Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA : INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE
Program de studii: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN PROTECȚIA MEDIULUI

APLICAREA PESTICIDELOR ÎN AGRICULTURĂ ȘI

UTILIZAREA ORGANISMELOR
MODIFICATE GENETIC

Ș.l.dr.ing. Nicoleta UNGUREANU

Masterandă, anul II:
RUȚĂ (ANDREI) Valentina Georgiana,IMPM1

Cuprins
Cap. I Aplicarea Pesticidelor în agricultură

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 1

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

1.1 Pesticide –istoric. Introducere……………………………………………………………..2

1.2 Clasificare a pesticidelor…………………………………………………………………..4
1.2.1 Circuitul în natură …………………………………………………………5
1.2.2 Poluarea cu pesticide.Solul. ………………………………………………..7
1.2.3 Consecințe folositoare și dăunătoare pentru plante………………………...8
1.2.4 Pătrunderea pesticidelor în plantele cultivate………………………………….8
1.3 Utilizarea pesticidelor………………………………………………………………………9
1.3.1 Forma de folosire a pesticidelor …………………………………………….11
1.3.2 Lupta împotriva insectelor…………………………………………………..12
1.3.3 Efectele nocive ale
pesticidelor………………………………………………………………………………….12
1.3.4 Dezechilibrul ecosistemelor, efectele nocive pentru animale și om…………13
1.3.5. Pesticidele în alimentele de natură vegetală ……………………………….14
1.3.6. Legatura intre maladia Parkinson și pesticide………………………………15
1.3.7. Contaminarea furajelor ………………………………………………………16

1.4 Tratarea și eliminarea deșeurilor de pesticide…………………………………………….18

1.4.1.Pesticide care se pot folosi in gradină………………………………………….19
1.4.2 Tratarea principalelor culturi……………………………………………………20

Cap.II Utilizarea organismelor modificate genetic……………………………………………….21

1.1 Situația mondială………………………………………………………………………25
1.2 CULTIVAREA PLANTELOR MODIFICATE GENETIC ÎN EUROPA………………...26
1.3. SITUAȚIA ÎN ROMÂNIA…………………………………………………………….27

APLICAREA PESTICIDELOR ÎN AGRICULTURĂ ȘI UTILIZAREA

ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC

1.1 PESTICIDE- istoric

-Cu 25 de secole î.e.n. se mentionează în "Egipt o invazie de lăcuste care a determinat o foamete
cumplită. In Evul Mediu 878 lăcustele au distrus o mare parte din recoltele din (Franța )
Germania, Italia.
-Combaterea dăunătorilor a început odată cu dezvoltarea agriculturii, primele informații despre
utilizarea unor extracte vegetale utilizate ca pesticide datează din secolul XL- î.e.n.
-Homer citează utilizarea unor produse minerale precum sulful sau Pliniu cel Bătran
care mentionează arsenul.
-Pană la mijlocul secolului XIX au fost utilizate cateva pesticide minerale și vegetale.
-Apariția fungicidelor de cupru (zeama bordeleză)' în anul 1885, a marcat începutul
protecției chimice a plantelor pe scară largă, a marcat începutul utilizării sistematice a
produselor chimice în combaterea dăunătorilor.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 2

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

-Cu toate că se înregistrează succese importante în combaterea dăunătorilor, o utilizare intensivă

a lor nu a fost posibilă din cauza toxicității ridicate a unor produse ca
a r s e n i ț i i ,   a r s e n a ț i i , la care se
adaugă lipsa de selectivitate și anumite dificultăți în aplicare.
-Insecticidele anorganice nu aveau un spectru de a c ț i u n e p r e a l a r g , f i i n d l i p s i t e   d e
c o n t a c t a c ț i o n â n d prin ingestie'.
-Pesticidele minerale prezentau inconveniente de toxicitate mare pentru om:
•selectivitate redusă •fitotoxicitate, corozivitate •sferă restransă de acțiune.

Introducere
Multe substanţe chimice au fost folosite contra unor dăunători din agricultură încă din
cele mai vechi timpuri, unele dintre ele fiind produse naturale (sulf, piretru, etc.).
Ulterior, necesarul în continuă creştere de astfel de produse a condus la dezvoltarea unei
industrii de sinteză care produce o gamă extrem de variată de substanţe denumite generic
“pesticide”.
Termenul de “pesticide” a fost preluat din limba engleză în care are sensul de
antidăunător, “pest” însemnând insectă dăunătoare.
Pesticidele reprezintă o substanţă sau un amestec de substanţe destinate utilizării în
agricultură şi silvicultură în scopul prevenirii acţiunii şi/sau combaterii unor forme de viaţă
vegetală sau animală care aduc pagube directe şi indirecte culturilor sau compuși a căror aplicare
este riscantă, se răspândesc în toate elementele mediului
Pesticidele cunoscute și ca substanțe agricole – sunt folosite și pentru protecția plantelor
împotriva daunătorilor; sunt produse chimice (exceptând medicamentele) folosite pentru
combaterea dăunătorilor plantelor și a produselor agricole stocate, precum și pentru combaterea
vectorilor biologici ai bolilor omului și animalelor. Dăunătorii
includ microbi, plante sau animale care concurează cu omul pentru hrană, distrug proprietatea,
difuzează boli sau reprezintă o calamitate.
Pesticidele sunt substanțe ce conțin ingrediente biologic- active împotriva dăunătorilor.
Ingredientele biologic active sunt, în general, substanțe toxice cu potențial de degradare a
mediului. Multe pesticide sunt toxice și pentru om. Din aceste motive producerea, ambalarea,
depozitarea, transportul și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin lege, pot fi dăunătoare
pentru sănătatea noastră și pentru mediu.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 3

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Fig.1.1 Substanțe chimice în agricultură

Principalul beneficiar al pesticidelor este agricultura , unde ele se aplică în scopul

protecției plantelor în timpul vegetației precum și a altor produse agricole după recoltare în
depozite; ceva mai mic este consumul de pesticide în silvicultură.
În unele țări aplicarea pesticidelor în combaterea bolilor molipsitoare transmise de țânțari
etc, devine una din cauzele de poluare a mediului, unele pesticide sunt aplicate pentru a preveni
invazia de ciuperci și insecte; în gospodăriile casnice , pesticidele sunt aplicate în formă de
aerosol contra moliilor, muștelor, și în scopul protecției plantelor , de ex. contra afidelor.
Pesticidele se caracterizează prin lipsa acțiunii selective; ele pot provoca intoxicații acute
oamenilor, mai ales a celor care lucrează la producția si aplicarea lor ; depășirea importantă a
normelor acestor impurități în alimente sau nutrețuri au cauzat de mai multe ori intoxicații
mortale la oameni și animale (Singapore, Mexic, Arabia Saudită , Japonia).
În afară de insectele care distrug plantele în timpul vegetației și după recoltare , pot să
piară sub influența pesticidelor, de ex. albinele folositoare , iar la combaterea buruienilor pot
suferi plantele a căror protecție se urmărește , asemenea situații sunt agravate de aplicarea
incorectă a pesticidelor .
Aplicarea lor în agricultură, medicină veterinară, diferite industrii, gospodărie casnică și
ocotirea sănătății populației are ca scop îmbunătătirea cantitativă și calitativă a alimentelor ,
nutrețuri produse industri, asigurarea lor în timpul păstrării față de dăunători și boli, ocotirea
animalelor contra paraziților precum și distrugerea insectelor și a altor transmițători de boli la
oameni și animale.
Prin urmare, pesticidele , constituie, unul din factorii care fac posibilă producerea unei
cantități corespunzătoare de alimente, de origine vegetală cît și animală, pentru populația în
creștere, față de limitarea concomitentă a suprafeței de cultură .
Pesticidele sau produsele pentru protecția plantelor conțin cel puțin o substanță activă și
se folosesc pentru:
 protejarea plantelor împotriva dăunătorilor și a bolilor;
 influențarea gradului de creștere a plantelor;
 conservarea produselor din plante;
 stârpirea sau împiedicarea creșterii plantelor nedorite.
Pesticidele sunt considerate factor de risc pentru sănătatea umană:
- interzicerea utilizării – imposibilitate – pb de alimentație;
- particularitate a utilizării acestor produse este aceea că numai o parte foarte redusă din doza
administrată (1/1000 – 1/10000) 5;
- termenul pesticid provine din limba latină : pest = parazit, dăunător, caedere = a ucide
- şe referă la toate substanţele care ucid dăunătorii.

1.2 Clasificarea pesticidelor

Pesticidele se clasifică, în funcție de organismul țintă combătut,
în: zoocide, fungicide, erbicide, insecticide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide și cu
acțiune mixtă.
A.In funcţie de natura dăunătorului combatut împotriva cărora se folosesc şi apoi în
cadrul fiecărei clase, în funcţie de compoziţia chimică:

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 4

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

I. Zoocide : insecticide mijloace de combatere a insectelor) ex. 1. Compuşi organocloruraţi:

Lindan, Thionex 2. Compuşi organofosforici de contact/ingestie (Carbetox, Malathion) şi
sistemice (Sinoratox); 3. Carbamaţi (Carbofuran) 4. Piretroizi de sinteză (Lanate,
Cypermetrin, Decis) 5. Compuşi biologici.
- rodenticide (mijloace de combatere a rozătoarelor ),
-moluscocide ( mijloace de combatere a moluștelor ),
-nemetocide (mijloace de combatere a nematozilor ),
-larvicide (mijloace de combatere a a larvelor ),
-aficide (mijloace de combatere a afidelor ),
-acaricide (mijloace de combatere a acarienilor) ,
-ovicide ( distrugerea ouălor de insecte ți acarieni),
algicide (pentru distrugerea algelor)
II – Fungicide și fungistatice (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli plantelor
împreună cu bactericide și virocide)1 – Compuşi anorganici: pe bază de S, Cu; Ex: CKT
Sulf, Microthiol, Alcupral, Champion 2 – Compuşi organici: ditiocarbamaţi, derivaţi ai
benzenului şi fenolului, amine, amide, produse biologice Ex: Dithane, Mancozeb,
Thiram, Bavistin
III- Erbicide.-(pentru distrugerea buruienilor din culturi).
B.In funcţie de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:
-grupa I – extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roşii;
-grupa II – puternic toxice, marcate cu etichete verzi;
- grupa III – moderat toxice, marcate cu etichete de culoare albastră;
- grupa IV – toxicitate redusă, marcate cu etichete negre.
Măsurile de protecţie aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III şi IV se pot
distribui persoanelor fizice în scopuri agricole.
C.După structura chimică, pesticidele se clasifică în:
• pesticide organoclorurate;
• pesticide organofosforice;
• pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice;
• pesticide nitrofenolice.

Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii: originea lor, acţiunea anti-
dăunătoare, forma fizică de prezentare, structura chimică, etc. Astfel, unele din ele sunt de
origine minerală (de exemplu săruri de As, Ba, Cu, Hg, Pb) şi altele sunt de origine vegetală
(nicotina, veratrum, stricnină).
Majoritatea sunt însă produşi organici de sinteză (esteri organofosforici, derivaţi
organohalogenaţi, nitroderivaţi aromatici, derivaţi carbamici, compuşi fenolici şi compuşi
organometalici).

1.2.1 Circuitul în natură

Circulația și deplasarea pesticidelor în mediu depinde de numeroși factori,cum ar fi,
persistența (remanența ) pesticidelor. Cunoașterea persistenței compușilor chimici în diferite
elemente ale mediului face posibilă urmărirea soartei în natură , o imagine completă a informației
trebuie să cuprindă date asupra posibilităților și surselor de apariție a compusului asupra căilor de

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 5

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

deplasare , asupra transformărilor și descompunerii lui, precum și asupra acumulării în diferitele

elemente ale mediului.
În timpul tratamentelor pe câmp, anumite cantități de pesticide se pot volatiliza în
atmosferă sub formă de cețuri sau gaze. Acesta este mecanismul de bază prin care produsele
chimice pentru protecția plantelor ajung în atmosferă . Alte căi cuprind :volatilizarea moleculelor
de pesticide după ce ele ating suprafața solului și a plantelor , co-distilația cu vaporii de apă după
contactul cu ape , sau alte suprafețe umede, eroziunea eoliană etc.
După ce ajung la sistemul sol-plantă , pesticidele pot să se evapore , să fie supuse
dezgregării fotochimice , absorbției de către plante și sol , unde pe o perioadă mai scurtă sau mai
lungă pot rămâne sau pot fi supuse descompunerii.
Structura chimică a pesticidelor care au pătruns în țesuturile plantelor este supusă
transformărilor în urma proceselor metabolice care au loc acolo , și ale căror produse pot fi
uneori mult mai toxice decât compusul inițial. Felul reacțiilor chimice la care este supus
pesticidul în timpul transformărilor nu depinde nici de mecanismul acțiunii lui, nici de
perturbările fiziologice legate de activitatea lui. Viteza transformărilor metabolice în plantă
depinde de specie și variază cu concentrația și timpul de rămânere a pesticidului în țesuturile
plantei.
Nu rămân fără influență asupra stabilității pesticidelor tratamentele culturale , fertilizarea,
irigara solului și toti ceilalți factori ce influențează structura, aerarea și complexul absorbant al
solului, aplicarea diferitelor îngrăsăminte chimice , minerale.
Pesticidele se pot deplasa în sol atât în direcție orizontală cât și verticală, în cazul acesta
apa exercită o influență hotărâtoare, deși mișcările apei în sol în condiții precis determinate pot
fi prevăzute, stabilirea direcției de deplasare și a locului de acumulare a pesticidelor devine o
problemă complicată.
Remanența poate fi o trăsătură caracterizată pozitivă care permite care permite să se
limiteze repetarea tratamentelor să se mențină timp îndelungat.
Dintre persticidele cu remanență pronunțată fac parte cele ale căror componente sunt :
mercurul , arsenicul și plumbul, precum și metale mai puțin toxice, odată introduși în sol acești
compuși ramân neschimbați, se poate încerca înlăturarea lor , prin spălare cu apă, deoarece
solubilitatea lor în apă este foarte slabă, procesul de levigare este îndelungat puțin eficace.
Perioada de remanență a unor pesticide în apă poate fi mai îndelungată decât în sol, în
apele râurilor nu sunt supuse descompunerii în decurs de 8 saptămâni : hexaclorbenzenul,
epoxidul, heptaclorului, DDE, DDT,DDD și endrinul, la fel ca Azodrinul dintre organo-fosforice
dintre dintre compușii carbamici. Concentrația pesticidelor în apă nu depășește de obicei 1 ug/l,
concentrții mai ridicate de 100ug/l se pot constata la erbicide , destul de rar și acestea se mențin
în timp scurt.
Depunerea pesticidelor pe fundul rezervoarelor de apă joacă un rol foarte important în
procesul de purificare a apelor , s a constatat că în timp ce concentrația medie a pesticidelor în
apa râului a fost de 0.1-0.2 ug/l , în sedimentul de la fund a oscilat în limitele de la 20-100 ug/l ,
concentrația pesticidelor în apă poate să se schimbe brusc, în timp ce în sediment de obicei
crește, încet un anumit timp și apoi treptat scade.

Ca exemplu de pesticide ar fi : DTT-diclor-difenil-tricloretan- Acest compus se

prezintă sub formă de cristale sau pudre de culoare albă, inodore sau cu miros slab, insolubile în
apă, solubile în solvenţi organici, produs cunoscut sub următoarele denumiri comerciale:
Agritan, Anofex, Arkotine, Azotox, Bosan Supra, Bovidermol, Chlorophenothan,

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 6

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Cloropenothane, Chlorophenotoxum, Citox, Clofenotane, Dedelo, Deoval, Detox, Detoxan,

Dibovan.
DDT-ul este un pesticid care a fost mult utilizat în cazul culturilor agricole, mai ales la
cele de bumbac, pentru controlul unor boli (malarie, tifos) transmise prin intermediul unor
insecte ca vectori (ţânţari, purici, păduchi). Produsul a fost interzis a fi utilizat sau sever
restricţionat în numeroase ţări (inclusiv în ţara noastră).
De regulă, efectele acute pe termen scurt ale DDT-ului asupra organismului uman sunt
relativ limitate, dar expunerile pe termen lung au fost asociate cu boli cronice şi cu risc de cancer
la sân. De asemenea, expunerea la DDT poate apare şi prin consumul anumitor alimente,
pesticidul fiind detectat pretutindeni în hrană (ouă, legume, fructe, carne) şi chiar în laptele
sugarilor. Efectele asupra mediului ale DDT-ului depind, în principal, de starea de agregare a
acestuia. DDT-ul este semivolatil, având o stabilitate ridicată şi de aceea pesticidul, reziduurile şi
metaboliţii săi pot fi transportaţi pe distanţe lungi, putând fi găsiţi oriunde pe glob (chiar şi în
Arctica).
Persistenţa şi stabilitatea în mediul înconjurător a sa şi a compuşilor înrudiţi este
decelată în sol până la 50% după 10-15 ani de la aplicare. DDT-ul are un efect nefast mai ales
asupra păsărilor sălbatice răpitoare prin subţierea cochiliilor ouălelor (ce devin casante) şi asupra
peştilor.

Fig.1.2 Pesticid DTT

O modalitate de limitare a emisiilor de pesticide în mediu și a expunerii oamenilor la

acestea constă în producerea de produse ecologice. În agricultura ecologică, utilizarea
pesticidelor chimice, precum și a îngrășămintelor sintetice, a antibioticelor și a altor substanțe
este puternic restricționată. Fermele ecologice trebuie să respecte reguli stricte dacă doresc să-și
numească produsele ecologice.
Câteva dintre cele mai importante principii ale obținerii de produse ecologice sunt următoarele:
 limite foarte stricte privind folosirea de substanțe chimice agricole, pesticide,
îngrășăminte, antibiotice și aditivi alimentari;
 neutilizarea organismelor modificate genetic (OMG);
 folosirea resurselor locale;
 alegerea unor specii de plante și animale rezistente la boli și adaptate la condițiile locale.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 7

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

1.2.2 Poluarea cu pesticide. Solul.

Poluarea solului cu pesticide poate proveni din mai multe surse: principalele sunt:
aplicarea produselor de protecție a plantelor în agricultură, precipitațiile și pulberile atmosferice
ce conțin pesticide. O mare importață au depozitele de deșeuri de la întreprinderile producătoare
de mijloace chimice pentru protecția plantelor , precum și activitatea rețelei comerciale care
distribuie pesticidele și înainte de toate depozitele și gropile în care sunt depozitate preparatele
comerciale rebutate și ambalajele. Pesticidele ce cad în atmosferă se depun pe plante și pe
suprafața solului, același lucru se întâmplă și cu cele care se aplică prin prăfuire și stropire a
plantelor cultivate. O anumită parte din preparat ce acoperă suprafața plantelor, este luată de vânt
și spălată de ploaie pe suprafața solului, unele pesticide sunt aplicate în protecția plantelor direct
în sol.
Un studiu de caz despre pesticide ar fi că: în anii 1972-1975, stațiunile voivodale sanitare
epidemiologice WSSE, au cercetat conținutul de pesticide în numeroase probe de sol, rezultatele
au arătat că în etapa actuală a folosirii mijloacelor chimice de protecție a plantelor , ca puncte
esențiale de poluare a mediului trebuie socotite depozitele , gropile de deșeuri și ambalaje de
pesticide precum și locurile unde se află utilajele folosite în tratamente de protecție a plantelor.
Solul din apropierea unuia din depozitele controlate conținea 200 mg DDT/kg, aceasta este o
cantitate ce provoacă temeri serioase în privința urmărilor ulterioare ale poluării mediului pe
teritoriul cercetat.
Controalele WESS au arătat că un număr mare de gropi de deșeuri nu sunt executate
conform instrucțiunilor . Cercetarea solului din apropierea gropilor pentru deșeuri și a
depozitelor necorespunzătoare făcute în gropi de pământ au pus în evidență prezența pesticidelor
în cantități de la câteva până la 11-19mg/kg sol. Conținuturi de pesticide de aceeași mărime au
fost găsite în solul din locurile de spălare a utilajelor mecanice folosite în tratamentele
agrochimice.
Rezervoarele de beton servesc pentru depozitarea deșeurilor de pesticide care sunt
preparate cu termenul expirat necorespunzătoare pentru folosire, gunoaiele din depozite și unele
ambalaje. A cest mod de a lichida deșeurile de pesticide care amenință cu poluarea într o măsură
importantă mediul, este cel mai răspândit în prezent. Arderea deșeurilor de pesticide pentru a le
face inofensive necesită construirea de cuptoare corespunzătoare pentru temperaturi înalte și
rezistente la coroziune. În afară de acestea , s a constatat că produsele arderii poluează
atmosfera , de ex. la arderea hidrocarburilor clorurate iau naștere cantități mari de acid clorhidric,
problema eliminării efectulului toxic a unor cantități de deșeuri de pesticide nu a fost încă
rezolvată practic.

1.2.3 Consecințe folositoare și dăunătoare pentru plante.

Din foloasele care rezultă din protecția chimică a plantelor (mărimea recoltelor ,
dezvoltarea fructelor și legumelor ), se leagă consecințe negative ale aplicării pesticidelor:
acestea constau, în special, în distrugerea faunei folositoare, dușmanii naturali ai dăunătorilor
plantelor precum și insectele în special albinele, sunt importante din puncte de vedere economic.
Dintre cele mai frecvente cauzele ale otrăvirii albinelor fac parte: aplicarea pesticidelor în timpul
înfloririi plantelor cultivate sau înflorirea buruienilor de pe terenurile cuprinse de tratament,
distrugerea dăunătorilor din păduri, unde se află întotdeauna plante care înfloresc sau mana de
miere pentru albine. La aplicarea acelorași preparate un timp mai îndelungat, apare rezistența
insectelor la acțiunea lor , combaterea acestor insecte necesită aplicarea de doze tot mai mari,
acesta provoacă perturbări și mai mari în echilibrul ecologic din natură.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 8

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

1.2.4 Pătrunderea pesticidelor în plantele cultivate.

Pesticidele sunt aplicate de obicei direct pe plante sau în sol. Unele dintre ele în special ,
compușii sistemici, pătrund în proprietățile plantei indiferent de modul lor de aplicare, cantitatea
de reziduu este condiționată de doza și numărul tratamentelor , de proprietățile fizico-chimice ale
compusului, de forma preparatului, de felul plantei și de tipul solului, de condițiile atmosferice
precum și de durata perioadei de tratament până la recoltatea produselor agricole .
La număr egal de tratamente și de același tip de aplicare a pesticidului, dozele mai mari
dau reziduuri mai mari, dacă doza totală este aceeași și primul tratament a fost executat în același
timp, atunci la aplicarea mai multor doze mai mici reziduurile sunt mai mari decît la aplicarea
unei doze mai mari o singură dată.
Scăderea nivelului rămășițelor după tratament este provocată de spălarea și suflarea
pesticidului de pe suprafața plantei de către ploaie și vânt. Scăderea nivelului părții rămase din
pesticidul depus este rezultatul evaporării, transfomărilor chimice sub influența oxigenului, a
vaporilor de apă și luminii precum și al transformărilor biochimice în acțiunii enzimelor
vegetale
Diminuarea conținutului de pesticide stabile este provocată în special de creșterea plantei,
acestă scădere pot fi iluzorie sau reală ; prima,, rezultă din ,, diliuarea ,, rămășițelor,, legată de
creșterea masei și a suprafeței plantei , a doua rezultă din îndepărtarea părților care nu se pretează
pentru consum. În același timp , are loc o volatilizare a acestor compuși din solul poluat în timpul
tratamentului, ei se condensează pe plante provocând creșterea concentrației rămășiței; s a
observat și o poluare a plantelor de soia cu DDT în urma evaporării din sol.
Plantele cu suprafață mai mare în raport cu masa, ca salata, spanacul, varza, majoritatea
plantelor de nutreț rețin cantități mai mari de pesticide decât plantele cu suprafața mică.
O condiție pentru absorbția pesticidului de către plante este stabilitatea lui sau proprietățile
sistemice; din cei mai stabili fac parte compușii organo-metalicu, în special cei de mercur .
Pesticidele stabilite pătrund mai ușor în produsele agricole din solurile nisipoase decât din
cele bogate în humus. În timp ce unele pesticide se pot afla în sol în urma poluării lui, compușii
sistemici sunt introduși în sol în scop util. Luați din sol prin rădăcini prin rădăcini, ei se
răpândesc împreună cu seva prin toată planta, viteza de pătrundere, este legată și de conținutul de
apă din sol, cu cât este mai mare umiditatea solului, cu aât mai repede sunt absorbite pesticidele
de plante.

1.3.Utilizarea pesticidelor
În a doua jumătate a secolului XX industria pesticidelor a crescut considerabil. În această
perioadă peste 30 000  substanțe active sunt utilizate în agricultură. În Uniunea Europeană au
fost aprobate 800 dintre ele. La nivel mondial extinderea utilizării pesticidelor continuă să
crească mai bine de jumătate de secol.
Crește utilizarea lor în țările în curs de dezvoltare și scade în țările dezvoltate. Ca
exemplu pentru țările dezvoltate poate servi Statele Unite ale Americii care înregistrează în 1970
un consum de pesticide egal cu 800 000 tone/an și treptat scade consumul lor ajungând la
300 000 tone/an în anul 1990.
Un pesticid ideal este un produs care are un spectru restrâns de acțiune, care elimină doar
organismele dăunătoare culturilor verzi, fără alte efecte nocive. Ideal ar fi rapid să se
descompună chimic sau biologic în produse care nu au efecte negative asupra proceselor

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 9

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

sistemelor biologice. Nu trebuie să fie mobil și să se răspândească în mediul înconjurător. Cu

părere de rău un astfel de pesticid nu există. O mare parte dintre ele au un spectru larg de acțiune,
sunt greu degradabile, sau se descompun în categorii de produse care sunt mult mai toxice decât
însăși pesticidul folosit inițial.
Producția și consumul de pesticide în diferite șări sunt prezente în tabelul 1.1 .
În numerose țări , acestea sunt utilizate adesea numai pentru protecția plantelor , de
exemplu : în Japonia peste 50% pentru combaterea dăunătorilor în culturile de orez , de cartof, în
special a gândacului de colorado.
Tabelul 1.1 Producția și consumul de pesticide

Țara Producția calculată Consumul mediu la

în substantă activă , 1 ha de teren
mii tone agricol kg
substanță activă

Franța 65 1,80

Japonia 80 11.16

Germania 17 0.87

Statele Unite 100 2.86

Marea Britanie 335 0.77

Italia 50 2.80

Tabelul 1.2 reprezintă participarea procentuală a diferitelor grupe de pesticide în

protecția plantelor în unele țări. Datele pot atesta nu numai direcțiile producției agricole și
condițiile fizio-grafice ale țării date dar și gradul de dezvoltare tehnică a protecției chimice a
plantelor .

Țara Insecticide Fungicide Erbicide Diverse

Bulgaria 28.6 61.0 10.4 -

Cehoslovacia 37.8 25.6 36.6 -

Japonia 49.7 25.2 18.2 6.9

Polonia 82.5 10.3 0.4 0.8

Germania 14.7 33.5 44.1 7.8

Statele Unite 33.7 14.4 42.2 9.7

Elveția 14.6 57.2 14.9 13.3

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 10

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Anglia 19.7 18.0 58.0 2.3

În Anglia, Germania și SUA- participarea pesticidelor în consumul total de mijloace

chimice de protecție a plantelor este de peste 40%, iar în Cehoslovacia ceva mai redusă . Un
indice ridicat – peste 50% - al participării fungicidelor caracterizează Bulgaria , Elveția și Italia.
În consumul de insecticide (82.5%) primul loc revenea Poloniei în anii ,60, ceea ce dovedește
caracterul unilateral al protecției chimice a plantelor.
În ultimul timp acestă situație s a modificat în direcția participării mai multor uniforme a
diferitelor grupe de pesticide în protecția chimică a plantelor .
În anul 1973 participarea procentuală a pesticidelor a fost de 76.4%; a fungidelor de 7.3%, a
erbicidelor de 15.6% , iar a diferitelor preparate 0.7%. Se observă o tendință continuă de
intensificare a combaterii chimice a buruienilor. Creșterea continuă a livrărilor de pesticide în
Polonia în scopuri agricole este prezentă în tabelul 1. 3
Tabelul 1.3 Consumul de pesticide în protecția chimică a plantelor în anii 1960-1975
Consumul de pesticide, în tone , preparat comercial

Pesticide 1960 1965 1970 1971 1972 1973 1974 1975

Total 45 013 65 750 53 728 44 058 46 023 44 779 64 261 59 971

Insecticide 41 883 59 654 42 841 30 234 31 951 24 907 37 466 33 713

praf lichide 5003
3526 5762 77 43 6099

Fungicide 2130 2440 4039 3059 2850 3885 4199 3818

Erbicide 621 4330 6522 5763 5040 4199 14 240 15 933

Rodenticid 302 170 123 406 431 431 280 192

e

Cheltuielile pentru protecția plantelor în Polonia nu sunt mari, pe an nu depășesc 2 miliarde de

zloți adică 1% din valoarea globală a producției vegetale și cca 10% din valoarea pierderilor
suferite.
1.3.1 Forma de folosire a pesticidelor .
Pesticidele sunt aplicate sub diferite forme , ca : praf, pulberi, granule, capsule, soluții,
suspensii, aerosoli, spume, gaze, , vapori, paste etc. Alegerea formei de utilizare trebuie sa fie
dictată pe de o parte de particularitățile daunătorului combătut și pe de altă parte de considerente
economice și tehnice privind posibilitatea aplicării preparatului dat. Pesticidele solide sunt
aplicate la prafuire sau stropire , prin prepararea de suspensii; cele lichide pentru stropire se pot

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 11

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

folosi și în formă de ceață și aerosoli. Toate formele de praf irită căile respiratorii superioare ,
există tendința de a limita și înlătura din uz preparatele de acest tip, avându-se în vedere protecția
mediului, modul de aplicare al pesticidelor în sol sub formă de capsule sau granule, care, în
condiții corespunzătoare de umiditate și de ph în sol , se dizolvă.
Pentru beneficiarii și pentru toxicologi o constituie preparatele fumigare, se folosește
substanțe volatile , cu presiune mare a vaporilor , în aceste tratamente au un rol special doza ,
durata de expunere, temperatura, umiditatea produsului. Din punct de vedere toxicologic cel mai
important este să se cunoască reacția fumigatului cu componentele naturale ale produsului
alimentar , iar în cazul amestecurilor de fumigante de asemenea, interactiunea dintre ele și
componentele alimentelor.
1.3.2 Lupta împotriva insectelor
Insectele pot transmite omului un număr mare de boli care sunt foarte periculoase, ca de
exemplu – tifos. La fel prin intermediul acestora este transmisă și infecția malaria.
După studiile efectuate de către Organizația Mondială a Sănătății, în fiecare an sunt
infectați cu malarie între 300 și 500 milioane de persoane și 2,7 milioane de copii mor anual din
țările în curs de dezvoltare. Controlul și evidența acesteia se limitează la verificarea existenței
polpulației de țînțari infectate din cauza numărului limitat de medicamente eficiente împotriva
malariei. Peticidele ca Diclor-Difenil-Tricloretan  au permis reducerea populației de insecte
ceeea ce a dus la limitarea transmiterii infecției sus menționate.
Ca exemplu servește insula Sri Lanka în care în a doua jumătate a secolului XX mureau
cîte două milioane de oameni pe an din cauza acestei boli periculoase. În urma utilizării DDT-
urilor numărul a fost limitat esențial. În 1964 în urma întreruperii tratamentului continuu
împotiva infecției, numărul de morți începe din nou să crească, fiind înregistrate în 1968 un
milion de cazuri. Se mai utilizează și în prezent pesticide DDT pentru nimicirea insectelor, dar în
cantități mult mai limitate comparativ cu anii ’60 din cauza efectelor negative ale acestora.
Protecția plantelor
Volumul de pierderi anuale a culturilor agricole din cauza dăunătorilor se estimează a fi egal 
aproximativ cu o treime. Există 200 specii de insecte care pot cauza daune enorme și pierderi
considerabile în agricultură. Acesta este motivul pentru care sunt utilizate pesticidele de către
agricultori. Utilizarea lor se realizează în urma efectuării unui șir de măsuri argumentate
științific, adoptate pentru zona pedoclimatică respectivă :

 Indicii agrochimici ai solului;

 Starea semănăturilor ;
 Diagnosticarea substanțor minerale pentru plante ;
 Pronosticul dezvoltării bolilor, dăunătorilor și buruienilor.[3]

1.3.3 Efectele nocive

Pesticidele pe lângă efectele benefice, prezintă și un șir de riscuri. Primul dintre ele fiind
dezvoltarea rezistenței la pesticide după un timp mai îndelungat de utilizare. Al doilea risc este
impactul și dezechilibrul asupra agriculturii și sănătății umane cauzat de proprietățile unor
pesticide de a se acumula și a contamina diferite compartimente ale mediului.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 12

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Creșterea rezistenței genetice. Utilizarea pe timp îndelungat a pesticidelor poate conduce

la creșterea rezistenței genetice a insectelor împotriva pesticidelor. Între anii 1950 și 2000 un
studiu a demonstrat că peste 520 de specii de dăunători au devenit rezistenți împotriva produselor
de uz fitosanitar. O parte dintre ei ( exemplu - viermele mucegaiului) au devenit foarte rezistenți
împotriva principalelor clase de insecticide care sunt cel mai des utilizate în agricultură. La fel și
ierburile care împiedică creșterea și dezvoltarea culturilor agricole au devenit rezistente genetic
împotriva erbicidelor. 
 Există o explicație simplă care descrie mecanismul de creștere a rezistenței genetice a
acestora. În urma aplicării pesticidelor, dăunătorii nu vor fi nimiciți 100% . Cei care au gene de
rezistență puternice vor supraviețui și devin din punct de vedere genetic și mai puternici
împotriva produselor fitosanitare și transmit această trăsătură generațiilor viitoare. Astfel un
pesticid utilizat în timp îndelungat va deveni din ce în ce mai puțin eficient.
În consecință se recomandă utilizarea unei concentrații mai mare de pesticid sau tratarea
culturilor agricole mai frecventă. O altă soluție ar fi schimbarea produsului fitosanitar. Toate
acestea duce la creșterea prețului de producere și în consecință la scăderea randamentului
culturilor.
Efectele benefice
Pentru creșterea randamentului obținerii unor culturi de înaltă calitate, agricultorii utilizează
pesticidele, care au un rol esențial în lupta împotriva dăunătorilor care duc la o enormă pierdere
de producție în agricultură.
1.3.4 Dezechilibrul ecosistemelor, efectele nocive pentru animale și om
Utilizarea pesticidelor  pe termen scurt și în concentrații mici nu vor aduce consecințe grave.
Odată cu creșterea concentrației acestora apare și un dezechilibru al ecosistemelor, inclusiv
apariția diferitor boli la om și animale ca :

 DDT-urile - pot provoca boli cronice și cu risc de cancer mamar ;

 Heptaclorul - este o substanță cancerogenă care afectează sistemul imunitar ;
 Aldrinul – provoacă dureri de cap, grețuri, vome, contracții musculare, spasme și
convulsii ;
 Endrinul – acționează asupra sistemului nervos al omului ;
 Hexaclorbenzenul – are efecte nocive asupra sistemului reproductiv ;
 Dioxinele și furanii – substanțe cancerogene pentru om. La animale acestea provoacă
reducerea fertilității, defecte genetice și mortalitatea embrionilor.
Utilizarea pesticidelor în cantități esențiale duce la moartea diferitor insecte care nu fac parte
din clasa insectelor dăunătoare pentru plante, a diferitor păsări și animale care adesea pot fi
găsite în zonele tratate cu produse fitosanitare. Chiar dacă acestea nu mor, prezența pesticidelor
în țesuturile lor favorizează dezvoltarea multor boli periculoase pentru acestea.
Persistența, bioacumularea și amplificarea biologică. Multe dintre produsele chimice
utilizate în agricultură au un grad de persistență ridicat și se degradează foarte lent. Ca exemplu
poate servi organo-cloruratele. Pesticidul persistent care este ingerat de către un organism, el va
fi neapărat stocat în țesutul adipos. Cele care se află la un nivel superior al lanțului trofic conțin o
concentrație de pesticide acumulate mai mare decât cele care se găsesc la un nivel inferior.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 13

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Stocarea treptată a pesticidelor în organisme poartă denumirea de bioacumulare. Fenomenul de

creștere a concentrației pesticidelor pe nivele succesive a lanțului trofic se numește amplificare
biologică.
Contaminarea produselor alimentare cu pesticide:
 Expunerea omului la pesticide are loc prioritar prin intermediul alimentaţiei.
 Calitatea alimentelor → starea factorilor de mediu.
 poluarea → direct responsabilă pentru acumularea de substante toxice în alimente.
În cazul pesticidelor degradarea factorilor de mediu se manifestă astfel:
– Poluarea atmosferei - administrării pesticidelor cu avionul  evaporare de pe plante, în
funcţie de volatilitatea pe care o prezintă;
– Poluarea hidrosferei - preluării directe de către apele de suprafaţă, prin intermediul
ploilor apărute la timp scurt dupa efectuarea tratamentelor - prin preluarea din sol în urma
migrării în apele subterane;
– Poluarea solului - depunerilor din timpul tratării -preluare de la plante în cazul
supradozării. În sol pesticidele rămân active pe durate mari, în funcţie de valoarea timpului de
înjumătăţire.

1.3.5. Pesticidele în alimentele de natură vegetală

-Poluare directa ca urmare a tratamentelor fitosanitare aplicate.
-Poluarea indirecta prin preluarea din apa si sol in mod diferit. Nu numai produsul ca atare poate
fi toxic, ci şi metaboliţii rezultaţi ca urmare a asimilării lui de către plantă, fenomen accelerat de
umiditate sub acţiunea radiaţiilor solare.
Modul de administrare este responsabil în mare măsură de cantităţile remanente:
1. Ordinea descrescătoare a nocivităţii de remanenţă: – tratament cu pulbere> emulsie >
suspensie apoasă.
2. Cantitatea de substanţă remanentă este influenţată în sensul creşterii – momentul şi frecvenţa
tratărilor – intervalul de timp ce s-a scurs între ultimul tratament şi recoltare.
În cazul produselor vegetale, pesticidele lasă urme de tip:
– Extracuticular, dacă se concentrază numai la suprafaţă;
– Cuticulare, dacă au pătruns în starturile celulare periferice;
– Intracelulare, dacă au fost absorbite de frunze şi rădăcini odată cu seva în organele
vegetale.
Cu timpul aceste depuneri pierd din importanţă prin auto-degradare, spălare, diluare prin
creşterea plantei pt produsele nebio-acumulabile. Remanenţa pesticidelor în plante depinde de
foarte mulţi factori care ţin atât de pesticid şi modul lui de aplicare cât şi de cultura tratată.
În cazul respectării principiilor GAP (Good Agricultural Practice) cea mai relevantă pentru
scăderea cantităţii de reziduuri este diluţia datorată creşterii masei vegetale şi degradarea suferită
de pesticid în plantă.
Contaminarea alimentelor de origine vegetală cu pesticide îşi manifestă efectul toxic prin
următoarele căi:
- plante (legume, fructe, cereale) tratate cu pesticide şi care sunt hrană directă pentru om
- plante cu rol de furaj pentru animale şi care ajung să transfere reziduurile prin intermediul
hranei de origine animală la om
1.3.6. Legatura clară intre maladia Parkinson și pesticide

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 14

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Fig. 1.3 Legătura intre maladia Parkinson și pesticide

Inhalarea sau ingerarea de pesticide creste riscul de îmbolnăvire de Parkinson, afirmă în

urmă cu doi ani Pierre Burkhard, specialist în neuro-știință la Clinicile Universitare din Geneva,
care analizează două studii referitoare la legătura între produsele chimice și bolile neuro-
degenerative, scrie ziarul elvetian ,, Le Temps. “Aceste două piese importante completează
puzzle-ul”, spunea acesta referindu-se la cele două studii.

Primul studiu, publicat la 4 iunie în revista Annals of Neurology, realizat de

o echipa franceză (Inserm si Universitatea Pierre si Marie Curie), s-a concentrat pe agricultori.
Cercetătorii au chestionat un grup de 224 de pacienți bolnavi de Parkinson, pe care i-au comparat
cu un grup de 557 de persoane care nu sufereau de aceasta boală, de aceeași vârstă și sex și care
locuiau în acelasi departament.

“Expunerea la pesticide pe toată durata vieții lor profesionale a fost atent reconstituită,
conform unui comunicat. Participanții la studiu au furnizat un mare număr de informații, precum
suprafața exploatațiilor agricole, tipul de culturi și pesticidele folosite, numărul de ani și
frecvența anuală de expunere sau metoda de împraștiere a îngrășămintelor”. Rezultatul a fost
următorul: agricultorii bolnavi de Parkinson folosiseră mai des pesticide și pe o durata mai mare
decât membrii grupului martor; riscul de îmbolnavire de Parkinson a fost pana la 2,4 ori mai
mare la cei care au folosit insecticide pe baza de organoclor (de exemplu, DDT, Lindan), o
familie de pesticide foarte utilizată între 1950 si 1990, interzisă în prezent.

Celalalt studiu, publicat la jumatatea lui aprilie in American Journal of Epidemiology, a

fost realizat de cercetatori de la Universitatea UCLA pe un grup de 368 de persoane bolnave de
Parkinson, care au stat timp de multți ani la o distanță de cel puțin 500 m de suprafețe agricole pe
care fuseseră răspândite pesticide între 1974 și 1999. Aceeași constatare: riscul de îmbolnavire la
acești oameni a crescut cu 75%. Chiar mai rău, printre cei în vârsta de 60 de ani sau mai puțin,
care au fost expuși foarte devreme la aceste produse chimice, factorul de risc era de 4 la 6.

Aceste două studii se adaugă numeroaselor cercetări făcute anterior, chiar dacă cifrele
sunt puțin diferite, deoarece expunerea umană la pesticide a fost și rămâne greu de stabilit cu
precizie. Unul din cele mai ample studii, efectuat în 2006 de Harvard School of Public Health din

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 15

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Boston, a vizat 143.000 de persoane; el a permis stabilirea faptului că 70% din persoanele expuse
riscau să se îmbolnaveasca de Parkinson.

“Ipoteza cea mai solidă referitoare la cauzele bolii constă într-o îmbinare a factorilor de
mediu și genetici, precizează Pierre Burkhard. Știm că aproape 10% din cazuri sunt datorate
mutațiilor genetice.’ Or, o alta pistă a apărut recent, tot genetică: ‘S-a început identificarea unor
gene, numite de ‘susceptibilitate’, care nu induc direct boala, dar conferă anumitor indivizi o
fragilitate mai mare la ‘agresori’ de mediu. ‘Știm că în mediul rural există mai multe cazuri de
Parkinson decat la oraș și, de asemenea, ca oamenii de la țară care au băut apa de izvor sunt mai
expuși riscului de îmbolnavire. In plus, conform experiențelor, animalele de laborator expuse
pesticidelor au dezvoltat o formă de Parkinson”.

1.3.6. Contaminarea furajelor

- În ultimii ani, datorită renunţării la utilizarea izomerilor α şi βHCH, iar de curând şi la γHCH,
analiza mostrelor de furaje a relevat contaminări rare şi la niveluri mici în ţările Uniunii
Europene.
- Valorile CMA comparate cu cele naţionale sau europene au arătat prezenţa de reziduuri de
pesticide în 29% din probe, 1,1% prezentând valori care depăşesc MRL. 22
- În ianuarie 2009 EFSA(EFSA, a, 2009) a publicat un raport anual cu privire la reziduurile de
pesticide în alimentele de origine vegetală în ţările Uniunii Europene.
- Au fost centralizate datele referitoare la un număr de 74.305 probe provenind din programele
naţionale de monitorizare ale tuturor statelor comunitare plus Islanda şi Norvegia.
- România a participat la acest program cu un număr de 1054 probe de legume şi fructe.
-Probele au fost de origine vegetală, legume, fructe, produse prelucrate, precum şi alimente
pentru copii mici.
-Au fost identificate în cantităţi măsurabile un număr de 354 pesticide diferite.
-S-a constatat că în 96,01% din probe concentraţia reziduurilor s-a situat sub valorile MRL, iar în
3,99%, valorile MRL au fost depăşite pentru unul sau mai multe pesticide.

În tabelul 1.4 este prezenţă sinteza contaminării cu pesticide și a produeselor de origine vegetală
în Europa, rezultate obţinute.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 16

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Specialiştii EFSA au observat: – creştere a procentului de probe necorespunzătoare de la

3,0% în 1996 la 5,5% în 2002/2003, – descreştere în 2007 (EFSA, 2009). Comparaţia trebuie
privită în anumite limite, deoarece – numărul de ţări participante la program a crescut de la 10 în
1996 la 29 în 2007. – numărul pesticidelor testate prin programele de supraveghere a crescut de
la 13 în 1997, la 71 în 2007
Pesticidele în alimentele de origine animală:
- Datorită potenţialului de toxicitate şi a cantităţilor folosite a fost studiat în special efectul asupra
alimentelor de origine animală a: – insecticidelor organoclorurate – insecticidelor fosforice –
insecticidelor carbamice. Surse
1 cea mai importantă este consumul hranei care conţine doze remanente de pesticide (orală):
furajele verzi, uscate, complexe, cerealele, şroturile oleaginoase şi rădăcinoasele, mai ales sfecla
de zahăr ;
2. apa dulce pentru animalele terestre (Daly and Wania, 2005, Jayashree and Vasudevan, 2007);
3. apa sărată pentru animalele marine, după cum relevă un studiu efectuat în perioada 2001-2003
pe coasta turcească a Mării Negre (Ozbok et al., 2007).
4. Tratamentele cutanate (zooterapeutice) şi cele de grajd (igienice) - în prezent s-a renunţat la
ele.

1.4 TRATAREA ȘI ELIMINAREA DEȘEURILOR DE PESTICIDE

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 17

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Pesticidele sunt în cea mai mare parte substanţe organice de sinteză. Ele sunt destinate
pentru distrugerea insectelor dăunătoare (insecticide), a ciupercilor fitofage (fungicide), a
buruienilor din culturi (ierbicide), a rozătoarelor (rodenticide), a nematodelor (nematocide) etc.
Deșeurile de pesticide rezultă din etapa de producție (industria chimică), din comerţ/transport şi
din etapa de utilizare (agricultură).

Deșeurile de pesticide pot fi sub formă de: (1) pesticide propriu-zise în exces,(2) ambalaje
infestate, (3) mixturi lichide rămase nefolosite, (4) reziduri din curățarea utilajelor și
echipamentelor. Deşeurile de pesticide sunt toxice, reprezentând un real pericol în cazul
depozitării și netratării lor îndelungate. Efectele deșeurilor de pesticide asupra sănătății umane.
Specialiștii în domeniul nutrițional și endocrin susțin că acumularea pesticidelor în corpul uman
are efecte ce duc în timp, la probleme grave de sănătate.

Astfel, s-a constat că pesticidele modifică secvențe de ADN, inițiind dezvoltarea

cancerului. Mai mult, s-a constatat o creștere a cantității de zahăr și grăsime în sânge la femei,
creșterea în greutate si mărirea ficatului. La bărbați, s-a constatat pierderea în greutate,
sensibilitate sporită a rinichilor și anumite dezechilibre ale ficatului. Efectele deșeurilor de
pesticide asupra mediului. Persistența pesticidelor în mediu duce la epuizarea fertilităţii solului
şi, în ultimă instanţă la un dezechilibru în compoziţia sa naturală. De asemenea, există riscul
diseminării azotului şi fosforului sub formă de compuși organici în mediul înconjurător cu
consecinţe nefavorabile asupra apelor de suprafaţă.

Totodată excesul de pesticide produce modificări în ceea ce priveşte calitatea recoltelor

prin acumulări de nitraţi, glucide, lipide și schimbarea reportului C/N, N/P,Ca/Mg. Stocarea
necontrolată a pesticidelor poate modifica biocenozele. Unele pesticide au un grad de persistenţă
ridicat în sol care poate fi de ordinul lunilor sau chiar al anilor; o parte dintre ele se dispersează
prin intermediul aerosolilor la distanţe foarte mari şi sunt încorporate în biomasă, cursuri de apă
sau în sol.

Metode de tratare / Eliminare. Cea mai folosită metodă pentru eliminarea deșeurilor de pesticide
este incinerarea lor controlată la temperaturi înalte. Pentru limitarea riscurilor, în lipsa
posibilităților de finanțare pentru eliminarea prin incinerare, se poate opta pentru ambalarea
corespunzătoare și depozitarea pesticidelor în deponee conforme, special destinate deșeurilor
periculoase. Legat de depoluarea solurilor de pesticide, se poate apela la diverse procedee în
funcţie de compoziţia chimică, gradul de încărcare a solului şi caracteristicile pesticidului,
plantele cultivate şi tehnologia de cultură. Procedeele de depoluare mai rapidă sunt cele pe bază
de administrare în sol de adjuvanţi, produse care reţin sau degradează pesticidele.

Articole studiu, pesticide

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 18

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Fig.1.5 Fructe si legume pline de pesticide. Alimente toxice care trebuie evitate

Specialistii de la Environmental Working Group au facut un studiu în urma căruia au

descoperit că mai multe fructe și legume vândute în supermarketuri sunt infectate cu
pesticide. Potrivit acestora peste 98% din mostrele de capșune din marile magazine conțineau
cel putin un tip de pesticide.

Expunerea la substanțe pesticide și traumatismele craniene pot crește riscul manifestării

maladiei Parkinson, avertizează oamenii de știinăa de la Universitatea Aberdeen.

Fig.1.6 Fructe si legume ,,bogate,, în pesticide

Pesticidele pe care le consumăm odată cu fructele și legumele determină tulburări gastro-

intestinale asemănătoare indigestiei și favorizează, în cazul copiilor, nivelul dezvoltării
neurologice, comportamentul, pot determina defecte congenitale, astmul ăi chiar cancerul,
conform studiilor citatte de de organizația nonguvernamentala Environmental Working Group,
SUA, care monitorizează anual contaminarea cu reziduuri de pesticide pentru 47 dintre cele mai
populare fructe si legume! Strugurii din supermarketuri, carne produse lactate, capșuni, cireșele
merele spanacul și ardeii sunt cele mai contaminate din lume cu pesticide.

1.4.1.Pesticide pe care le poti folosi din gradină.

Multe pesticide naturale pot fi folosite cu succes în gradină, ca înlocuitori pentru

substanțele chimice care pot dauna mediului înconjurator și sănătății tale. In ultima perioadă, se
pune din ce în ce mai mult accent pe culturile ecologice, neatinse sau atinse cat mai puțin de
substanțele toxice. ,,Dacă și tu iți dorești să ai astfel de culturi, iti sugerăm câteva pesticide
naturale cu ajutorul cărora poți combate dăunătorii plantelor,, conform studiilor citatte de de

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 19

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

organizația nonguvernamentala Environmental Working Group, SUA, care monitorizează anual

contaminarea cu reziduuri de pesticide pentru 47.

1.4.2 Tratarea principalelor culturi

Tratamentele chimice destinate combaterii bolilor dăunătorilor și buruienilor trebuie
aplicate în funcție de concepția modernă a combaterii integrate. În acest scop în funcție de bolile
și dăunătorii cheie ai fiecărei culturi se aleg substanțele cu selectivitate fiziologică ridicată sau
pesticidele uzuale , care sunt aplicate folosind : selectivitatea tehnologică (metode de aplicare
selectivă și forme de condiționare selective ), selectivitatea ecologică ( aplicare în perioade în
care entomofagii sunt mai puțin afectați) și selectivitate de comportament (în funcție de
comportarea dăunătorului).
De asemenea trebuie să se includă ori de câte ori este posibil mijloacele biologice,
precum și mijloacele agrotehnice și soiurile rezistente. Un element important pus la dispoziția
agriculturii îl constituie prognozele și avertizările. Rețeaua largă de stații de prognoză și
avertizare urmărește biologia și ecologia organismelor dăunătoare, atingerea pragurile economice
de densitate a populațiilor , fenologia plantelor de cultură și condițiile de cultură și condițiile
meteorogice.

1.4.3. Rezistența organismelor dăunătoare la pesticide

Aplicarea îndelungată a aceleiași substanțe active pentru combaterea unui dăunător ,
poate duce la apariția de rase rezistente. Aceste rase pot fi selectate din populațiile existente sau
pot apărea ca urmare a formării în corpul insectei a unor mecanisme de inactivare a substanței
active. Cauzele care duc la scăderea eficacității datorită fenomenului de rezistență sunt
cumoscute destul de puțin și de aceea soluțiile existente pentru prevenirea și restrângerea acestui
fenomen au un caracter empiric și sunt puține la număr.
Până în prezent (1976) se cunosc 374 de specii de insecte și acarieni rezistente la
pesticide. Fenomenul capată o importanță deosebită dacă se compară aceasta cifră cu ce din 1965
când se determinaseră 182 de specii rezistente și cu cea din 1968 când sa u găsit 228 de specii.
In țara noastră ,de asemenea , astfel de cazuri au fost semnalate în numeroase culturi,
principalele specii de dăunători și agenți fitopatogeni, la care sa–u semnalat fenomene de
rezistență sunt următoarele: gândacul de Colorado, păduchele verde al piersicului, musculita
albă, păianjenul comun , păianjenul roșu al pomilor, găgărița sfeclei, făinarea viței, și a
castraveților.
Amploarea acestui fenomen este mare și de aceea trebuie supravegheat îndeaproape. Cel
mai mare număr de specii au căpătat rezistență la DDT ( 203)și ciclodienice (225.Insecticidele
oraganofosforice cuprind un număr mai mic de rase rezistente 147. Din totalul speciilor
rezistente , 143 aparțin sectorului de medicină umană și veterinară, iar dintre acestea 83 sunt
specii de țânțari.
Față de anul 1974 când sau stabilit rase rezistente la 35 de specii creșterea este foarte mare de la
20 la 42. În ultimii ani s a subliniat și fenomenul de rezistență față de insecticide, ca un fenomen
pozitiv, în culturile unde au apărut astfel de rase, combaterea naturală a crescut ca importanță,
râspîndirea acestor rase pe cale artificială în alte zone ar permite introducerea mai eficientă a
combaterii integrate.
Prevenirea sau restrângerea fenomenului de rezistență se poate realiza pe mai multe căi:
-Înlocuirea substanței active cu una nouă în altă grupă, dar acesta este o condiție costisitoare de
oarece presupune construirea de noi instalații și renunțarea la cea veche;

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 20

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

-Alicarea de tratamente cu substanțe din grupe diferite în alternanță de la un an la altul sau de la

tratament la altul;
-Utilizarea de amestecuri de produse sau de produse gata formulate în amestec dar nu la
întâmplare ci în mod judicios,după modul de acțiune și pe baza unor experimentări rigurioase;
-Introducerea combaterii integrate care să permită să se acționeze asupra agentului patogen pe
mai multe căi;
-Extinderea combaterii biologice ori de câte ori este posibil.

CAPITOLUL II. UTILIZAREA ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC

IN AGRICULTURĂ
Organism modificat genetic sau transgenic este termenul cel mai des folosit pentru a
defini o plantă de cultură, un animal sau organism aparent normal căruia, prin intermediul unor
tehnici de inginerie genetică, i s-au transferat gene de la alte specii (plante, animale, bacterii,
virusuri sau chiar gene umane), pentru a-i conferi anumite proprietăți noi.

Fig.1.7 Organisme modificate genetic in biotehnologii

În România legislația permite cultivarea hibridului MON810, rezistent la sfredelitorul
porumbului. Condiția este obținerea unui aviz de la Ministerul Agriculturii și respectarea unei
distanțe minime de 200 de metri față de culturile convenționale învecinate.
În ultimii ani, suprafața cultivată cu acest hibrid obținut prin modificare genetică a scăzut
constant, ajungând la 217 hectare în 2012. În prezent (2016), opinia publică europeană este
reticentă la organismele modificate genetic, regulamentele UE impunând condiții stricte de
trasabilitate și etichetare pentru astfel de alimente, în timp ce americanii nu prea au cum să le
evite. În august 2016, președintele SUA, Barack Obama a semnat legea care cere etichetarea
corespunzătoare a tuturor produselor care conțin organisme modificate genetic.
Organismele modificate genetic au fost introduse în România în anul 1998, cultivându-se mai
multe varietăți de soia modificată genetic.
10 alimente modificate genetic

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 21

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Fig 1.8 Porumbul

1.Porumbul–a fost modificat de natură să-şi dezvolte propriul insecticid. Monsanto a

recunoscut că în SUA jumătate din culturile de porumb sunt modificate genetic. Şoarecii hrăniţi
cu porumb modificat genetic au probleme de reproducere şi fertilitate.

Fig 1.9 Soia

2.Soia–modificată să reziste la ierbicide. Produse: făină de soia, tofu, băuturide soia, ulei
de soia etc. Hamsterii hrăniţi cu soia modificată genetic au probleme de înmulţire şi o rată
ridicată a mortalităţii.

Fig.1.10 Bumbac
3.Bumbacul–deasemenea proiectat să reziste erbicidărilor. Mii de fermieri indieni au
suferit afecţiuni ale pielii după expunerea la vata de bumbac modificat genetic.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 22

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Fig 1.11 Papaya

4.Papaya–o varietate rezistentă la un virus a fost introdusă în Hawaii în 1999. Culturile de
papaya transgenică ocupă acum trei pătrimi din totalul arhipelagului Hawaii.
5.Orezul–cultura emblemă a Asiei de Sud Est a fost modificată genetic să conţină o mare
cantitate de vitamina A. Se pare că există şi o varietate ce conţine gene umanecare e cultivată pe
teritoriul Statelor Unite. China Daily, un ziar online, arată că s-au semnalat probleme serioase de
sănătate publică şi mediu date de culturile de orez OMG, care dau reacţii alergice. Există şi unele
temeri legate de transferul de gene.
6.Tomatele–au fost modificate pentru păstrare mai îndelungată pe rafturi, prevenindu-se
alterarea lor care, în mod natural, are loc rapid. Într-un test vizând siguranţa roşiilor OMG, unele
animale au murit la câteva săptămâni de la ingerarea unor astfel de tomate.
7.Rapiţa–uleiul de rapiţă se foloseşte la producerea de ulei comestibil şi de margarină. Şi
mierea mai poate fi produsă din flori de rapiţă. În Germania, autorităţile au raportat că o treime
din polenul prezent în mierea canadiană provine de la culturi modificate genetic.
8.Produsele din lapte. S-a descoperit că 22% din vacile de pe teritoriul Statelor Unite au
fost injectate cu hormon de creştere bovin recombinant (modificat genetic) –rbGH. Acest
hormon produs de Monsanto determină vacile să-şi sporească producţia de lapte cu 15%. Laptele
provenit de la astfel de vaci conţine un nivel ridicat de IGF–1 (Insulin Growth Factors –factori de
creştere insulinici). Oamenii au de asemenea IGF-1 în organismul lor. Cercetătorii şi-au exprimat
îngrijorarea, arătând că nivelurile sporite de IGF-1 în corpul uman au fost asociate cu cancere de
colon şi de sân.
9.Cartofii–şoarecii hrăniţi cu cartofi modificaţi cu Bacillus thuringiensis var. Kurstaki
Cry 1 au fost descoperiţi cu toxine în organism. În pofida anunţurilor contrare, aceasta arată că
toxina Cry 1 era stabilă în organismul şoarecilor de laborator. Când riscurile de sănătate au fost
date publicităţii, s-a pornit o dezbatere.
10.Mazărea–cea modificată genetic a fost identificată ca fiind cauza unor răspunsuri
imunologice la şoareci şi posibil la om. O genă de fasole a fost inclusă în mazărea modificată
genetic, cu scopul de a crea o proteină care funcţionează ca un pesticid.

Tabel 1.5 Caracteristici ale alimentelor modificate genetic.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 23

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Părerile specialiștilor în agricultură și ale oamenilor de știință sunt încă împărțite, între cei
care susțin că aceasta ar fi o soluție pentru rezolvarea unor situații precum foametea din unele
zone din Africa sau Asia și cei care spun că acest tip de plante pun în pericol sănătatea
oamenilor.
Avantaje
-rezistență îmbunătățită la boli, dăunători și erbicide-posibile boli umane (efecte toxice
sau alergice)--
-plante rezistente la secetă și la dăunători-efecte negative asupra dinamicii și diversității
genetice a populațiilor de specii din mediul respectiv
-cereale cu conținut crescut de protein-apariția infertilității și, implicit, scăderea natalității
-cereale fără gluten-diminuarea rezistenței organismelor la microbe (creșterea bolilor
infecțioase)
-orez cu conținut ridicat de vitamina A
-rezistența la antibiotic atât la oameni, cât și la animale
-semințe de rapiță cu acizi grași care pot fi utilizați în regimurile dietetic
-modificarea descompunerii în sol a materialului organic-plante fără proteine
provocatoare de alergii (precum kiwi)-dominarea producției mondiale de alimete de câteva
companii;

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 24

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

-roșii cu coacere în timpul transportului-creșterea dependenței de națiunile industrializate

de către țările în curs de dezvoltare;
-reducerea timpului de maturare-etichetarea care nu este obligatorie în unele țări-
biotransformare pentru produsele forestiere.
Dezavantaje
-posibile boli umane
-efecte negative asupra diversității și dinamicii genetice a populațiilor de specii dintr un mediu
-apariția fertilității și scăderea natalității;
-diminuarea rezistenței organismelor la microbi;
-rezistența la antibiotic la oameni și animale;
-modificarea descompunerii în sol a materialului genetic;
-creșterea dependenței de națiunile industrializate de către țările în curs de dezvoltare.

1.1 SITUAȚIA MONDIALĂ

Suprafețele cultivate cu plante modificate genetic la nivel mondial au depășit anul trecut
160 milioane de hectare, în creștere cu 8% față de anul anterior, dar dublu față de anul 2004.
Peste 16,7 milioane de agricultori din 29 de țări cultivă organisme modificate genetic (OMG),
potrivit raportului anual al ISAAA (International Service for the Acquisition of Agri-biotech
Applications).
Creșterea suprafețelor este de două ori mai rapidăîn țările în curs de dezvoltare. Acestea
reprezintă 50% din creșterea mondială înregistrată de culturile transgenice, fiind așteptat ca în
acest an suprafețele cultivate să le depășească pe cele din țările industrializate.
Aproape 90% din suprafața plantată cu organisme modificate genetic în 2007 se rezumă la cinci
țări în America de Nord și Sud, cu 80% în Statele Unite, Argentina și Brazilia.
O singură țară, Statele Unite, cultivăpeste 50% din culturile modificate genetic a lumii. Pe
mai puțin de 3% din suprafața cultivabilă din India și China sunt plantate culturi modificate
genetic, dintre care aproape exclusiv bumbac modificat genetic. SUA este principalul producător
de culturi transgenice cu 69 milioane dehectare cultivate, fiind urmată de Brazilia –30,3 milioane
de hectare -, aceasta fiind și țara cu cel mai mare ritm de creștere anual (20%).
În India, cultura bumbacului modificat genetic–10,6 milioane hectare –a devenit cea mai
productivă, în timp ce în China s-a ajuns la suprafete de 3,9 milioane de hectare.
În Filipine, suprafețele cultivate cu porumb transgenic ating 600.000 ha, în creștere cu 20%.

Tabelul 1.6 Situația mondială a celor mai importante culturi de organisme modificate
genetic în anul 2011

1.2 CULTIVAREA PLANTELOR MODIFICATE GENETIC ÎN EUROPA

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 25

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Din punct de vedere legal soia modificată genetic nu este autorizată pentru cultivare pe
teritoriul Uniunii Europene (UE). În România aceasta a fost interzisă în anul 2006 înainte de
aderarea la UE.Cultivarea de OMG fără autorizaţie se sancţionează cu amendă de la 50 000 la 80
000 lei.
Este autorizată, însă, cultivarea porumbului modificat genetic MON810, "inventat" de
compania Monsanto. În Uniunea Europeana există, însă, șase state care au interzis cultivarea
porumbului MON810: Franța, Germania, Austria, Grecia, Ungariași Polonia.
Conform eurobarometrelor realizate în ultimul deceniu, consumatorii europeni și-au
exprimat refuzul categoric de a nu consuma organisme modificate genetic.
Uniunea Europeana, una din piețele cheiepentru industria biotehnologică, rămâne închisă
culturilor transgenice, opinia publică fiind opusă acestui tip de alimente de mai bine de zece ani.
Doar două culturi transgenice sunt autorizate să fie cultivate în UE, porumbul de la Monsanto,
MON810 și cartoful Amflora de la BASF. Porumbul a fost modificat genetic pentru a produce
propria toxina împotriva dăunătorului comun Ostrinia Nubilialis (vierme sfredelitor al tulpinii
porumbului).
Cartoful Amflora a fost modificat genetic pentru un conținut sporit de amidon, dar
totodată, conține și o gena marker de rezistență la antibiotice precum kanamicina și neomicina.
În ceea ce priveşte Europa, anul trecut s-a înregistrat o creştere de peste 25% la
suprafeţele cu porumb transgenic, suprafaţa cultivată atingând 114490 ha. Trebuie menţionat că
BASF a îngheţat începând cu jumătatea lunii ianuarie dezvoltarea şi comercializarea tuturor
culturilor transgenice destinate continentului european.

În anul 2010, opt țări europene au cultivat plante transgenice, pe o suprafață totală de 91
438 ha, astfel:
Tabelul 1.7 Cultivarea plantelor transgenetice in diferite țări

Un studiu recent, efectuat de Universitatea din Reading, Marea Britanie a relevat faptul că
agricultorii europeni pierd între 443 şi 929 de milioane de Euro în fiecare an, din cauză că nu li
se permite să cultive plante transgenice.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 26

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Dacă, de exemplu, agricultorii europeni ar putea adopta porumbul Bt rezistent la

dăunători şi în alte ţări decât în Spania, valoarea estimativă a beneficiului pe care aceştia l-ar
obţine ar fi de 157-334 milioane de Euro/an.
Dacă bumbacul transgenic rezistent la insectele dăunătoare ar fi disponibil pentru
cultivare şi în Uniunea Europeană, potenţialul beneficiu de circa 80 de Euro la hectar pe care l-ar
obţine agricultorii care cultivă în prezent circa 260.000 ha de bumbac în Grecia şi Spania ar duce
la un total de 20,8 milioane de Euro/an.

Tabelul 1.8 Creşterea estimativă a venitului anual, a porumbul transgenic cultivat în toată
Europa

Beneficiul estimativ al cultivării soiei tolerante la erbicide în Europa se situează între 5

milioane şi 19 milioane de Euro. Introducerea rapiţei oleaginoase transgenice în Europa le-ar
aduce agricultorilor din UE un beneficiu anual potenţial de 195-318 milioane de Euro.Europa
importă o parte substanţială din furajele de care are nevoie, iar omare parte din oferta mondială
pentru aceste produse este transgenică.
Un total de circa 30 de milioane de tone sunt importate anual în Europa din ţăriterţe,
format din 13 milioane t de soia boabe, 22 milioane t de şrot de soia,2,5 milioane t de porumb, 2
milioane t de rapiţă şi 0,1 milioane t de bumbac. Crescătorii europeni de animale depind de
importurile de soia, pentru furaje.
Europa importă cea mai mare parte a soiei pe care o utilizează, iar majoritatea acestor
importuri constau din culturi transgenice din America de Nord şi America Latină. Opinia publică
rămâne opusă alimentelor transgenice (conform Eurobarometer) șiopiniile guvernelor Europene
rămân împărțite în problema autorizării plantelor transgenice în Europa.
10 Institutii relevante din UE: Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara –EFSA
Responsabilitatea principală a acestei autorități, așa cum a fost stabilită în 2002, este de a oferi
consultanță științifică pe toate problemele cu impact direct sau indirect asupra siguranței
alimentare. EFSA desfășoară evaluări ale riscurilor asupra lanțului alimentar, inclusiv referitor la
sănătate și mediu de viață pentru animale și sănătatea plantelor.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 27

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

EFSA coordonează evaluarea științifică a organismelor modificate genetic în cadrul

procedurii de autorizare a noilor organisme modificate genetic pe piața europeană, conform
Legislației pentru Alimentație și Hrană Furajeră. În cadrul EFSA funcționează un birou special
desemnat pentru activități pe tema organismelor modificate genetic: Biroul OMG.Co-ExtraCo-
Extra este un proiect finanțat de Uniunea Europeană cu implicarea sectorului public și privat,
oameni de știință, și agenții de PR.
Proiectul are scopul de a introduce organismele modificate genetic în agricultura
europeană. Se concentreazăpe co-existența culturilor modificate genetic cu cele nemodificate
geneticși pe promovarea organismelor modificate genetic.

1.3. SITUAȚIA ÎN ROMÂNIA

Fig 1.12 Soia

Soia modificată genetic. Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au
fost introduse în România în anul1998. Este vorba de 14 varietăți de soia modificată
genetic.Cifre oficiale arată că:
-în anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,
-în anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG-iar în 2006 au fost cultivate 137
275,5 ha.
Când România a devenit stat membru al UE în anul 2007, soia MG a fost oficial
interzisăpentru cultivare pe teritoriul României, conform reglementărilor europene (soia MG nu
era autorizată pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerată nefezabilădin punct de vedere
economic).

Fig 1.13 Porumbul

Porumbul modificat genetic MON810Totusi, în acelașii an, în luna aprilie, a fost aprobat
tacit pentru cultivare în România un soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce aparține
companiei Monsanto).
Acesta era singurul OMG autorizat în UE. În România nu au fost efectuate studii de
evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt efectele asupra
mediului.România este o țară în care culturile de porumb au devenit o tradiție, deținând un

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 28

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

patrimoniu genetic valoros de varietăți tradiționale de porumb. Cele aproximativ 3 milioane de

hectare cultivate cu porumb nemodificat genetic sunt expuse contaminarii.
În privința porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arată că suprafețele pe care a
fost cultivat au intregistrat:-în 2007 -332,5 ha.-în 2008 -6130,44 ha.-în 2009 -3243,52 ha.-în
2010 -822,6 ha.-în 2011 -588,18 ha.
Astfel, se poate analiza evoluția cultivării acestui tip de aliment, pe perioada 2007-2011.

Fig.1.14 Situația cultivării Omg în România (Porumbul MON 810)

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 29

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Fig.1.15 Situatia cultivarii porumbului modificat genetic pe teritoriul tarii, in perioada

2007-2011.

Dezbateri Europene
Încă din 2007, România a arătat o puternică atitudine pro OMG în cadrul dezbaterilor
europene. Există o serie largă de discuții în domeniul OMG în cadrul structurilor UE în ceea ce

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 30

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

privește noi aprobări de OMG. Votul României în aceste discuții s-a situat fie în favoarea OMG-
urilor, fie neutru. Acest lucru demonstrează pe de o parte succesul eforturilor depuse de
companiile producătoare de OMG, pentru a influența decizia la nivelul autorităților românești,
iar pe de altăparte, lipsa de interes a autorităților de a evalua riscurile asupra mediului și sănătății
umane.
De asemenea, guvernul român acționează ca facilitator pentru Monsanto și alte companii
producătoare de soia modificată genetic.
Acestea folosesc exemplul "experienței românești" în cazul soiei modificate genetic
pentru lobby în cadrul Comisiei Europene. "Experiența românească" se referăla succesul enorm
pe care l-a avut soia modificata genetic în România și cum se poate implementa o astfel de
practică la scară largă.
România este singura țară din lume care a raportat o producție la hectar mai mare pentru
soia modificată genetic decât soia convențională. Datele despre producția record nu au fost
niciodată verificate în mod oficial și nu au fost autentificate.

Un aspect și mai grav legat de legislația OMG este aplicarea acesteia.

Un exemplu concret, este felul în care România a pus în aplicare interzicerea cultivării soiei
MG.
Eforturile depuse pentru înlăturarea acesteia din câmpuri au fost superficiale și iresponsabile.
Mai mult de atât, Registrul National al OMG din anul 2006 arată faptul că autoritățile nu
aveau nici un control asupra cultivării soiei MG nici în momentul în care era autorizată în
România. Există numeroase cazuri de date care lipsesc (locații ale culturilor, dimensiuni ale
culturilor, varietățile cultivate, originea semințelor, destinația producției etc.) precum și date
procesate greșit (greșeli aritmetice de baza –suma suprafețelor.

Orez cu gene umane?

Chiar între organismele modificate prin inginerie genetică, există un caz cu totul special.
Este un orez ce conţine gene umane, produs de compania Ventria Bioscience şi care este cultivat
acum pe circa 1600 de hectare în Junction City, Kansas, SUA –poate şi prin alte părţi, şi cea mai
mare parte a oamenilor habarn-au că există aşa ceva.
Firma cultivă de câţiva ani buni în secret soiul de orez modificat cu gene din ficatul
uman, în scopul de a preleva proteinele dezvoltate de acest “Frankenorez” şi de a le folosi la
producerea de medicamente.
Cu aprobare de la USDA –departamentul agriculturii din SUA –Ventria a luat una din
cele mai larg răspândite cereale din lume şi o foloseşte drept catalizator pentru obţinerea de noi
medicamente.Iniţial, cultivarea acestui tip de OMG, în trei varietăţi, a fost limitată la interiorul
laboratoarelor. În 2007, Ventria a scos orezul afară, în aer liber.
Compania a încercat să-l cultive mai întâi în Missouri, dar a întâmpinat rezistenţă din
partea Anheuser-Busch şi a altor firme, care au ameninţat să boicoteze tot orezul produsîn acel
stat dacă Ventria ar fi plantat orezul în graniţele statului din inima SUA.
Aşa încât Ventria s-a mutat cu plantările în Kansas. Problema cea mare constă în faptul
că, deşi acest tip de orez nu a fost aprobat pentru consumul uman, este cultivat în câmp deschis,
unde potenţialul de înmulţire necontrolată este uriaş, iar pericolul pentru sănătatea publică este,
de asemenea, pe măsură.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 31

 Ingineria și protecția mediului agricol (2021-2022)

Cu toate protestele care au urmat conştientizării acestor riscuri, USDA(U.S. Department

of Agriculture) a aprobat cultivarea în câmp deschis a acestui orez. Şi aceasta după ce FDA(Food
and Drug Administration)a refuzat autorizarea OMG-ului produs de Ventria în 2003.

În concluzie, impactul organismelor modificate genetic poate să fie atât pozitiv, cât și
negativ, atât asupra umanității, cât și asupra mediului înconjurător. Informarea cu privire la acest
subiect lasă de dorit, oamenii nefiind conștienți de ceea ce consumă, cu atât mai puțin la efectele
a ce consumă asupra a tot ce îi privește.
Modificarea genetică constituie o încercare a umanității, a stiinței de a dezvolta produse
mai bune, mai rezistente în timp și împotriva factorilor dăunători, o privire către viitor și
evoluție, în vederea îmbunătățirii stării sociale și economice.

BIBLIOGRAFIE
1.Tudorel Baicu ,,Îndrumător pentru folosirea pesticidelor, Editura Ceres 1989 Bucuresti
2. M. Nikonorow ,,Pesticidele în lumina toxicologiei mediului, Editura Ceres 1981 Bucuresti
3. M. Cristea ,, Conservarea Genetica a plantelor si agricultura , Editura Academiei Republicii
Socialiste Romania, 1985.
4. Florea Paulian Insecticide și alte pesticide granulate , Editura Ceres , București 1981.
5.Substanțele chimice în agricultură - Chemicals In Agriculture
6. https://.ro.Wikipedia.org/wiki./Pesticid Organism modificat genetic - Wikipedia
7. https://wikipedia.org/wiki/.Organism modificat genetic - Wikipedia
8. https://www.madr.ro/docs/agricultura/2020/suprafete-cultivate-porumb-modificat-genetic-mon-
810-anul-2020.pdf (madr.ro)
9. Tratare deșeuri de pesticide – Pro Air Clean Ecologic
10.http://www.acasa.to.Studiu pesticide (acasa.ro)
11.https://adrianachis.fils.word.press.com/2016/01/CURSUL 11 (wordpress.com)toxicologie
alimentara
12. https://toaz.info/doc-viewer
13.http://www.gazetadeagricultura.info/stiri-agricultura/11566-imbolnavirea-organismul-prin-inginerie-genetica
14. http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/
15. 4http://www.gazetadeagricultura.info/marketing/12120-recunoasterea-produselor-modificate-
genetic.html
16. https://www.slideserve.com/kyoko/dezavantajele-utilizarii-pesticidelor-in-agricultura
17. https://documente.net/download/pesticide-190215
18. https://vdocuments.site/organisme-modificate-genetic.html

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 32