmai se întorsese din
țările calde. Tremura de frig.

-Cred că m-am întors prea devreme, nu știi când se va

încălzi vremea ?
- Când vine Paștele, atunci se mai Încălzește, răspunse
iepurașul.
-Când vin Paștele?
Abia când Luna-i plină,
Ca Soarele pe Cerul Sfânt,
Poate să revină
Paștele pe Pământ.
Așa spuse iepurașul și țopăi mai departe înspre
marginea pădurii. Acolo văzu cum Soarele cel mare și
rotund tocmai apunea după munți. El țopăi pe
câmpie, căutând Luna. Oricât se uita, nu o putu
descoperi. Abia când se întunecă văzu o seceră
subțire argintie pe cer.
Atunci sosi în zbor o bufniță.
-Ce faci aici? - vru să știe ea. Micii iepurași nu trebuie
să doarmă?
-Vreau să văd când devine Luna plină, răspunse
iepurașul.
 -Hu-hu-hu ! râse pasărea de noapte, în noaptea asta
nu va fi plină și nici în noaptea următoare. Dar de ce
vrei să vezi Luna plină?
-Pentru că vreau să știu când vor veni Paștele.
-Și poți să-mi spui când vor veni Paștele?
Abia când Luna-i plină
Ca Soarele pe Cerul Sfânt,
Poate să revină
Paștele pe Pământ.
răspunse iepurașul.
-Vor mai trece multe nopți până când va fi Lună plină.
În fiecare seară mai crește puțin, știu bufnița să-i
răspundă.
Iepurașul-copil ii mulțumi și se întoarse acasă. În
seara următoare veni din nou în același loc, pentru a
vedea cerul. El observă că bufnița avea dreptate. De
la o seară la alta, Luna strălucea tot mai luminoasă pe
cer, până când într-o seară era rotundă de tot.
Atunci iepurașul se întoarse bucuros acasă și strigă:
-Acum Luna e la fel de rotundă ca Soarele ! Vine
Paștele?
-Da, răspunse iepurele-tată, și copiii oamenilor
așteaptă de mult. Ei au construit multe cuiburi. Poți
să ne ajuți să ascundem
Traducere din limba germană de Delia Popescu