Specializarea: DREPT

Forma de invatamant ID, Bacau Anu I

Materia:

ISTORIA DREPTULUI ROMANESC

Conf.univ.dr. Manuel Guţan

REFERAT

Tema:

Evoluţia căsătoriei şi familiei în istoria dreptului

românesc

Student : Puscasu Alexandra - Elena

 Evoluţia căsătoriei şi familiei în istoria dreptului românesc

Casatoria ca institutie a aparut cu mult inaintea crestinismului, jucand un rol crucial din
punct de vedere social si economic. Familia este considerata ca fiind temelia societatii. Ea devine
apoi element de stabilitate sociala, deoarece relatiile din cadrul ei dau tonul relatiilor din
societate.

In continuare vom vedea care a fost aparitia si evolutia casatoriei si familiei din cele mai
vechi timpuri istorice.

Inca din antichitate au fost create legi special pentru familie si casatorie.In 9793-1750
i.Hr.regele Babilionului fondatorul Imperiului Babilonean,Hammurapi si-a legat numele de
primul cod amanuntit de legi cunoscut in istorie, unul din cele mai vechi monumente ale
dreptului societatii orientale antice.Codul punea in centrul preocuparilor ocrotirea
proprietatii,organizarea familiala,reprimarea infractiunilor de natura penala etc.

Un loc important revenea dreptului familial.Familia era intemeiata pe casatoria

monogama, precedata de logodna cu daruri(din partea familiei baiatului)si presupunea
constituirea dotei (zestre) de catre familia fetei.Desi averea era administrate de sot, sotia ramanea
proprietarul bunurilor dotale, pastrandu-si capacitatea juridical.Codul reglementa de asemenea,
autoritatea parinteasca , desfacerea casatoriei, adoptiunea, succesiunea.

Inca din perioada prestatala, procesul de diferentiere pe baza de avere a avut ca rezultat
cristalizarea unor grupuri sociale distincte: aristocratia laica si ecleziastica(tarabostes), masa
producatorilor liberi si oameni de arme(comati), un numar restrains de sclavi domestici, socotiti
membri inferiori ai familiei stapanului lor.1

Daca in secolul al VI-lea i.Hr., Herodot vorbea despre familia traca poligama , Horatiu
atesta pentru vremea sa – secolul I i.Hr. – familia daca monogama patrilineala, pazita cu
strasnicie.Casatoria pereche, care a inlocuit treptat casatoria pe grupe, a introdus in familie un

1
 Ion Bitoleanu Introducere in istoria dreptului – Bucuresti :Editura Romania de Maine, 2006 pagina 69
element nou in privinta filiatiei, dreptului de proprietate si succesiunii bunurilor.sotia se
cumpara la un pret symbolic , ea venea in casatorie cu bunuri dotale dar principal ei zestre consta
in virtute, adulterul femeii, care avea statut inferior , se pedepsea cu moartea.Pe linie mostenire
rezulta ca acum fiii puteau cere de la parinti delimitarea partii ce li se cuvenea din proprietatea
comuna.

Institutia familiei la cetatenii romani din provincii era reglementata de dreptul roman, dar
si de unele dispozitii specific.Gaius jurisconsult din secolul al II- lea d.Hr.,mentiona, spre pilda,
controversa daca legea Iulia de fundo dotali (consimtamantul sotiei pentru instrainarea de catre
sot a imobilelor dotale provincial) se putea aplica si cetatenilor din provincii, asemenea celor
italici.

La peregrini, casatoria (matrimonium) se facea conform legii lor nationale, iar la

peregrinii deditici, potrivit dreptului popoarelor (ius gentium).2

Uniunea sclavilor era acceptata de facto, neavand valoarea unei casatorii.in rare situatii
aveau loc uniuni intre servi publici bogati si femei libere sau dezrobite.

Institutiile dreptului familial ( tutela, curatela, adoptiune) erau guvernate de legile romane
cu particularitati nprocedurale ale dreptului roman provincial.

Membrii obstei satesti erau oameni liberi din punct de vedere juridic.Servitutea personala
sub forma serbiei, s-a instituit tarziu in statele romanesti, in raport cu Apusul Europei, si
diferentiat ca intensitate.diferentierea de avere a conferit, totusi, celor instrainati importante
privilegii care s-au permanetizat si apoi s-au institutionalizat.

Familia mica a devenit celula de baza a societatii.patrimoniul familial comun reprezenta

temeiul drepturilor egale si a determinat caracterul solidar al relatiilor de familie.In succesiune,
descendentii aveau o egala vocative la mostenirea bunurilor familiei.Dreptul de mostenire era
recunoscut si sotului supravietuitor.Copii plecau la propria lor gospodarire dupa casatorie, cu
exceptia celui mai mic ce mostenea casa parinteasca.Casatoria se incheia prin liberal
consintamant si binecuvantarea bisericii si se facea in ordinea varstei.Bunurile se imparteau
copiilor in principal la casatorie, iar restul la moartea parintilor.

2
 Alexandresco D.,Manual de drept civil, 3 vol.,Bucuresti 1928 – 1929 pag 120
 La baza familiei statea casatoria, moment essential in ciclul vietii, desi dreptul medieval
scris nu a cunoscut un contract de casatorie in adevaratul inteles al cuvantului ( la oficierea
casatoriei nu se incheia un act scris).Ea incepea cu logodna , contractata de obicei cu prilejul
petitului, si se incheia cu ceremonialul de nunta, manifestare precumpanitor laica, desi precedata
de cununia religioasa, in care tinerii isi jurau credinta si primeau binecuvantarea bisericii.3

In sistemul popular, dar in forme mai atenuante in dreptul transilvan, puterea parinteasca
avea forme absolute, parintele putand dispune in timpul vietii de copii dupa bunul plac.De aceea,
o variant a casatoriei a fost cea facuta cu fuga, prin rapirea fetei, dar cu consimtamantul ei,
pentru a forta incuviintarea parintilor.

Impedimentele la casatorie rezultau din rudenia de sange pana la un anumit grad, din
deosebirile de confesiune, nevarstnicie, legea ingaduin insa unele dispense.

In familie raporturile dintre soti erau dominate – atat in dreptul canonic, cat si in cel laic –
de inegalitatea sexelor, femeia fiind obligata a-si urma sotul, a-I fi fidela, a primi corectii
( indeosebi bataia) din partea acestuia.

Dota sau zestrea a fost initial un drept al ambilor tineri, pentru a devein apoi o obligatie
exclusive a viitoarei sotii, si consta indeosebi in bunuri mobile.Foile de zestre au aparut abia in
secolul al XVII- lea, de cand parinti fetelor au inceput sa-si asigure masuri juridice de protective
a integritatii dotei, concretizate in regimul dotal modern.

Casatoria se putea desface prin moartea unuia dintre soti sau prin divort.Conform
dreptului scris ( mai putin in Transilvania, la populatia de confesiune catolica), divortul era
ingaduit atat la initiative barbatului cat si a femeii, in temeiul unei carti de despartire, situatie in
care se proceda la impartirea bunurilor.

Recasatorirea nu era posibila decat in lipsa copilor minori, iar dupa legea scrisa, numai
dupa trecerea termenului de viduitate ( vaduvie ).Nu se ingaduiau mai mult de trei casatorii
successive.Canoanele bisericesti si pravilele condamnau si prescriau pedepse aspre pentru
relatiile prenuptiale sau extraconjugale.

3
 Ciobanu Dan, Introducere in studiul dreptului Editura Hyperion,Bucuresti 1922
 In dreptul medieval romanesc a admis situatia mortii prezumate a sotului care, parasind
domiciliul conjugal pentru a cauta de munca sau se afla in captivitate, nu comunica vreme de
cinci ani cu sotul ramas acasa, in ambele cazuri se permitea recasatorirea celui ce dovedea cu
martori moartea prezumtiva a celui absent.

Codul lui Napoleon a acordat o importanta justificata organizarii familiei, care se

constitue prin casatorie transformata intr-o institutie civila – un adevarat “ contract civil “.Ea
trebuia sa indeplineasca anumite conditii de fond : deosebirea de sex, puberattea sotului si
nublitatea sotiei (varsta maturizarii functiilor sexuale), fixate la 18 ani si, respective 15 ani(cu
exceptia dispenselor), consintamantul viitorilor soti, cat si consimtamantul parintilor (pentru
baiatul pana la 25 de ani si fata pana la 20 de ani).O conditie de forma era celebrarea casatoriei
inaintea ofiterului de stare civila si a martorilor.4

Incheierea contractului de casatorie producea efecte intre partile contractante,constand in

indatoriri : coabitare, fidelitate, ajutor si asistenta reciproca, pe temelia carora Codul a asezat
puterea maritala a sotului, ceea ce facea din barbat un adevarat pater familias din dreptul roman,
cu puteri si prerogative foarte intinse asupra tuturor persoanelor care alcatuiau familia.El
administra bunurile commune, dar si pe cele dotale,,apartinand sotiei, putea intent actiune de
divort pentru adulterul sotiei ( aceasta numai daca sotul si-a adus concubine in caminul
familial!).

Casatoria se putea desface prin moartea unuia dintre soti, prin nulitatea acesteia declarata
de o instanta, sau prin divort.Acesta era limitat la trei cazuri : adulterul, excese ( lovituri sau
injurii grave ) si condamnarea unuia dintre soti la pedepse infamante.

Pentru a o consolida, Codul a acordat atentia numai familiei legitime.De aici rezervele
fata de adoptie, cat si faptul ca nu ingaduia cercetarea paternitatii natural si stabilirea filiatiei.

In secolul al VIII- lea si in prima jumatate a secolului urmator, rudenia, strans legata de
structura de familie, nu a suferit schimbari substantiale in sistemul normative cutumiar, unde
continua sa se faca distinctive intre rudenia naturala, izvorata din filiatiune, cea create de
raporturile matrimoniale si cea spiritual, la care se adauga infratirea sub diferite forme.

4
 Cocos Stefan, Drept roman,editura All Beck,Bucuresti 2000 pag 68
 Rudenia era de sange ( directa sau colaterala), duhovniceasca (prin botez), prin alianta
( in urma casatoriei).desi reglementate conform vechiilor dispozitiiale dreptului bizantin, rudenia
si familia au implicat si elemente noi.astfel, codurile Calimah si caragea reglementau adoptiunea
( infiala), tutela ( epitropia ), curatela ( curatoria )dupa modelul celor mai noi legiuiri europene.

In materie de casatorie, Hrisovul lul Stefan Mihai Racovita ( 1756 ) interzicea casatoria
dintre straini si pamanteni, iar Pravilniceasca condica reglementa casatoria tiganilor : copilul-
natural – rezultat din unirea unei personae slobode cu una roaba – era intotdeauna slobod.La
constituirea zestrei, bunurile mobile erau pretuite, cu efectul ca la divort sotul trebuia sa
raspunda pentru valoarea fixate in momentul pretuirii.Prin Codul Calimah, obligatia de inzestrare
a fetelor revenea numai parintilor iar prin Pravilniceasca Condica si Codul Caragea, si
fratilor.adulterul sotiei avea ca effect pierderea zestrei, care trecea in proprietatea barbatului.

De retinut, de asemenea ca la baza raspunderii civile si penale a fost asezat principiul

raspunderii personale : sotia nu raspundea pentru faptele sotului, parintii pentru faptele copiilor
majori.

Codul Civil Roman, promulgat de Alexandru Ioan Cuza la 4/16 decembrie 1984, a intrat
in viguoare in 1865.Autorii sai au avut ca model Codul civil francez din 1804, Legea belgiana
din 1851 si Codul civil Italian al lui Pisanelli in materie de bunuri,obligatii, privilegii si ipoteci –
dispozitii preluate selectiv si adaptate realitatilor romanesti.

Codul civil este alcatuit din trei carti un preambul si dispozitii finale.Cartea intai era
consacrata persoanelor.aceasta parte reglementa conditia juridical a persoanelor fizice, majore de
la varsta de 21 de ani, in baza principiului egalitatii tuturor in fata legilor.

Relatiile de rudenie priveau casatoria, divortul, paternitatea.Cum Codul civil a adoptat

5
principiul secularizarii dreptului, familia a fost acum laicizata prin aceea ca intocmirea actelor
de stare civila – nastere, casatoria, divort – era trecuta din seama clerului in competenta ofiterului
de stare civila, cu obligatia acestuia de a le inscribe in register speciale.Ca si in Codul
napoleonian, casatoria era considerata un contract.Spre deosebire insa de Codul civil francez, cel
romanesc a mentinut divortul, ca si in trecul dreptului civil din Tarile Romane.Raporturile dintre

5
 Hamagiu C.,Codul general al Romaniei, vol.1-38 (1909 – 1943)editura Academiei Bucuresti 1980-1984
 Marcu Liviu, Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997.
soti fiind dominate de principiul puterii maritale a sotului(decretat cap de familie ),femeia fiind
lipsita de drepturi, inclusiv de cele politice.Cercetarea paternitatii este interzisa, sub pretextul
apararii familiei legale.Chiar recunoscut de tata, fiul natural putea avea doar beneficiul starii
civile, dar nu si alte drepturi si obligatii, existente doar intre mama si copilul ei natural.

Concluzii :

Problematica pe care o comportă constituirea familiei este complexă, cuprinzând,

deopotrivă, factori sociali, economici, biologici, psihologici şi juridici. Instituţie juridică şi, în
aceeaşi măsură, un grup social fundamental pentru indivizi şi pentru societate, familia este
puternic legată de căsătorie.La baza constituirii familiei (la majoritatea popoarelor) se află actul
căsătoriei, considerat de toţi specialiştii ca reprezentând evenimentul demografic cel mai
puternic, influenţat de factori sociali, juridici, culturali, psihologici şi morali.

Viaţa desfăşurată de indivizi în cadrul instituţionalizat al familiei cuprinde două aspecte

esenţiale: o latură biologică constantă, în formă aproape neschimbată de-a lungul timpului şi care
constă în procrearea şi creşterea copiilor şi o latură socială, veşnic schimbătoare, reprezentând
morala, educaţia, economia, aspectele juridice şi psihice.Căsătoria şi familia cunosc o evoluţie în
timp, asupra lor punându-şi amprenta transformările din viaţa economică şi socială, moravurile,
tradiţiile, obiceiurile. Putem spune că între căsătorie şi familie, pe de o parte şi viaţa sociala în
ansamblul ei, pe de altă parte, are loc un permanent proces de influenţare, de condiţionare, de
ajustare. La nivelul vieţii de familie, în relaţiile dintre parteneri, schimbările nu au aceeaşi esenţă
şi profunzime ca cele din viaţa socială şi, mai ales, nu se instaurează automat. Schimbările
petrecute în modelele familiale sunt şi rezultatul acţiunii convergente a unor factori culturali,
psihologici, juridici, morali.Familia are şi un rol activ în aceste transformări, manifestându-se ca
grup, ca agent transformator în raport cu societatea.

Ideea studiului familiei prin prisma schimbărilor societăţii globale, a rolului ei de activare
şi influenţare a unor structuri sociale este pusă în evidenţă de autori cunoscuţi ai domeniului, care
apreciază: "Familia nu se raportează pasiv la schimbările petrecute în societate, înregistrând doar
aceste schimbări şi modificându-se ca răspuns mai mult sau mai puţin mecanic la acesta. Familia
fiind, într-un fel sau altul, un adevărat "laborator" al vieţii sociale se manifestă ca un agent activ
transformator, atât prin membrii săi, cât şi prin sine ca grup.
 Factorii care influenţează elementele definitorii ale familiei sunt economici, sociali,
morali, juridici, ei reglementând şi orientând constituirea familiei, încheierea căsătoriei, relaţiile
dintre soţi, relaţiile părinţi-copii, ansamblul vieţii de familie.

Bibliografie :

 Alexandresco D.,Manual de drept civil, 3 vol.,Bucuresti 1928 –

1929
 Ciobanu Dan, Introducere in studiul dreptului Editura
Hyperion,Bucuresti 1922
 Cocos Stefan, Drept roman,editura All Beck,Bucuresti 2000
 Hamagiu C.,Codul general al Romaniei, vol.1-38 (1909 –
1943)editura Academiei Bucuresti 1980-1984
 Marcu Liviu, Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1997.
 Ion Bitoleanu Introducere in istoria dreptului – Bucuresti :Editura
Romania de Maine, 2006