Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2 3 Chinolina Izohinolina 2020 2021
2 3 Chinolina Izohinolina 2020 2021
Facultatea de Farmacie
Catedra de Chimie farmaceutică şi toxicologică
Aprobată
la şedinţa Catedrei de Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _8_ din 29.01.2021_
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
___________________ V.Valica
Autori:
Vladimir VALICA, profesor universitar
Tatiana TREAPIȚÎNA, conferențiar universitar
Tatiana ȘTEFANEȚ, asistent universitar
CHIŞINĂU, 2021
INTRODUCERE
2
7. Analogi sintetici ai morfinei: clorhidratul de trimeperidină (promedol), clorhidratul de
tramadol, clorhidratul de loperamid, pentazocină, clorhidratul de pentazocină, lactatul de
pentazocină, clorhidratul de naltrexonă, fentanil, citratul de fentanil.
8. Derivaţii aporfinei: clorhidratul de glaucină. Metode de analiză. Utilizare.
MATERIAL INFORMATIV
Chinolina reprezintă un sistem condensat, format din nucleul aromatic (benzen) şi ciclul
piridinic:
5 4
6 3
7 8 2
1
Alcaloizii, derivații chinolinei, se obțin din scoarța arborilor diferitor specii de Cinchona.
25 de alcaloizi cu structuri apropiate (2-15%) se găsesc în scoarța de Cinchona, dar cel de bază
este considerat chinina.
Derivaţi de cinconan
Sistemul heterociclic ai cinconanului stă la baza structurii chimice a chininei şi izomerului
său optic – chinidină.
Cinconanul constă din nucleu chinolinic, legat prin punte de metil cu nucleul chinuclidinic,
ce conține grupa vinil. Fragmentul de chinuclidină (un sistem condensat din două cicluri
piperidinice) conţine trei atomi de carbon asimetrici (2, 4, 5):
5*
CH2 = CH
6
*4
3 1 8
* 2 N 7
CH2
5' 4'
6' 3'
N
7' 2'
8'
N chinuclidină
1'
cinconan
3
sulfat de d-9-hidroxi-6'-metoxicinconan dihidrat
Proprietăţile chimice
Proprietăţile acido-bazice. Chinidina reprezintă baza bisterţiară, fapt dovedit de prezenţa
atomilor de azot în nucleul de chinolină şi chinuclidină; azotul chinuclidinei posedă proprietăţi
bazice mai puternice, de aceea în primul rând el formează săruri.
Ca şi sărurile bazelor azotoase, chinidina reacţionează cu reactivi comuni de precipitare
alcaloidali, formând săruri complexe, insolubile.
Proprietăţile oxido-reducătoare. Reacţia specifică pentru identificarea chinidinei este
proba taleochininei, bazată pe oxidarea grupei metoxi, cu obţinerea produselor de oxidare: 5,6-
dioxochinolină şi 5,6,7-trihidroxoderivatului. La acţiunea ulterioară cu amoniac are loc
condensarea acestor produși cu formarea taleochininei, colorată în verde ca smaraldul:
R Br Br R HO OH R
O O
CH3O Br2 H 2O
N H 2O N N
HO N HO N
N
R OH O R OH O R
R
OH O N
H
+ H N +
H -2 H O
N OH N 2 N OH N
taleochinină
Reacția de formare a eritrochininei la fel este bazată pe proprietatea chinidinei de a se
oxida. Mecanismul reacţiei e legat de oxidarea chinidinei până la derivatul 5,8-chinolinchinonei,
care mai apoi interacţionează cu chinidina nereacţionată ce rezultă formarea eritrochininei,
colorată în roşu. Această reacţie este de 10 ori mai sensibilă față de proba taleiochininei, însă
colorația se menţine puţin timp:
R O R
O CH3O
R R CH3O
CH3O - CH O
5
Br2 ; OH 3 N 7
N
7 - H2
H K3[Fe(CN)6] H N O
N
O R
CH3O
5
H N
4
5,8-chinolinchinonă
eritrochinină
Alte metode de analiză
Fluorescenţa. Farmacopeea recomandă pentru determinarea identităţii chinidinei
obținerea fluorescenţei preparatului în soluţii de acizi oxigenaţi (H 2SO4, CH3COOH etc.).
Această reacţie este negativă pentru alcaloizii din scoarța arborilor din specia Cinchona, care nu
conțin grupa metoxi în poziţia 6'.
Obţinerea herepatitei. Soluţiile alcoolice a sărurilor de chinidină, acidulate cu acid
sulfuric, la interacţiunea cu soluţia alcoolică de iod formează cristale de herepatită caracteristice
de culoare verde-închisă în formă de frunză:
[C20H24O2N2] · (H2SO4) · (HI)2· I4· 6H2O .
Determinarea puterii rotatorii ( [ ] 20D ). DAN pentru sărurile de chinină şi chinidină
reglementează efectuarea determinării puterii rotatorii în acid clorhidric 0,1mol/l: chinină -
izomer – levogir (-), iar chinidina – dextrogir (+).
Determinarea cantitativă
Pentru determinarea cantitativă a chinindinei se folosesc diverse metode:
gravimetrică (la adăugarea hidroxidului de sodiu la soluția substanței se precipită
chinidina bază). Baza obţinută se extrage cu cloroform (care apoi se evaporă),
reziduul se usucă şi se cântăreşte;
metoda titrării acido-bazice în mediu anhidru.
Determinarea sulfatului de chinidină se efectuează în mediu de acid acetic glacial la
adăugarea anhidridei acetice:
CH2 = CH
+
N
HO
CH3COOH conc.
H C H
. SO42 - + 3 HClO4
CH3O (CH3CO)2O
N 2
CH2 = CH
CH2 = CH
+
N +
HO N
H C H HSO4- +
HO -
H C H ClO4
CH3O
CH3O
+
N - +
ClO4 N -
ClO4
H
H
metoda bromatometrică (gruparea vinil).
Determinarea bromatometrică a chinidinei se bazează pe bromurarea radicalului vinil în
fragmentul chinuclidinei:
CH = CH2 Br2 CH - CH2
HO N HO Br Br
H C N
H C
R R
5
R-fragmentul chinuclidinic al chininei
Derivaţi de izochinolina
Izochinolina se deosebeşte de chinolină prin poziţia atomului de azot în heterociclu :
5 4 5 4
6 3 6 3
7 8 2 7 8 2
1 1 N
N
chinolină izochinolină
сlorhidrat de 6,7-dimetoxi-1-(3',4'-dimetoxibenzil)-
izochinolină
сlorhidrat de 1-(3',4'-dietoxibenziliden)-6,7-dietoxi-
1,2,3,4-tetrahidroizochinolină
H3CO H3CO
H3CO N H3CO N
H
O
OH
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3
papaverinol papaveraldin
7
La încălzire cu acid sulfuric concentrat se formează produs colorat în mov:
CH3O CH3O
+ +
N-H N-H
CH3O H2SO4 conc. CH3O
. Cl
CH2 CH2 coloraţie mov
O3S
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3
OCH3
OCH3
OCH3
OCH3
CH3O CH3O
CH3O
NH CH3 N CH3
CH3O CH3O +
N CH3
C O C OH CH3O
CH CH
HSO4-
Analiza cantitativă
Conform DАN, determinarea cantitativă a clorhidratului de papaverină şi clorhidratului
de drotaverină se efectuează prin metoda titrării acido-bazice în mediu de anhidridă acetică şi
acid formic.
Se cunosc şi alte metode de determinare cantitativă: argentometria, alcalimetria, etc şi
metode fizico-chimice: fotometria, cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC).
Derivaţi ai fenantrenizochinolinei
Tabelul 4. Substanţele medicamentoase, derivaţi ai morfinanului
Denumirea şi formula de structură Descriere şi solubilitate
Clorhidrat de morfină Cristale aciculare albe sau pulbere cristalină
Morphini hydrochloridum albă. La lumină se colorează.
Morphine hydrochloride Moderat solubil în apă, puţin solubil în
alcool.
8
HO [ ]20
D 111 pâna 116
0 0
O
+
Mr 375,85
. Cl . 3 H2O
N - CH3 Conține cel puțin 92.0% și cel mult 102.0%
H
HO C17H19NO3·HCl (substanța anhidră).
clorhidrat de 7,8-dihidro-4,α,α-epoxi-17-
metilmorfinan-3,6α-diol trihidrat
O Mr 317,39
.
N - CH3 H2O Conține cel puțin 99.0% și cel mult 101.0%
HO C18H21NO3.
7,8-dihidro-4,5-epoxi-3-metoxi-17-metilmorfenan-
6-ol monohidrat
HO
7,8-dihidro-4,5-epoxi-3-metoxi-17-metilmorfenan-
6-ol cu o moleculă și jumătate de apă
Proprietăţile fizico-chimice
Substanţele medicamentoase, derivaţi ai morfinanului sunt substanțe cristaline de culoare
albă, ce posedă solubilitate diferită în solvenți respectivi.
Pentru determinarea calității substanţelor medicamentoase, derivaţi ai morfinanului sunt
utilizate metode fizico-chimice: spectrofotometria în regiunea IR- și UV-VIS.
9
Clorhidrat de
Apă 255 6,30
trimeperidină (promedol)
HO HO HO
+
O O O
N - CH3 N - CH3 N - CH3
HO HO HO
O
dehidrodimorfina (90%) N-оxid al morfinei (10 %)
H-C-H
H H OH H O
OH OH
C C
[O]
O O O O
H2 CH2
CH2
HO HO O NO2
+ HNO3
[O] ; H HO O
O
N - CH3 N CH3 N CH3
10
HO
morfina apomorfina
Determinarea cantitativă
Metodele generale pentru determinare cantitativă a preparatelor din grupul dat sunt:
titrarea acido-bazică în medii apos şi anhidru; spectrofotometria în UV.
Clorhidrat de 1,2,5-trimetil-4-propioniloxi-4-fenil
piperidină
clorhidrat de (2RS,6RS,11RS)-6,11-dimetil-3-(3-
metilbut-2-enil)-1,2,3,4,5,6-hexahidro-2,6-methano-3-
benzazocin-8-ol
clorhidrat de 17-(ciclopropilmetil)-4,5α-epoxi-3,14-
dihidroximorfinan-6-on
N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]propanamidă
citrat de
N-fenil-N-[1-(2-feniletil)piperidin-4-il]propanamidă
13
Clorhidrat de loperamid (Imodium) Pulbere cristalină albă, fără miros, cu
Loperamidi hydrochloridum gust amar.
Loperamide hydrochloride Puțin solubil în apă, ușor solubil în
etanol (96 %) și metanol.
Cl OH
Prezintă polimorfism.
O
CH3
C-N CH3 . HCl
N
clorhidrat de 4(-4'-clorfenil)-4oxi-N,N-dimetil-α,α-
difenil-1-piperidin-butanamidă
CH3O
. -
Cl
+
CH3O
N CH3
H
CH3O
clorhidrat de 4,5,7,8-tetrametoxiaporfină
La glaucină toţi hidroxilii fenolici sunt esterificaţi, de aceea ea posedă doar proprietăţi
bazice. Una din metodele de determinare a identităţii după DAN este interacţiunea preparatului
cu reactivul Dragendorff.
Ca şi alţi derivaţi ai fenantrenizochinolinei, glaucina posedă proprietăţi reducătoare. DAN
recomandă reacţia cu reactivul Marquis, în rezultatul căruia apare culoarea verde intensă, ce
virează în albastru-verzuie, liliachie şi apoi în vişiniu stabilă.
De asemenea, DAN reglementează determinarea punctului de topire de glaucină-bază.
14
Determinarea cantitativă seefectuează prin metoda de titrare acido-bazică în mediu
anhidru.
LUCRUL PRACTICAL STUDENȚILOR
Reagentul
Denumirea
Reactiv Reactiv Soluţie acid
substanţei Reactiv Lugol Soluţie tanină
Dragendorff Mayer picric
Tehnica de lucru: La 1ml sol. substanţă (1:100) se adaugă 1-2 picături acid clorhidric şi
1-2 picături de reactiv. De observat efectul analitic.
1. Sulfat de chinidină
1.1. Identificare:
1.1.A. Cromatografie pe strat subțire (Ph. Eur.8.0). La efectuarea cromatografiei pe strat
subțire, spotul substanței analizate trebuie să corespundă după mărime și R f cu spotul
standardului.
1.1.B. Reacţia taleochininei (Ph. Eur.8.0). 5 mg sulfat de chinidină se dizolvă în 5 ml
apă. Se adaugă 0,2 ml apă de brom şi 1 ml amoniac; apare o coloraţie verde.
1.1.C. Fluorescenţa soluţiilor de săruri în acid sulfuric (Ph. Eur.8.0). 0.1 g sulfat de
chinidină se dizolvă în 3 ml acid sulfuric diluat R. La examinarea în UV la 366 nm se observă
fluorescenţa albastră, care dispare total de la adăugarea 1 ml acid clorhidric.
1.1.D. Reacția cu nitratul de argint (Ph. Eur.8.0) . 50 mg sulfat de chinidină se dizolvă
în 5 ml apă fierbinte, se răcește, se adaugă 1 ml nitrat de argint, și se agită cu o tijă de sticlă.
Peste câteva minute, apare un precipitat alb, solubil în acid nitric.
15
1.1.E. Reacţia pentru identificarea ionului sulfat (Ph. Eur.8.0). La 2 ml soluţie sulfat de
chinidină (0,005-0,05 g ion sulfat) se adaugă 0,5 ml acid clorhidric diluat şi 0,5 ml clorură de
bariu; se formează un precipitat alb, insolubil în acizi diluaţi.
1.1.F. Reacţia eritrochiniei. La 5 ml sulfat de chinidină 0,05% se adaugă 3 picături acid
acetic diluat. Picătură cu picătură se adaugă apă de brom, până la apariţia colorației galbene
stabile. La numărul de picături a apei de brom adăugată, se mai adaugă de 5 ori mai puţine
picături soluţie hexacianoferat (III) de potasiu şi amoniac diluat până la mediu slab bazic, şi 2-3
picături de cloroform. Apare colorație roşie, iar la agitare stratul cloroformic se colorează în
roşu.
1.1.G. Formarea herepatitei. 0,05 g sulfat de chinidină se introduc într-o eprubetă uscată,
se adaugă 3 ml alcool, 0,5 ml acid sulfuric 1%, se amestecă şi se încălzeşte 1-2 min. în baia de
apă. La soluţia fierbinte se adaugă 1ml iod în alcool şi repede se răceşte sub apă rece; apar
cristale de culoare verde întunecată.
1.2. Puritate. Se determină (Ph. Eur.8.0): aspectul soluției; puterea rotatorie (în interval
+ 2750- + 2900); alți alcaloizi din scoarța de China; pierdere prin uscare; rezidiu prin calcinare.
1.3. Dozare:
1.3.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru. Se dizolvă 0,200 g sulfat de chinidină
în 20 ml anhidridă acetică, se adaugă 0.15 ml naftilbenzoil-soluție și se titrează cu acid percloric
0.1 M.
1 ml acid percloric 0.1 M corespunde la 24.90 mg sulfat de chinidină (C40H50N4O8S).
1.3.B. Metoda acido-bazică în mediu anhidru.0,25 g sulfat de chinidină fin pulverizată
se dizolvă în 40 ml anhidridă acetică, se adaugă 0,2 ml verde malachit în acid acetic anhidru și se
titrează cu acid percloric 0,1 mol/l în acid acetic anhidru până la colorație galbenă.
1 ml acid percloric 0,1 mol/l în acid acetic anhidru corespunde la 0,0261 g sulfat de
chinidină (C20H24N2O2)2·2H2SO4·H2O.
2. Clorhidrat de papaverină
2.1. Identificare:
2.1.A. Spectrul IR (Ph.Eur.8.0) trebuie să corespundă cu spectrul probei standard.
2.1.B. Cromatografie pe strat subțire (Ph. Eur.8.0). La efectuarea cromatografiei pe strat
subțire, spotul substanței analizate trebuie să corespundă după mărime și Rf cu spotul
standardului.
2.1.C. Determinarea punctului de topire a papaverinei-bază (Ph. Eur.8.0). 0,2 g
clorhidrat de papaverină se dizolvă în 10 ml apă la încălzire până la 60ºC, se adaugă 3 ml acetat
de sodiu şi se lasă până la formarea cristalelor bazei de papaverină; se filtrează, se spală cu apă şi
se usucă la 60ºC timp de 1½ ore. Punctul de topire a bazei formate 145-147ºC.
2.1.D. Reacţia pentru identificarea ionului de clor (Ph. Eur.8.0). La 2 ml soluţie clorură
(aproximativ 0,002 g de ion clor) se adaugă 0,5 ml acid azotic diluat şi 0,5 ml nitrat de argint; se
formează un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac. Pentru sărurile bazelor organice,
determinarea solubilităţii precipitatului format (clorură de argint) se efectuează după filtrarea şi
spălarea precipitatului cu apă.
2.1.E. Reacţia cu dicromat de potasiu. 0,002-0,003 g clorhidrat de papaverină se dizolvă
în 0,5 ml apă. Soluţia se acidulează cu 1-2 picături acid sulfuric diluat, se adaugă o picătură
dicromat de potasiu 5%, 0,5 ml cloroform, o picătură peroxid de hidrogen. La agitare stratul de
cloroform se colorează în mov.
2.2. Dozare:
2.2.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru. 0,3 g clorhidrat de papaverină se dizolvă
în 10 ml acid acetic anhidru la o uşoară încălzire în baia de apă. După răcire se adaugă 5 ml
acetat de mercur (II), cristal-violet-soluție şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/l, până la
colorație verde.
16
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml acid percloric 0,1mol/l corespunde la 0,03759 g clorhidrat de papaverină
(C20H21NO4·HCl).
2.2.B. Metoda argentometrică. 0,15 g clorhidrat de papaverină se dizolvă în 10 ml apă,
se adaugă 2-3 picături albastru de bromfenol-soluţie şi picătură cu picătură acid acetic diluat
până la trecerea culorii mov în galben-verzuie. Apoi se titrează cu nitrat de argint 0,1 mol/l, până
la colorarea soluţiei în mov.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,03759 g clorhidrat de papaverină
(C20H21NO4·HCl).
3. Clorhidrat de morfină
3.1. Identificare:
3.1.A. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur.8.0).
3.1.B. Reacţia cu reactivul Frohde. La câteva cristale de clorhidrat de morfină se adaugă
soluţie molibdat de amoniu în acid sulfuric concentrat, apare culoarea violetă, care în timp
devine albastră, apoi verde.
3.1.C. Reacţia de formare a morfinei-bază. La 5 ml soluţie clorhidrat de morfină 2%, se
adaugă o picătură amoniac; se formează un precipitat alb cristalin, solubil în exces de hidroxid
de sodiu.
3.1.D. Reacţia pentru identificarea ionului de clor.Vezi p. 1.1.B.
3.1.E. Reacţia cu soluţie de hexacianoferat (III) de potasiu. 0,003-0,005 g clorhidrat de
morfină se dizolvă în 8-10 picături apă (la încălzire), se adaugă câte o picătură clorură de fier
(III), hexacianoferat (III) de potasiu şi acid clorhidric diluat; apare o coloraţie albastră.
3.2. Dozare:
3.2.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru.0,15 g clorhidrat de morfină se dizolvă în
5 ml acetat de mercur (II), în prealabil neutralizat la cristal violet-soluție, se adaugă 10 ml acid
acetic anhidru, cristalviolet - soluție şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/l până la colorație
verde.
1 ml acid percloric 0,1mol/l corespunde la 0,03218 g clorhidrat de morfină.
3.2.B. Metoda argentometrică. 0,15 g clorhidrat de morfină se dizolvă în 5-10 ml apă, se
adaugă 4 picături albastru de bromfenol-soluţie şi 0,5 ml acid acetic diluat, până are loc virajul
culorii în verde-gălbui. Apoi se titrează cu nitrat de argint 0,1mol/l până la până la colorarea atât
a precipitatului, cât şi a soluţiei în mov.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,03758 g clorhidrat de morfină.
3.2.C. Metoda alcalimetrică. 0,15 g clorhidrat de morfină se introduc într-un balon cu
dop rodat, se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă 15 ml cloroform, 4 picături fenolftaleină-soluție şi
se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l, până la colorație roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,03758 g clorhidrat de morfină.
17
anhidru, la o încălzire uşoară în baia de apă. După răcire se adaugă cristal violet-soluție, și se
titrează cu acid percloric 0,1 mol/l, până la colorație verde-albăstruie.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml acid percloric 0,1 mol/l corespunde la 0,03974 g fosfat de metilmorfină (fosfat de
сodeină) C18H24NO7P·½H2O
4.3.B. Metoda alcalimetrică. 0,15 g fosfat de metilmorfină (fosfat de сodeină) se dizolvă
în amestec format din 10 ml alcool şi 10 ml apă în prealabil neutralizat după fenolftaleină-
soluție, se adaugă 15 ml cloroform, 3-4 picături fenolftaleină-soluție şi se titrează cu hidroxid de
sodiu 0,1 mol/l, până la colorație roz, la agitarea puternică a lichidului.
1ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,0212 g fosfat de metilmorfină (fosfat de
сodeină).
6. Clorhidrat de tramadol
6.1. Identificare:
6.1.A. Determinarea punctului de topire (Ph. .Eur. 8.0): 180oC – 184oC.
6.1.B. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur.8.0).
6.1.C. Cromatografia pe strat subțire (Ph. Eur. 8.0). La efectuarea cromatografiei pe strat
subțire spotul substanței analizate trebuie să corespundă după mărime și Rf cu spotul
standardului.
18
6.1.D. Reacția pentru ionul de clor (Ph. Eur. 8.0). Preparatul dă reacţia pozitivă pentru
ionii de clor cu nitratul de argint.
6.2. Puritate. Se determină (Ph. Eur. 8.0): aspectul soluției; aciditate; puterea rotatorie
(în interval -0,10o până +0,10o); impurități specifice (CSS, HPLC); metale grele; apă; rezidiu
prin calcinare.
6.3. Dozare.
6.3.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru (Ph. Eur. 8.0 . 0,180 g clorhidrat de
tramadol se dizolvă în 25 ml acid acetic glacial, se adaugă 10 ml anhidridă acetică şi se titrează
cu acid percloric 0,1 M. Punctul de echivalenţă se determină potenţiometric.
1 ml acid percloric 0,1 M corespunde la 0,02998 g clorhidrat de tramadol (C16H26ClNO2).
7. Fentanil
7.1. Identificare:
7.1.A. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur. 8.0).
Comparație: Ph. Eur. spectrul de referință al fentanilului. Dacă spectrul obținut în stare solidă
prezintă diferențe, substanța care trebuie examinată se dizolvă în volumul minim de etanol
anhidru, se evaporă până la uscare la temperatura camerei sub un flux de aer și se înregistrează
un spectru nou folosind reziduul.
7.2. Puritate. Se determină (Ph. Eur. 8.0): substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin
uscare.
7.3. Dozare.
7.3.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru (Ph. Eur. 8.0).0,200 g fentanil se dizolvă
în 50 ml amestec format dintr-un 1 volum acid acetic anhidru R și 7 volume metiletilcetonă, se
adaugă 0,2 ml naftolbenzeină-soluție și se titrează cu acid percloric 0,1 M.
1 ml soluţie acid percloric 0,1 M corespunde la 33,65 mg fentanil (C22H28N2O).
8. Citrat de fentanil
8.1. Identificare:
8.1.A. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur. 8.0).
8.2. Puritate. Se determină (Ph. Eur. 8.0): substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin
uscare.
8.3. Dozare.
8.3.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru (Ph. Eur. 8.0) .0,300 g citrat de fentanil se
dizolvă în 50 ml amestec format din 1 volum acid acetic anhidru R și 7 volume metiletilcetonă,
se adaugă 0,2 ml naftolbenzeină-soluție și se titrează cu acid percloric 0,1 M.
1 ml acid percloric 0,1 M corespunde la 52,86 mg citrat de fentanil (C28H36N2O8).
9. Pentazocină
9.1. Identificare:
9.1.A. Spectrul IR trebuie să corespundă cu spectrul probei standard (Ph. Eur. 8.0).
9.2. Puritate. Se determină (Ph. Eur. 8.0): absorbanța, substanțe înrudite (CSS); pierdere
prin uscare, rezidiu prin calcinare.
Determinarea absorbanței. 0.100 g pentazocină se dizolvă în 20 ml amestec format din 1
ml acid clorhidric 1M, diluat cu apă la 100 ml. La 10 ml soluție obținută se adaugă 1 ml acid
clorhidric 1M și se diluează cu apă, la 100 ml, într-un balon cotat. Absorbanța soluției obținute la
%
278 nm A1cm = 0,67-0,71, recalculat la substanța uscată.
9.3. Dozare.
19
9.3.A. Metoda acido-bazică în mediu anhidru (Ph. Eur. 8.0). 0,200 g pentazocină se
dizolvă în 50 ml acid acetic anhidru și se titrează cu acid percloric 0,1 M. Punctul de echivalenţă
se determină potenţiometric.
1 ml acid percloric 0,1 M corespunde la 28,54 mg pentazocină (C19H27NO).
Control de totalizare
1. Controlul cunoştinţelor teoretice conform subiectelor pentru pregătire de sine stătătoare.
2. Controlul dărilor de seamă la lucrarea practică efectuată.
21
2.3. Explicaţi, de ce la determinarea cantitativă a pentazocinei poate fi aplicată metoda
acido-bazică în mediu anhidru.
2.4. Explicaţi particularităţile dozarii fentanilui prin metoda acido-bazică în mediu
anhidru.
2.5. Indicaţi grupele funcţionale în structura chimică a clorhidratului de trimeperidină
(promedol) şi propuneţi reacţiile de identificare pentru ele.
2.6. Scrieţi chimismul reacţiilor metodelor posibile de determinare cantitativă a
clorhidratului de trimeperidină (promedol). Calculaţi masa molăra a
echivalentului.
2.7. Justificați diferența de valori a рН-ului pentru pentazocină, clorhidrat de
pentazocină și citrat de pentazocină conform Ph. Eur.
2.8. Indicați cu ce scop se determină aciditatea și alcalinitatea conform Ph. Eur. 8.0 la
clorhidrat de naltrexon.
3. Rezolvarea problemelor de calcul:
3.1. Scrieţi chimismul reacţiei de determinare cantitativă a clorhidratului de papaverină
(Мr 375,86) prin metoda acido-bazică în mediu anhidru, argumentaţi alegerea
solventului.
Calculaţi volumul teoretic al soluţiei titrante 0,1 M ( К = 1,01) care se va
consuma la titrarea 0,2539 g substanţă. Conţinutul substanţei active 99,6%.
3.2. Scrieţi chimismul reacţiei de determinare cantitativă a fosfatului de metilmorfină
(fosfatului de codeină) (Мr 424,40) prin metoda alcalimetrică, argumentaţi alegerea
solventului.
Indicaţi metodele de determinare a punctului de echivalenţă. Calculaţi masa
echivalentului, titrul şi masa fosfatului de metilmorfină (fosfatului de codeină) ca la
titrare să se consume cel mult 15 ml 0,1 M soluţie titrantă (К = 1,01).
BIBLIOGRAFIE
1. Suport de curs.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
3. Farmacopeea Europeană. Ediţia 8.0, 2013.
4. Farmacopeea Română. Ediţia X-a – Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
5. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, 2010
“Tipografia centrală”. – 1296 p.
6. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
7. Вартанян Р.С. Синтез основных лекарственных средств. – М.: МИА, 2004. – 844 с.
22
8. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006. –
640 с.
23